Spectrul vast de emoții poate fi un câmp minat. Poate fi greu să știm cum să exprimăm lucrurile pe care le simțim, în parte pentru că a fi „în contact” cu propriile noastre emoții nu vine întotdeauna de la sine – cel puțin, poate în zilele noastre, când a îți lăsa sentimentele deoparte în favoarea agreabilității este o practică comună.
Sarcina de a fi în acord cu sentimentele noastre poate fi una mamut, dar primul pas în a face acest lucru ar putea fi identificarea emoțiilor noastre primare și de a merge de acolo. Gândirea variază ușor în funcție de câte „emoții de bază” avem, dar o teorie larg acceptată de la psihologul american Paul Ekman prezintă șase: tristețe, fericire, frică, furie, surpriză și dezgust.
Pe site-ul său, dr. Ekman scrie: „Emoțiile sunt un proces, un anumit tip de evaluare automată influențată de trecutul nostru evolutiv și personal, în care simțim că se întâmplă ceva important pentru bunăstarea noastră iar un set de schimbări psihologice și comportamente emoționale începe să facă față situației.”
Când o pui așa, sună destul de simplu. Emoțiile sunt doar lucruri care ni se întâmplă, în scopul ultim al supraviețuirii. Chiar și așa, mulți dintre noi vom fi familiarizați cu experiența de a fi conduși de emoții, la fel de mult ca și de a nu fi în contact cu ele. Dar trebuie să fie așa?
Pentru unii oameni, este dificil să se conecteze cu emoțiile lor, în timp ce pentru alții acest lucru poate fi mai ușor. Acesta este un aspect natural și normal al diferențelor individuale. În general, există mai multe motive pentru care cineva poate găsi dificil să se conecteze cu emoțiile lor, cum ar fi:
- Trauma sau experiențe dificile din trecut care au dus la o reprimare a emoțiilor.
- Un stil de viață agitat sau o rutină zilnică ocupată care nu oferă suficient timp pentru auto-reflecție și conștientizare.
- Probleme de sănătate mentală, cum ar fi depresia sau anxietatea, care pot afecta abilitatea cuiva de a simți emoții.
- Obiceiuri de suprimare a emoțiilor prin consumul de alcool sau droguri.
Există mai multe motive pentru care oamenii pot fugi de emoții, iar acestea pot varia de la o persoană la alta. Unele dintre aceste motive pot include:
- Durerea sau disconfortul – Emoțiile intense, precum tristețea, furia sau anxietatea, pot fi dureroase sau incomode, iar oamenii pot încerca să le evite pentru a evita aceste sentimente neplăcute.
- Frica de respingere – Oamenii pot avea frică că, dacă își exprimă emoțiile, vor fi respinși sau criticați de alții.
- Supraviețuirea – În anumite situații, cum ar fi cele traumatice sau periculoase, oamenii pot suprima emoțiile pentru a se concentra asupra supraviețuirii și a face față situației.
- Stigmatul social – În anumite culturi sau medii sociale, poate exista un stigma asociat cu exprimarea emoțiilor, iar oamenii pot încerca să se conformeze așteptărilor sociale și să evite aceste emoții pentru a evita judecata celor din jur.
- Învățarea prin modelare – Uneori, oamenii pot fi învățați să suprime emoțiile prin modele comportamentale ale părinților sau a altor modele din copilărie.
Fuga de emoții poate avea consecințe negative pentru sănătatea mentală și fizică a unei persoane. Este important să învățăm să ne conectăm cu emoțiile noastre și să le gestionăm în mod sănătos pentru a ne menține sănătoși și echilibrați.
Dacă ai dificultăți în a te conecta cu emoțiile tale, poate fi util să iei în considerare căutarea ajutorului unui terapeut sau a unui specialist în sănătate mentală. Aceștia te pot ajuta să înțelegi mai bine emoțiile tale și să îți dezvolți abilitățile de gestionare a lor. De asemenea, poți încerca diverse tehnici de auto-reflecție, precum meditația sau jurnalul emoțiilor, pentru a-ți dezvolta conștientizarea și conexiunea cu emoțiile tale.
