Ce sunt halucinațiile?
Halucinațiile sunt experiențe senzoriale ireale, percepții trăite ca fiind reale în absența unui stimul extern. Ele pot afecta toate cele cinci simțuri – văzul, auzul, mirosul, gustul și atingerea. Cele mai frecvente sunt halucinațiile auditive și vizuale, dar uneori oamenii raportează și senzații olfactive, tactile sau chiar gustative care nu au o sursă reală.
Deși termenul este asociat, în primul rând, cu tulburările psihotice (schizofrenie, psihoză bipolară sau depresie psihotică), realitatea clinică arată că există o gamă mult mai largă de cauze medicale și psihologice.
Halucinații și tulburări psihice
Schizofrenia și tulburările psihotice
Cele mai cunoscute cauze sunt tulburările psihotice, în special schizofrenia. Halucinațiile auditive – „vocile” – sunt adesea centrale în tabloul clinic și pot comenta, critica sau comanda pacientului diferite acțiuni.
Tulburarea bipolară și depresia majoră cu psihoză
În episoadele maniacale sau depresive severe, pot apărea halucinații, de obicei congruente cu starea afectivă. Un pacient aflat într-un episod depresiv poate auzi „voci” care îl acuză sau îl condamnă, în timp ce în manie pot apărea halucinații grandioase.
Halucinații cauzate de boli neurologice și medicale
Contrar așteptărilor, halucinațiile sunt frecvent asociate cu afecțiuni neurologice sau generale, nu doar cu tulburări psihiatrice.
- Migrene – unele forme de migrenă produc halucinații vizuale complexe (linii colorate, figuri geometrice sau chiar imagini de persoane).
- Boala Parkinson – între 20–40% dintre pacienți dezvoltă halucinații vizuale, mai ales în stadii avansate sau sub tratament cu levodopa.
- Demențe (Alzheimer, Lewy body, frontotemporală) – halucinațiile vizuale și tactile sunt frecvente și pot complica diagnosticul.
- Delirium – confuzia acută, adesea asociată cu infecții sau dezechilibre metabolice, include deseori halucinații vizuale sau tactile.
- Tumori cerebrale – tumorile frontale sau temporale pot genera halucinații olfactive (miros de cauciuc ars sau de fum).
- Infecții retiniene – stimularea patologică a retinei poate declanșa halucinații vizuale complexe.
Un caz clinic descris în literatură arată un pacient cu infecție retiniană bilaterală care „vedea oameni mici și animale” alergând prin salon. Inițial suspectat de psihoză, s-a demonstrat că sursa era pur neurologică.
Substanțe și medicamente care provoacă halucinații
Consumul de alcool și sevrajul
Halucinațiile pot apărea în intoxicații severe, dar mai ales în sevrajul complicat cunoscut ca delirium tremens. Pacienții descriu adesea halucinații vizuale cu animale sau insecte („șobolani”, „șerpi”), trăite cu intensitate și frică.
Droguri stimulante și halucinogene
Amfetaminele, cocaina, LSD-ul, PCP sau ciupercile halucinogene produc halucinații variate: vizuale, auditive și tactile. Un fenomen comun este senzația de „insecte care se târăsc sub piele” (formicație).
Medicamente uzuale
Halucinațiile pot fi un efect advers la medicamente utilizate frecvent:
- antihistaminice,
- opioide,
- antidepresive SSRI (fluoxetină),
- corticosteroizi (prednison),
- hipnotice (somnifere).
Halucinații normale și experiențe comune
Nu toate halucinațiile sunt patologice. Uneori, ele fac parte din experiența umană normală.
- După pierderea unei persoane dragi – văduvii raportează frecvent că „își văd” partenerul decedat; aceste halucinații sunt benigne și nu indică boală psihică.
- Hipnagogice și hipnopompice – apar la tranziția spre somn sau la trezire. Pot fi extrem de vii și uneori explică relatările despre „răpiri de extratereștri”.
- La copii și adolescenți – conform lui Maijer și colab. (2019), halucinațiile tranzitorii sunt relativ frecvente și considerate parte a dezvoltării normale. Totuși, există o asociere cu risc crescut de tentative suicidare la un subgrup, ceea ce impune monitorizare atentă.
Cum explică știința halucinațiile?
Halucinațiile apar atunci când circuitele neuronale ale percepției sunt activate în absența stimulului real. Creierul „completează” sau „inventează” informații pe baza așteptărilor, amintirilor sau stimulilor anormali.
- În bolile neurodegenerative, acumularea de proteine anormale afectează rețelele de procesare vizuală și auditivă.
- În psihoză, hiperactivitatea dopaminergică perturbă filtrarea informației senzoriale.
- În sevrajul alcoolic, hiperexcitabilitatea sistemului nervos central generează percepții false.
Studiile de neuroimagistică au confirmat că halucinațiile vizuale implică activarea cortexului occipital, iar cele auditive implică zonele limbice și cortexul auditiv primar – exact aceleași regiuni ca în percepțiile reale.
Când trebuie să consulți un medic?
Halucinațiile de nou debut trebuie considerate semnale de alarmă. Deoarece cauzele medicale (neurologice sau metabolice) sunt mai frecvente decât tulburările psihotice, evaluarea clinică rapidă este esențială.
Un medic psihiatru sau neurolog poate determina dacă este vorba de o problemă psihiatrică, o boală generală sau o experiență benignă.
Concluzie
Halucinațiile sunt fenomene complexe, cu multiple cauze. De la schizofrenie și boli neurologice la consum de substanțe sau experiențe normale de somn, ele reflectă fragilitatea și complexitatea percepției umane. Deși pot fi înfricoșătoare, nu toate indică o boală gravă. Însă orice halucinație nouă merită investigată medical pentru a preveni complicațiile.
Referințe
- Maijer K. et al. (2019). Hallucinations in children and adolescents: An updated review and practical recommendations for clinicians. Schizophrenia Bulletin, 45(Suppl 1), S5–S23.
- Hartmann, P. M., MD, DLFAPA. Experiențe clinice și observații asupra halucinațiilor, în practica medicală.
- Farah, M. J. (2004). Visual hallucinations: neurologic and neuropsychologic perspectives. CNS Spectrums.
- Mosimann U. P. et al. (2006). Visual hallucinations in the elderly. International Psychogeriatrics, 18(4), 673–685.
- Friston, K. (2005). Hallucinations and perceptual inference. Behavioral and Brain Sciences, 28(6), 764–766.
