Efectele secundare ale medicamentelor variază de la reacții comune, precum durerile de cap sau greața, până la manifestări mai puțin obișnuite, cum ar fi comportamente impulsive, dependență de jocuri de noroc sau hipersexualitate. Un raport recent al BBC a evidențiat că unele tratamente pentru boala Parkinson și sindromul picioarelor neliniștite (RLS) pot avea astfel de efecte neobișnuite asupra pacienților.
Dopamina și tulburările de mișcare
Boala Parkinson este una dintre cele mai răspândite afecțiuni neurodegenerative la nivel mondial, afectând milioane de persoane și având un impact semnificativ asupra sistemelor de sănătate publică. Conform estimărilor recente, aproximativ 10 milioane de persoane trăiesc cu boala Parkinson la nivel mondial. În Europa, se estimează că peste 1,2 milioane de persoane sunt afectate de această boală. În România, datele oficiale indică existența a peste 70.000 de pacienți diagnosticați cu boala Parkinson. Cu toate acestea, numărul real al persoanelor afectate ar putea fi mai mare, având în vedere cazurile nediagnosticate sau diagnosticate tardiv. Această subdiagnosticare poate fi atribuită lipsei de informare și accesului limitat la servicii medicale specializate. Principala zonă afectată este cea care produce dopamină, un neurotransmițător esențial pentru controlul mișcărilor. Scăderea nivelului de dopamină determină simptome precum tremorul, rigiditatea musculară, mișcările încetinite și problemele de echilibru.
Un alt sindrom neurologic este sindromul picioarelor neliniștite (RLS), care afectează între 5% și 10% din populația din Europa, SUA și Marea Britanie, fiind de două ori mai frecvent la femei decât la bărbați, mai ales după vârsta de 35 de ani. Pacienții cu RLS simt nevoia de a-și mișca necontrolat picioarele și pot avea senzații de furnicături sau arsură, simptomele fiind mai intense seara, când nivelul de dopamină scade.
Atât Parkinson, cât și RLS sunt tratate, în principal, cu o clasă de medicamente numită agoniști ai receptorilor de dopamină. Printre acestea se numără cabergolina, ropinirolul, bromocriptina și pramipexolul, substanțe care acționează prin creșterea nivelului de dopamină din creier, ameliorând astfel simptomele motorii.
Legătura dintre agoniștii dopaminergici și comportamentele impulsive
Dopamina este cunoscută drept „hormonul fericirii”, fiind implicată în sistemul de recompensă al creierului. Atunci când oamenii se angajează în activități plăcute, dopamina este eliberată, generând senzații de satisfacție. Însă utilizarea medicamentelor care stimulează receptorii dopaminergici poate amplifica aceste efecte, ducând la comportamente impulsive.
Printre efectele secundare comune ale acestor medicamente se numără durerile de cap, greața și somnolența. Însă, în anumite cazuri, pacienții dezvoltă tulburări de control al impulsurilor, manifestate prin comportamente riscante, cum ar fi hipersexualitatea, jocurile de noroc patologice, cumpărăturile compulsive sau mâncatul excesiv.
Hipersexualitatea, de exemplu, poate implica o nevoie intensificată de activitate sexuală sau incapacitatea de a rezista unor impulsuri sexuale dăunătoare. Un caz raportat a fost cel al unei femei de 53 de ani care lua ropinirol și care a început să acceseze site-uri pornografice, să participe la chat-uri sexuale și să aibă relații sexuale cu străini. Într-un alt caz, un bărbat de 32 de ani care lua același medicament a început să mănânce compulsiv și să joace la cazinou, pierzându-și întreaga avere.
Avertismente și prevalența efectelor secundare
În primii ani de utilizare, aceste efecte secundare erau considerate rare. Însă, în 2007, Agenția pentru Reglementarea Medicamentelor și a Produselor de Sănătate (MHRA) din Marea Britanie a emis un raport de evaluare publică, în care se menționa că pacienții trebuie avertizați că medicamentele dopaminergice pot provoca comportamente compulsive, iar severitatea acestora poate fi legată de dozaj.
Studiile recente indică faptul că între 6% și 17% dintre pacienții cu RLS care iau astfel de medicamente dezvoltă tulburări de control al impulsurilor. În cazul persoanelor cu Parkinson, procentul poate ajunge la 20%. Totuși, se estimează că numărul real ar putea fi mai mare, deoarece mulți pacienți fie nu asociază schimbările de comportament cu tratamentul, fie evită să le raporteze din cauza sentimentului de rușine.
În majoritatea cazurilor documentate, comportamentele impulsive dispar odată cu oprirea tratamentului.
Acțiuni legale împotriva producătorilor de medicamente
Au fost inițiate mai multe procese individuale și colective împotriva companiilor farmaceutice care produc medicamente dopaminergice. Printre acestea, se numără GlaxoSmithKline, producătorul ReQuip® (ropinirol), și Pfizer, care fabrică Cabaser® (cabergolină).
În 2012, un tribunal francez a obligat GlaxoSmithKline să plătească despăgubiri de 160.000 de lire sterline unui pacient numit Didier Jambart, care a suferit efecte devastatoare din cauza medicamentului ReQuip. În 2014, un tribunal federal din Australia a aprobat o înțelegere în procesul colectiv intentat împotriva Pfizer pentru efectele secundare ale medicamentului Cabaser, 150 de pacienți reclamând faptul că nu au fost avertizați despre riscurile acestuia, inclusiv dependența de jocuri de noroc și comportamentele sexuale compulsive.
Astăzi, prospectele medicamentelor pentru tulburările de mișcare includ avertizări clare despre riscul de comportamente impulsive. În plus, în 2023, MHRA a semnalat o creștere a cazurilor de jocuri de noroc patologice la pacienții care luau aripiprazol, un medicament antipsihotic utilizat în tratamentul schizofreniei și maniei, care are și efecte dopaminergice.
Monitorizarea pacienților și măsuri de precauție
Orice medicament care crește nivelul de dopamină poate fi teoretic asociat cu tulburările de control al impulsurilor, ceea ce subliniază importanța monitorizării pacienților. Nu toți utilizatorii acestor medicamente vor dezvolta efecte secundare severe, însă pacienții trebuie informați despre aceste riscuri înainte de începerea tratamentului.
Medicii și farmaciștii trebuie să explice clar potențialele efecte adverse, iar pacienții sunt sfătuiți să citească cu atenție prospectul fiecărui medicament. Dacă apar schimbări neobișnuite în comportament, este esențial ca pacienții să solicite imediat sfatul unui specialist.
Deși tratamentele dopaminergice sunt esențiale pentru ameliorarea simptomelor bolii Parkinson și RLS, conștientizarea și gestionarea riscurilor asociate joacă un rol crucial în menținerea siguranței și bunăstării pacienților.
