Când siguranța devine parte din problemă
Anxietatea nu este întreținută doar de gânduri negative. De multe ori, ea este menținută și de lucrurile pe care le facem pentru a ne simți în siguranță. În psihologia cognitiv-comportamentală, acestea sunt numite comportamente de siguranță.
La început, ele par soluții firești. O persoană evită să iasă singură. Alta verifică mereu dacă are telefonul încărcat. Cineva își sună prietenii înainte să plece de acasă, doar ca să știe că „există cineva acolo”.
Pe moment, anxietatea scade. Corpul se relaxează puțin. Mintea primește senzația că pericolul a fost evitat.
Problema apare mai târziu. Dacă anxietatea scade doar pentru că am evitat situația, mintea nu mai învață că situația putea fi tolerată. Nu mai află că frica putea să crească, să atingă un vârf și apoi să scadă de la sine.
De aici pornește unul dintre cele mai importante paradoxuri ale anxietății: ușurarea pe termen scurt poate împiedica reducerea anxietății pe termen lung.
Această idee apare frecvent în terapia cognitiv-comportamentală. Paul M. Salkovskis a descris comportamentele de siguranță ca fiind legate direct de percepția unei amenințări. Ele pot împiedica persoana să descopere că predicția anxioasă nu se confirmă neapărat (Salkovskis, 1991).
Cu alte cuvinte, nu anxietatea în sine este singura problemă. Problema devine felul în care încercăm să scăpăm de ea.
Ce sunt comportamentele de siguranță
Comportamentele de siguranță sunt acțiuni, evitări, verificări sau ritualuri prin care o persoană încearcă să prevină un pericol anticipat. Ele pot apărea în anxietate socială, atacuri de panică, agorafobie, anxietate de sănătate, gânduri intruzive sau frică de singurătate.
Nu orice măsură de protecție este un comportament de siguranță problematic. Este normal să încui ușa când pleci de acasă. Este normal să ai telefonul la tine. Este normal să eviți situațiile cu risc real.
Diferența apare atunci când gestul nu mai protejează de un pericol concret, ci de o teamă anticipată. Persoana nu mai spune doar „prefer să fiu atentă”. Spune, explicit sau implicit: „Dacă nu fac asta, nu voi fi în siguranță”.
De exemplu, a verifica traseul înainte de o călătorie poate fi util. A verifica traseul de zece ori, pentru că altfel apare panica, poate deveni un comportament de siguranță.
A merge cu cineva la medic poate fi firesc. A nu mai putea merge nicăieri singur, de teama unui atac de panică, arată deja o restrângere a libertății.
A cere sprijin într-un moment greu este sănătos. A cere reasigurări în mod repetat, pentru același gând anxios, poate întreține nevoia de confirmare.
În ghidul NICE pentru anxietatea socială, evaluarea clinică include explicit frica, evitarea, distresul, funcționarea zilnică și comportamentele de siguranță. Acest lucru arată că ele nu sunt detalii minore, ci fac parte din felul în care anxietatea se organizează și se menține.
De ce par atât de convingătoare
Comportamentele de siguranță sunt greu de abandonat pentru că funcționează pe termen scurt. Ele chiar reduc disconfortul imediat. Când o persoană anxioasă evită o situație, corpul primește un semnal rapid de ușurare.
Această ușurare este foarte puternică. Ea poate părea o dovadă că evitarea a fost necesară. Mintea trage concluzia: „M-am simțit mai bine pentru că am evitat”.
Aici se formează capcana. Dacă evitarea aduce liniște, persoana va fi tentată să o repete. Dacă o repetă, anxietatea nu mai este testată.
În timp, situația evitată pare tot mai periculoasă. Persoana nu se mai teme doar de atacul de panică, de roșeață, de singurătate sau de gândurile intruzive. Ajunge să se teamă și de faptul că nu ar putea face față fără strategia ei de siguranță.
Un studiu realizat de Salkovskis, Clark, Hackmann, Wells și Gelder pe persoane cu panică și agorafobie a testat exact acest mecanism. Participanții care au renunțat la comportamentele de siguranță în timpul expunerii au avut reduceri mai mari ale anxietății și convingerilor catastrofale decât cei care le-au menținut (Salkovskis et al., 1999).
Aceasta nu înseamnă că oamenii trebuie forțați să renunțe brusc la tot ce îi liniștește. Înseamnă că evitarea trebuie înțeleasă cu atenție. Uneori, ceea ce ne calmează azi poate întări frica de mâine.
Citatul care explică cercul anxietății
„Ușurarea pe termen scurt împiedică reducerea anxietății pe termen lung. Una dintre cele mai bune modalități de a-i face față este să-ți înfrunți temerile.”
Acest continut este disponibil pentru membrii PREMIUM
Autentificati-va pentru acces complet sau inregistrati-va pentru un cont nou !
