Dezvoltarea unui sentiment de sine sau a unei identități este o parte esențială a fiecărui individ care devine matur însă uneori acesta poate să se lupte cu probleme legate de identitate.
Identitatea sau părțile identității pot fi clasificate după orice număr de lucruri, cum ar fi religia, sexul sau etnia. Unele trăsături, cum ar fi rasa, sunt stabilite la naștere. Unele trăsături pot fi modificate mai târziu în viață, cum ar fi limba (limbile) vorbită (e) sau preferințele religioase, sexuale ș.a.. Lupta cu diferite părți ale identității este naturală și normală.
Identitatea noastră este modul în care ne definim pe noi înșine. Aceasta include valorile noastre, convingerile noastre și personalitatea noastră. De asemenea, cuprinde rolurile pe care le jucăm în societatea și familia noastră, amintirile noastre din trecut și speranțele noastre pentru viitor, precum și hobby-urile și interesele noastre. Majoritatea acestor lucruri se pot schimba, desigur. Putem schimba locul de muncă, ne putem muta într-o comunitate diferită sau putem experimenta circumstanțe care schimbă viața care ne provoacă credințele.
Pentru a avea o identitate solidă, trebuie să putem vedea că suntem aceeași persoană în trecutul nostru ca acum și așa cum vom fi și în viitor. Trebuie să simțim același lucru indiferent de mediul nostru.
Nu înseamnă că acționăm la fel tot timpul, deloc. S-ar putea să știm că suntem intr-o stare de proasta dispozitie, sau că acționăm diferit sub stres sau în funcție de cine se află în jur. De exemplu, nu vom acționa la fel în jurul unui partener romantic ca și în cazul părinților sau colegilor noștri. Dar chiar și cu aceste variații în comportamentul și stările noastre de spirit, simțim că suntem aceeași persoană dedesubt.
Cu toate acestea, o persoană fără simțul identității poate simți în schimb o deconectare de la cine a fost și / sau că nu are nici un sens cu privire la cine va deveni Nu simt că sunt la fel, ci simt câteodată o persoană diferită de la o zi la alta. Unii declară că se uită în oglindă și le este greu să creadă că reflectia se uită înapoi.
Dezvoltarea unei identități sau a unui sentiment de sine și a acelor trăsături pe care o persoană dorește să le aibă poate necesita timp și poate fi o provocare. A nu avea un puternic sentiment de sine sau a lupta cu probleme de identitate poate duce la anxietate și nesiguranță.
S-ar putea ca unele persoane să se trezească luptându-se cu probleme de identitate care duc la depresie, lipsă de speranță, dependență și multe altele. Psihoterapia oferă un loc în care oamenii pot discuta problemele legate de identitatea lor. Prin psihoterapie, oamenii își pot reduce depresia, pot găsi modalități de a face față luptelor asociate cu problemele lor de identitate și, în cele din urmă, se regăsesc în proces.
Psihologii conectează lipsa de identitate cu copilăria noastră. Dacă nu am atins marcatorii corecți ai creșterii psihologice și emoționale, putem rămâne un adult căruia îi lipsește o idee reală despre cine este.
Psihologul Erik Erikson e de părere că mediul în care a crescut un copil este crucial pentru formarea sentimentului de conștientizare de sine. El a identificat opt etape ale creșterii psihosociale a unui om, care se bazează toate una pe cealaltă, fiecare dintre ele oferindu-ne un rezultat pozitiv dacă le experimentăm în mod corespunzător, dar care ne face avem probleme de identitate dacă nu le urmăm.
Erikson a inventat expresia „criză de identitate”. Pentru el, s-a produs în anii adolescenței, în timpul unei etape pe care a numit-o Identitate vs. Confuzie de rol, în care învățăm să fim fideli nouă înșine. Dar dacă nu am avut mediul sănătos necesar pentru a învăța lecțiile esențiale ale nivelurilor anterioare ale copilăriei noastre, va fi mult mai puțin probabil ca, în adolescență, să găsim succesul de care avem nevoie pentru a învăța să fim fideli pentru noi înșine. În schimb, vom intra în etapele adulte ale creșterii emoționale cu un deficit și fiind confuzi despre cine suntem.
Un alt nivel important în ceea ce privește identitatea despre care vorbește Erikson este de la naștere până la un an, ceea ce el numește etapa „Încredere de bază vs Neîncredere de bază”. Îngrijitorii noștri ne ajută să dezvoltăm un sentiment de încredere. Dacă nu o fac, suntem lăsați să creștem crezând că lumea nu este fiabilă și inconsistentă – ceea ce poate duce la sentimentul că suntem noi înșine imprevizibili și de neîncredere.
Mai recent, teoria atașamentului a susținut, de asemenea, acest punct de vedere, propunând că crearea unui atașament sănătos cu un îngrijitor în timpul copilăriei determină caracterul nostru ca adult.
Anumite condiții de sănătate mintală pot oferi individului o viziune distorsionată a identității sale. De exemplu:
- Cineva cu codependență se poate baza pe opiniile altora pentru a-și forma sentimentul de sine.
- Cineva cu depresie poate crede în mod fals că este „lipsit de valoare” sau nu este iubit.
- Cineva cu amăgiri de măreție ar putea crede că este o figură spirituală sau o celebritate.
- Cineva cu amnezie generalizată poate uita cu desăvârșire cine este.
În tulburarea de identitate disociativă (DID), o persoană poate dezvolta identități multiple numite „modificări”. Aceste modificări au adesea personalități distinse, maniere și așa mai departe. O persoană poate avea lacune în memorie de când era activă o altă identitate. Terapia pentru DID își propune adesea să integreze modificările într-un singur sine coeziv.
O adevărată criză de identitate este atunci când nu ne formăm un sentiment propriu de sine ca adolescent iar de aici rezultă anumite comportamente în curs de desfășurare de-a lungul vieții noastre adulte.
Dacă aveți probleme de identitate, orice formă de terapie prin vorbire ar fi potrivită (spre deosebire de terapii mai structurate, pe termen scurt, cum ar fi TCC). Terapia prin vorbire oferă un mediu imparțial și de susținere pentru ca pacientul sa înceapa să dezvăluie de ce îi este frică să se angajeze într-o identitate și pentru a descoperi cum să asculte propriile dorințe și nevoi, aprecieri și antipatii.
Cei cu probleme de identitate ar putea să ia în considerare psihoterapia psihodinamică, psihoterapia existențială sau psihoterapia jungiană. Consilierea centrată pe oameni este, de asemenea, un pariu bun, o formă de terapie în care stabiliți care va fi agenda și la ce doriți să lucrați.
În prezent, mulți terapeuți integrează mindfulness în munca lor cu clienții și este o potrivire bună dacă încercați să cunoașteți mai bine cine sunteți. Mindfulness ne învață să ne deconectăm de vorbăria minții noastre și să intrăm în ceea ce simțim în momentul prezent.
7 semne că vă veți lupta cu probleme legate de identitate