Cele șase emoții universale de bază
- Tristeţe – O stare emoțională supărătoare care este legată de alte sentimente precum durerea sau dezamăgirea.
- Bucurie – Sentimente plăcute care pot duce la bucurie, împlinire și mulțumire.
- Frică – O emoție concepută pentru a ne menține în siguranță, care declanșează răspunsul nostru de luptă sau fugi.
- Furie – Când ne simțim frustrați sau ostili.
- Surprindere – O emoție pozitivă sau negativă după ce am experimentat ceva la care nu ne așteptam.
- Dezgust – Sentimente de repulsie.
Începeți cu educația
„La 40 de ani, am trecut printr-o perioadă dificilă în viața mea, întâmpinând pentru prima dată depresie și atacuri de panică”, spune Fiona McAlister, psihoterapeut integrator informat în traume. „Din aceste experiențe, am învățat multe care m-au ridicat din acele stări și am introdus noi practici în rutina mea obișnuită, care îmi permit acum să mențin o stare emoțională și fizică bine echilibrată. În mod esențial, această schimbare de mentalitate, înțelegerea mea mai conștientă și practicile hrănitoare m-au sprijinit să găsesc o liniște fericită a minții – o pace bazată în siguranță pe cunoașterea că sunt în siguranță, indiferent de ce se întâmplă în viața mea.”
După cum explică Fiona, în centrul filozofiei ei a fost înțelegerea nevoii primordiale de siguranță a oamenilor – atunci când nu ne simțim în siguranță, nu putem funcționa pe deplin și sănătos. Așa cum explică dr. Ekman, emoțiile noastre sunt acolo pentru a ne menține în viață, pentru a ne avertiza asupra lucrurilor care nu sunt sigure și, din acest motiv, a ne cunoaște emoțiile de bază, a învăța semnele noastre individuale și declanșatorii noi liberi. Pentru Fiona, acest lucru se realizează cu patru pași cheie…
„Pentru a înțelege de ce aveam atacuri de anxietate și de panică, am început să învăț mai multe despre corpul meu și despre răspunsurile mele fiziologice la lume”, spune Fiona. „Am aflat despre sistemul nervos autonom (SNA), care trece prin trunchiul cerebral până la măduva spinării și organe și reglează starea noastră internă, în mare parte prin nervul polivagal. În esență, ANS gestionează așa-numitele răspunsuri de luptă/fuga/înghețare la stimulii externi și, uneori, la gândurile noastre interne.”
Această informație a determinat-o pe Fiona să accepte că senzațiile pe care le simțea – de exemplu, tensiune în corpul ei și dificultăți de respirație atunci când îi era frică de ceva – erau doar o parte normală a procesării ei fizice. De acolo, ea a putut să accepte și, în cele din urmă, cu timpul, chiar să înceapă să primească aceste emoții.
„Aflarea despre ANS vă va ajuta să realizați și să acceptați că durerea fizică sau tensiunea pe care o experimentați în timpul emoțiilor dificile fac parte din sistemul normal de răspuns de siguranță al corpului dumneavoastră”, adaugă Fiona. „Acceptarea acestui lucru îți va oferi o modalitate puternică de a asculta mesajele de siguranță pe care ți le trimite corpul tău.”
Încercați o practică de conștientizare somatică
Conștientizarea somatică are de-a face cu direcționarea atenției asupra senzațiilor din corpul tău în scopul auto-vindecării. Fiona vă recomandă următorul exercițiu pentru a începe:
- Închideți ochii și respirați, lăsând respirația să fie orice ar fi respirația în acel moment și acordați-vă cu inspirațiile și expirațiile, moment după moment.
