Atașamentul parental, anxietatea și furia: cum influențează satisfacția în viață a tinerilor

Relația dintre modul în care am fost crescuți și cât de satisfăcuți suntem de viața noastră pare să fie mai complexă decât se credea. Un nou studiu publicat în Journal of Psychology arată că anxietatea și furia ar putea fi verigi importante între bondingul parental și nivelul de satisfacție personală la vârsta adultă.

Atașamentul parental: mai mult decât o relație timpurie

Atașamentul sau „bondingul” parental este legătura emoțională formată între părinte și copil încă din primii ani de viață. Acest tip de conexiune afectează dezvoltarea emoțională, socială și cognitivă a copilului și stă la baza modului în care adultul de mai târziu percepe încrederea, stabilitatea și apropierea în relațiile personale.

Factori precum sănătatea mintală a părinților, sensibilitatea față de nevoile copilului și calitatea îngrijirii timpurii pot influența semnificativ această legătură. Un bonding afectat de neglijare sau inconsistență poate duce la dificultăți de atașament și comportamente problematice.

Ce a analizat studiul

Cercetarea condusă de Martina Smorti și echipa sa a inclus 369 de tineri adulți italieni, cu vârsta medie de 22 de ani, dintre care majoritatea erau femei. Participanții au completat chestionare care evaluau:

• bondingul parental (măsurat separat pentru mamă și tată),
• nivelurile de anxietate (Beck Anxiety Inventory),
• exprimarea și controlul furiei (State-Trait Anger Expression Inventory–2),
• satisfacția față de viață (Satisfaction with Life Scale).

Cercetătorii au fost interesați în special de două dimensiuni ale bondingului: grija și supraprotecția. Apoi au testat dacă anxietatea și furia mediau relația dintre acești factori și nivelul general de satisfacție în viață.

Ce au arătat rezultatele

Participanții care au raportat un nivel mai mare de grijă maternă sau paternă au prezentat un control mai bun al furiei, mai puțină anxietate și un grad mai ridicat de satisfacție cu viața. În schimb, cei care au perceput o supraprotecție parentală (din partea oricărui părinte) au raportat mai multă anxietate, mai multe expresii de furie și un nivel mai scăzut de satisfacție personală.

Un aspect interesant este că doar supraprotecția maternă a fost asociată cu un control scăzut al furiei – ceea ce sugerează că rolul mamelor ar putea fi diferit în formarea strategiilor emoționale ale copiilor.

Concluzii: mecanisme emoționale subtile

Autorii au concluzionat că anxietatea mediază relația dintre supraprotecția parentală și satisfacția în viață, în timp ce controlul furiei mediază efectele pozitive ale grijii parentale asupra bunăstării.

„Aceste rezultate demonstrează că bondingul matern și patern joacă un rol în satisfacția de viață a tinerilor adulți prin mecanisme psihologice distincte,” au afirmat cercetătorii.

Limitările studiului

Deși studiul oferă o perspectivă valoroasă, este important de menționat că designul său este observațional – adică nu poate demonstra o relație cauzală directă, ci doar o asociere între variabile.

Totuși, cercetarea contribuie la o mai bună înțelegere a modului în care relațiile timpurii cu părinții pot modela răspunsurile emoționale și satisfacția generală în viață la vârsta adultă.