La începutul pandemiei, s-a speculat că persoanele introvertite ar putea avea un avantaj în evitarea singurătății datorită faptului că bunăstarea lor se bazează mai puțin pe interacțiunea socială decât pe cea a omologilor lor care sunt mai sociali, extravertiți. Cu toate acestea, la vremea respectivă, existau foarte puține date solide care să susțină această afirmație, deoarece blocările, carantina și distanțarea socială erau astfel de fenomene noi.
Întrebarea despre modul în care personalitatea afectează capacitatea de a evita singurătatea este una importantă pentru înțelegerea modului în care oamenii își pot menține sănătatea mintală în timpul pandemiei COVID-19 și impactul acesteia asupra vieții de zi cu zi.
Poate că cunoașteți persoane pe care le-ați considera ca fiind foarte introvertite. În viețile lor pre-pandemice, persoanele introvertite păreau mulțumite de stilul lor de viață liniștit. S-ar putea să-i fi privit cu îngrijorare pentru sănătatea lor mintală dacă ai crede că lipsa lor de angajament social i-ar putea pune în pericol din cauza singurătații. Acum, însă, dacă sunteți cineva care are o extraversiune, s-ar putea să doriți să aveți capacitatea lor de a obține satisfacție din activități solitare sau liniștite.
Potrivit celui mai nou studiu bazat pe datele colectate pe parcursul mai multor luni de la începutul pandemiei, Danièle A. Gubler și colegii Universității din Berna (2020) sugerează că introversiunea ar putea fi într-adevăr o trăsătură benefică pentru a ajuta la evitarea singurătății. Totuși, o trăsătură nu este suficientă pentru a oferi protecție, susțin autorii. Formula adaptării la stresul vieții pandemice include, la fel de important, strategiile pe care oamenii le folosesc pentru a-și regla emoțiile, astfel încât să poată ține singurătatea la distanță.
Cercetătorii de la Universitatea din Berna scriu că există două tipuri de bază de strategii de reglare a emoțiilor pe care oamenii tind să le folosească atunci când se confruntă cu situații dificile. Există unele care sunt adaptative, în sensul că ajută oamenii să se simtă mai bine. Cea de-a doua categorie este cea care este inadaptată, în sensul că nu face decât să aprindă flăcările sentimentelor neplăcute.
Având în vedere acest context, echipa de cercetători elvețieni a încercat să testeze combinația de strategie de reglare a emoției și a personalității în prezicerea celor care ar fi cel mai probabil să sufere de consecințele COVID asupra singurătății și sănătății mintale. Eșantionul lor online de 466 de participanți (80% femei, vârsta medie de 32 de ani) au locuit cu toții în Elveția în perioada martie-aprilie 2020, moment în care majoritatea afacerilor și restaurantelor au fost închise și adunările a mai mult de cinci persoane au fost interzise. Deși participanții au fost testați o singură dată, studiul a continuat pe o perioadă de 6 săptămâni și, prin urmare, a putut măsura „timpul” ca factor.
Din acest eșantion de cetățeni elvețieni, aproximativ jumătate au indicat că lucrează acum într-un birou la domiciliu, 42 la sută au spus că lucrează mai mult decât de obicei, iar 18 la sută fie și-au pierdut slujba, fie au trebuit să renunțe la muncă temporar. Un total de 42% au avut o relație romantică permanentă, iar 21% au avut copii.
Pentru a măsura singurătatea, echipa de cercetare a împărțit această stare a subiectului negativ în cele trei componente ale intimului (lipsit de companie), relațional (lipsit de oameni cu care să vorbească) și colectiv (simțind o comunitate scăzută cu ceilalți). Dacă te gândești la tine acum, poate simți că ai obține un scor mai mare la una sau alta dintre aceste scale de singurătate, ca urmare a propriului tău grad de izolare din pandemie.