- Lasă-ți corpul să se relaxeze, simțindu-te susținut de scaunul de sub picioare și la spate. Lasă-ți corpul să se cufunde în scaun, lasă-l să te țină, ești în siguranță.
- Acum, concentrează-ți atenția în corpul tău, văzând dacă poți găsi vreo senzație în el. S-ar putea să observi tensiune, furnicături, slăbiciune, căldură sau frig – orice lucru care se ridică în conștientizarea ta.
- Doar fii cu acea senzație – nu există nicio judecată, nici bine sau greșit, există doar asta, indiferent de senzațiile pe care le simți. S-ar putea să inspirați în această senzație, simțind că inhalarea se mișcă în acea parte a corpului. Poate doriți să umpleți senzația cu culoare sau căldură. Las-o asa.
- Apoi, când ești gata, începe să te întorci în cameră. Acordați-vă înapoi la zgomotele din jurul vostru, simțiți-vă picioarele pe podea și scaunul solid sub tine. Când sunteți gata, frecați-vă mâinile și așezați-le ușor pe față pentru a vă aduce înapoi în cameră, înapoi în mediul și prezentul vostru. Deschide-ti ochii.
Confruntarea cu emoțiile negative față de ceilalți
Data viitoare când simțiți o emoție „negativă” față de altcineva, Fiona vă recomandă să vă spuneți următoarele rânduri:
- Da, sunt supărat pe ei. Cred că m-au dezamăgit. Asta mă face să mă simt rău și acum simt o durere în piept când mă gândesc la ceea ce au făcut. Nu sunt gata să-i iert.
- Cu toate acestea, accept toate acestea. Accept că mă simt rău, că mă simt furios. Accept că mă doare pieptul. Accept totul fără a judeca – cum mă simt nu este corect sau greșit, nu este bine sau rău – pur și simplu este. Cum mă simt acum este exact așa cum mă simt. Toate sentimentele și senzațiile sunt binevenite.
- Acceptând aceste sentimente și senzații, accept cine sunt și mă las să fiu cine sunt.
- Pot să iubesc toate părțile din mine care îmi vorbesc chiar acum. Pot să fiu cu mine și să mă iubesc. Sunt bine.
Yin Yoga
Dacă nu te-ai aventurat încă în lumea yoga, s-ar putea să nu fie primul lucru la care te gândești când cauți modalități de a te conecta cu emoțiile tale de bază – dar ar putea fi timpul să te gândești din nou.
„Pentru cei dintre voi care sunt mai activi, mișcarea atentă este o modalitate frumoasă de a contacta corpul și de a crea acel spațiu pentru ca corpul să fie auzit”, explică Fiona. „Din experiența mea, nu există o activitate mai bună pentru asta decât yin yoga – o practică care îți duce corpul ușor și încet printr-o serie de asane (sau posturi), oferind timp să ții fiecare postură timp de două până la cinci minute.”
Este posibil să găsiți cursuri în zona dvs., dar multe sunt disponibile și online. Practica înseamnă să fii foarte atent la lucrurile pe care le simți, atât din punct de vedere emoțional, cât și fizic.
În cele din urmă, găsiți acceptarea
„Pentru mine, toate aceste practici duc la acel ingredient magic: beatitudinea acceptării”, spune Fiona. „Doar pentru a fi clar, acceptarea nu este același lucru cu iertarea. Dacă cineva te-a rănit, este posibil să nu fii pregătit sau capabil să ierți sau să uiți. Acceptarea înseamnă acceptarea faptului că toate aspectele experienței sunt reale și OK.”
În momentele în care ești înrădăcinat la fața locului de emoțiile tale sau când căutarea emoțiilor „corecte” te împiedică să fii prezent, să-ți vezi emoțiile ca pe un instrument de supraviețuire și să le detașezi de „bine sau greșit” este eliberator. Și, se pare, corpul tău poate reține răspunsurile pe care le cauți.
