Cum ajunge muzica să îți dea senzații de frisoane

Dacă ți-ai pus vreodată căștile pe cap și ți s-a făcut pielea de găină ascultând muzica la maxim și versurile preferate înseamnă că ai avut parte de senzații de frisoane.

Sentimentul de furnicături în brațe și picioare sau cel prin care se ridică părul de pe ceafă este un lucru familiar in randul a peste 55% dintre oameni care experimentează senzația fizică de frisoane adusa de muzica.

Este un fenomen care poate apărea în timpul muzicii live sau înregistrate, noi sau cunoscute și a fost bine documentat de-a lungul anilor. Dar persistă o întrebare: de ce se întâmplă?

Cercetătorii și-au propus să găsească răspunsul, iar un studiu recent publicat în Frontiers in Neuroscience axat pe cartografierea activității electrice a creierului în timpul frisoanelor muzicale aruncă o lumină suplimentară asupra modului în care muzica poate activa centrele de plăcere și recompensare ale creierului.

Neurologii din Franța au folosit electroencefalografia de înaltă densitate (HD-EEG) pentru a ilustra tiparele de activitate cerebrală atunci când oamenii sunt supuși unor frisoane muzicale plăcute. Au participat 18 voluntari, 11 femei și șapte bărbați. Toți au raportat că au avut frisoane în timpul muzicii plăcute înainte de studiu.

Folosind HD-EEG, electrozii au fost așezați pe o zonă mare a scalpului participanților pentru a scana și măsura activitatea electrică din creier. Odată conectați, fiecare participant a ascultat cinci fragmente muzicale care le-au oferit stari de frisoane, precum și trei extrase neutre suplimentare selectate de cercetători și li s-a cerut să raporteze despre plăcerea lor emoțională.

Au făcut acest lucru prin apăsarea continuă a unuia dintre cele patru butoane corespunzătoare intensității experienței (neutru, plăcere scăzută, plăcere ridicată, frisoane). Un „eveniment cu frisoane” a fost definit ca o plăcere emoțională ridicată, în combinație cu o senzație fizică de piele de găină, senzații de furnicături, ridicarea părului sau frisoane pe coloana vertebrală.

Scanările au relevat prezența activității theta, care este asociată cu memoria, anticiparea recompensei și atenția. Aceste abilități sunt toate cheia procesării emoționale muzicale. Aceste rezultate coincid cu cercetările anterioare de scanare RMN și PET și deschid o nouă ușă pentru înțelegerea relației noastre ancestrale cu muzica.

Descoperirile acestui studiu indică faptul că plăcerea noastră pentru muzica ar fi putut avea odată un scop evolutiv.

„Vechile circuite cerebrale esențiale pentru supraviețuire și implicate în comportamente motivate – cum ar fi sexul, mâncarea, banii – sunt implicate, de asemenea, în procesarea plăcerii muzicale”, spune cercetătorul principal al studiului Thibault Chabin. „Deci, știm acum, cum trebuie să înțelegem de ce muzica este plăcută și plină de satisfacții.”

Experții au susținut mult timp că muzica are o funcție biologică. În timp ce unii consideră muzica un produs secundar al existenței umane, alții teoretizează că a dat speciei noastre un imbold puternic.

Luați în considerare faptul că se știe că muzica determină eliberarea oxitocinei, „hormonul de îmbrățișare” care promovează legatura cu altii, în creier. Dintr-o perspectivă evolutivă, apariția muzicii ar fi putut crește interdependența și coeziunea socială. Grupurile legate care lucrau împreună erau mai predispuse să supraviețuiască.

Cele mai vechi instrumente muzicale cunoscute din lume au fost descoperite în interiorul unei peșteri germane: un set de flauturi vechi de 43.000 de ani realizate din os de pasăre și fildeș mamut. Se crede că instrumentele au fost primele utilizate în recreere și ritual

„Într-o peșteră, flautul ar fi sunat divin și acest lucru ar fi permis un sentiment de legătură care ar fi întărit supraviețuirea”, spune profesorul de musicoterapie la Berklee College of Music, Kathleen Howland, dr. „Apariția flautului ar fi făcut o schimbare remarcabilă în comunitatea acestor Homo sapiens”.

Din punct de vedere istoric, muzica a fost folosită ca instrument pentru a menține și această coeziune socială. Ca mijloc de identificare, muzica ajută adesea la diferențierea între parte dintr-un grup și cel care nu face parte dintr-un grup – gândiți-vă la imnurile naționale de astăzi, la cântările de protest sau la sentimentul de camaraderie indus de cântarea la un concert live.

Antropologii au sugerat că aceste iterații moderne de muzică ar fi putut evolua din „semnale teritoriale coordonate de apărare”, similar cu haitele de lupi care urlă la Lună. Primii oameni au făcut muzică împreună pentru a continua legătura și a promova supraviețuirea.

Muzica pentru sănătatea mintală

Proprietățile primare ale muzicii ne pot fi utile în special astăzi, chiar și dincolo de producerea de hormoni de simțire. Gândindu-ne la primele flauturi, muzica a jucat un rol în calmarea minții umane încă de la începuturile sale.

În calitate de musicoterapeut, KATHLEEN Howland este extrem de conștient de modurile în care anumite tipuri de muzică pot declanșa răspunsul de relaxare al creierului și pot ajuta la atenuarea anxietății și depresiei. Mai mult, studiile au arătat că muzica poate spori sistemul imunitar și poate ajuta la tratarea unor afecțiuni precum Alzheimer.

Există modalități minunate de a ajunge la acel loc dulce – meditație, yoga, tai chi – dar muzica are un sentiment de ajutor imediat și familiaritate care este utilizat intuitiv și omniprezent, astfel încât noi, în terapia muzicală, să aducem această intenționalitate unei persoane cu durere sau anxietate, ” spune Howland.

Pe măsură ce navigăm în perioade stresante și incerte, muzica poate fi un instrument puternic folosit atât în mod independent, cât și împreună cu ceilalți. Împărtășirea experienței de a asculta o melodie preferată cu un prieten, încorporând dansul și mișcarea, și chiar împletirea interpretării artelor vizuale precum desenul sau pictura poate amplifica efectele mentale benefice ale muzicii.

„Dacă vă aflați într-un loc de stres maxim, așa cum suntem noi acum, în trei până la cinci minute dintr-o piesa muzicală, puteți să ajungeți într-un loc în care timpul pare să se deformeze, vă pierdeți în imagini”, spune Howland. „Este o resursă ușor accesibilă și este una frumoasă de împărtășit”.