Pentru a măsura bunăstarea, autorii au folosit o evaluare bazata pe 5 elemente a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care le-a cerut participanților să indice cât de des au experimentat astfel de sentimente ca fiind de bună dispoziție, relaxați sau activi în ultimele 7 zile. În plus, Gubler și colaboratorii au încorporat în rezultatele măsurării două măsuri standard de anxietate și depresie. Un scurt test online a oferit scoruri atât asupra introversiunii / extraversiunii, cât și asupra nevrotismului, o altă trăsătură despre care autorii credeau că ar putea avea relevanță pentru studiu.
In ceea ce priveste reglarea emotiilor, autorii le-au cerut participantilor sa evalueze utilizarea strategiilor emotionale adaptative sau neadaptative. Incaodata, gandidu-se la ei insisi, acestia au fost rugati sa spuna cat de mult din urmatoarele strategii le-au folosit atunci cand au fost atras intr-un ciclu de gandire negativa ?
- Ma gandesc la un plan despre ce pot sa fac mai bine.
- Imi spun ca exista lucruri mai grave ce se pot intampla in viata.
- Ma gandesc in continuu cat de teribil a fost ceea ce mi s-a intamplat.
- Cred ca altii sunt responsabili pentru ceea ce s-a intamplat.
- Ma gandesc ca trebuie sa accept ceea ce mi s-a intamplat.
- Ma gandesc la lucruri placute care nu au legatura cu ceea ce s-a intamplat.
- Cred ca altii sunt responsabili pentru ceea ce s-a intamplat.
- Cred ca pot invata ceva din aceasta experienta.
- Sunt preocupat in legatura cu ce gandesc si simt despre ceea ce mi s-a intamplat.
Strategiile emotionale mai adaptative au legatura si sunt reflectate de raspunsurile afirmative la intrebarile 1, 2, 5, 6 și 8. Strategiile mai putin adaptative sunt reflectate de punctele 3, 4, 7 si 9. Un ultim punct, care nu a fost folosit in aceasta scala, a fost solicitarea participantilor de a evalua suprimarea emotionala, o alta strategie emotionala neadaptativa, cu elemente precum „Cand simt ca am emotii negative ma asigur ca nu mi le exprim”.
Cercetarile au relevat faptul ca persoanele introvertite capabile sa adopte aceste strategii de reglare emotionala apatativa au fost si cele capabile sa isi mentina o stare mentala buna si sa nu fie afectate de singuratate. Extravertitii in schimb nu au reusit sa adopte aceste strategii de reglare emotionala pe durata desfasurarii studiului pentru ca au avut tendinta de a isi suprima disperarea. Persoanele cu un nivel ridicat de nevrotism au suferit, de asemenea, în timpul cursului studiului din cauza nivelurilor lor excesive de îngrijorare și anxietate.
Introversiunea poate fi un avantaj pentru evitarea singurătății, dar numai atunci când este combinată cu abilitatea de a atrage propriile abilități interne de a încadra emoțiile negative într-o lumină mai pozitivă. Într-adevăr, descoperirile generale au arătat că pe măsură ce au înaintat în pandemie și cu cât participanții au finalizat măsurile, cu atât strategiile lor de reglare a emoțiilor adaptive au fost mai probabil să fie de păstrare a sănătații mintale.
În general, descoperirile au susținut, de asemenea, afirmația teoretică susținută de autori că personalitatea singură nu poate prezice cine se va adapta mai favorabil la circumstanțele schimbătoare ale vieții. După cum au concluzionat, „studiul nostru a sugerat că personalitatea nu se poate lega uniform de bunăstare, dar că asociațiile se pot schimba în funcție de evenimente specifice vieții sau circumstanțe de mediu”
Pentru a concluziona, personalitatea ta ca introvertit sau extravert nu este singurul factor care îți afectează capacitatea de a face față vicisitudinilor vieții. Ceea ce pare să conteze mai mult pentru împlinirea ta este modul în care îți reglezi emoțiile atunci când aceste vicisitudini îți stresează resursele.
