In acest episod din podcastul Voifibine vorbim despre terapia prin expunere folosita de terapeuți pentru a trata diferite stări de anxietate sau fobii specifice. Aflăm ce expunerea la anumite frici prin intermediul realității virtuale și facem și un exercițiu prin care învățăm să imblanzim atacurile de panica controlând mai ușor senzațiile fizice din corp.
O versiune extremă, rapidă de desensibilizare a fost testată în anii ’70. Iniţial, aceasta a fost numită terapia prin inundaţie sau imersiune. Acum este pur şi simplu numită terapia prin expunere. În terapia prin expunere, un client este expus la o versiune maximă a stimulului anxiogen în condiţii de siguranţă. Reacţia anxioasă se epuizează, iar ulterior apare stingerea.
Eysenck, ca mulţi alţi cercetători, au constatat că timpul de expunere este extrem de important în acest tip de terapie. Pacienţii cu o frică mare de păianjeni, expuşi la păianjeni timp de două minute într-un cadru de laborator, nu şi-au depăşit frica de paianjeni. De fapt, teama lor a devenit şi mai mare, tocmai pentru că timpul de expunere nu fusese suficient de mare. Totuşi, când expunerea a fost mai lungă, stingerea a avut loc. (Cunningham, 1984)
Terapia prin expunere a fost singura terapie care a funcţionat în cazul spălării obsesive a mâinilor, în experienţa lui Eysenck. Unii oameni îşi spală mâinile de sute de ori pe zi, până când devin roşii şi dureroase. O anxietate adânc înrădăcinată cu privire la contaminare pare să fie implicată. Eysenck a încercat o procedură de stingere. El a cerut unor persoane cu tendinţe compulsive la spălare să-şi cufunde mâinile într-un butoi de pulbere, apoi să stea cu ele contaminate timp de câteva ore, fără permisiunea de a le spăla.
„Uşurarea anxietăţii şi a fricii are loc fără întârziere”, a spus Eysenck. „Pacientul este obligat să rămână acolo pentru o oră sau două. În cele din urmă emoţia dispare… Chiar folosind această cale o singură dată apare o astfel de schimbare în atitudinea şi emoţiile subiectului.” Terapia a lucrat în cazul a 90 la sută dintre pacienţi, a adăugat el. (Cunningham, 1984).
Realitatea virtuală (VR), în termeni tehnici, este un mediu tridimensional generat de un computer, unde oamenii pot simula diverse experiențe. În această lume imaginară poți interacționa cu alți oameni și manipula variate obiecte. Dar VR este si un instrument care eficientizează rezultatele psihoterapiei pentru anxietate și alte afecțiuni psihice. Expunerea într-un mediu sigur la ceea ce ne produce teamă este una dintre căile prin care se tratează majoritatea fobiilor.
În mod concret, terapeutul, în timpul expunerii pacientului la stimulul fobic, de exemplu la zborul cu avionul, înregistrează pulsul și respirația acestuia. Pe măsură ce pacientul, sub îndrumarea terapeutului, se acomodează și se relaxează, ritmul lui cardiac și respirația se modifică, aspect care este cuantificat prin înregistrarea exactă a acestora. Vizualizarea directă de către pacient a modificărilor fiziologice care au loc în corpul sau contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor terapeutice.
ASCULTA EPISODUL DIN PODCASTUL VOIFIBINE – Terapia prin expunere
Daca nu ai ascultat pana acum podcastul nostru ne gasesti pe urmatoarele platforme.
