Ce înseamnă să fii optimist în vremuri incerte?
Optimismul este adesea definit ca speranța că lucrurile vor evolua favorabil, indiferent de circumstanțe. Într-o lume marcată de conflicte, crize economice și schimbări climatice, această atitudine poate părea mai degrabă o naivitate decât o abordare rațională. Cu toate acestea, optimismul joacă un rol esențial în motivația personală și în capacitatea societăților de a progresa.
Filosoful și matematicianul Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) a fost unul dintre primii gânditori care au încercat să construiască o justificare rațională a optimismului. Cu toate că ideile sale au fost ridiculizate de Voltaire în celebrul său roman satiric Candide (1759), viziunea lui Leibniz asupra lumii ca fiind „cea mai bună dintre lumile posibile” este mult mai profundă și complexă decât pare la prima vedere.
Într-o epocă în care conceptul de „multivers” a devenit o metaforă populară pentru alegerile și posibilitățile noastre, abordarea lui Leibniz ar putea oferi o nouă perspectivă asupra modului în care putem naviga incertitudinile lumii moderne.
Problema răului și justificarea optimismului
Una dintre întrebările filosofice fundamentale este: dacă Dumnezeu este atotputernic și bun, de ce există suferință în lume? Aceasta este cunoscută sub numele de problema teologică a răului, iar Leibniz a fost primul care a încercat să o rezolve printr-o argumentație logică, mai degrabă decât prin simpla referință la texte religioase.
În lucrarea sa Teodiceea (1710), Leibniz a propus o idee revoluționară: Dumnezeu a avut de ales între o infinitate de lumi posibile și a ales-o pe cea mai bună. Nu înseamnă că lumea noastră este perfectă, ci că este optimă în raport cu legile care o guvernează. Acest concept a fost inspirat de studiul său asupra opticii – observând că lumina urmează întotdeauna calea cea mai eficientă, Leibniz a extrapolat acest principiu la întregul univers.
Cu toate acestea, mulți contemporani ai săi au considerat că această explicație minimizează suferința umană. Voltaire a dus această critică la extrem prin personajul Pangloss din Candide, care insistă absurd că toate nenorocirile – de la cutremure la războaie – sunt parte a unui plan divin perfect.
Dar Leibniz nu susținea că lumea este lipsită de suferință, ci că, având în vedere constrângerile legilor naturale, aceasta este cea mai bună variantă posibilă. Dacă Dumnezeu ar fi eliminat complet răul, acest lucru ar fi compromis alte aspecte esențiale ale existenței, cum ar fi liberul arbitru.
Optimismul în era modernă: lecțiile lui Leibniz pentru prezent
Deși poate părea depășită, viziunea lui Leibniz despre o lume optimă capătă un nou sens în lumina teoriilor contemporane. Conceptul de „multivers” este utilizat astăzi în fizică și filosofie pentru a explica cum realitatea noastră ar putea fi doar una dintre multiplele posibilități. De asemenea, este o metaforă culturală puternică: noi înșine alegem dintre numeroasele direcții posibile pentru viitorul nostru.
Sumit Paul-Choudhury, fost redactor-șef al New Scientist, argumentează în cartea sa The Bright Side: Why Optimists Have the Power to Change the World (2025) că optimismul nu trebuie să fie doar o credință naivă că totul va fi bine, ci un mod de a evalua scenariile posibile și de a lua decizii mai bine informate.
„Leibnizian optimism provides a fertile way to evaluate our options and shake off our feelings of fatalism,” scrie Paul-Choudhury. „The world, and the future, is always full of possibilities – and we can always strive to make it the best of all possible worlds.”
Pe scurt, optimismul lui Leibniz ne învață că trebuie să privim lumea în ansamblul ei, să recunoaștem complexitatea problemelor și să acceptăm că fiecare soluție va avea atât beneficii, cât și compromisuri.
Ce înseamnă optimismul rațional în practică?
Optimismul leibnizian poate fi aplicat în numeroase domenii:
- Schimbările climatice: Deși încălzirea globală este o amenințare reală, avem la dispoziție tehnologii și politici care ne pot ajuta să atenuăm efectele ei. Nu există o soluție perfectă, dar putem căuta cea mai bună dintre cele posibile.
- Evoluția economică: Creșterea economică globală a scos miliarde de oameni din sărăcie, dar a generat și inegalități sociale. Optimizarea politicilor economice nu înseamnă eliminarea totală a problemelor, ci găsirea unui echilibru sustenabil.
- Medicina și inteligența artificială: Progresele din domeniul sănătății și al AI-ului ne pot îmbunătăți viața, dar ridică și dileme etice. În loc să căutăm perfecțiunea, putem urmări variantele cele mai benefice pentru majoritatea oamenilor.
Filosoful și specialistul în etică Nick Bostrom, de la Universitatea Oxford, argumentează într-un eseu despre viitorul umanității că „optimismul rațional nu înseamnă să credem orbește că totul va fi bine, ci să ne asumăm responsabilitatea pentru viitorul pe care îl modelăm.”
Concluzie: cum putem folosi optimismul lui Leibniz în viața de zi cu zi?
Într-o lume plină de incertitudini, tendința naturală este fie să devenim pesimiști, fie să ne refugiem într-un optimism superficial. Dar Leibniz ne oferă o cale de mijloc: un optimism realist, bazat pe înțelegerea complexității lumii și pe dorința de a îmbunătăți lucrurile fără a cădea în capcana fatalismului.
Așa cum arată studiile din domeniul psihologiei pozitive, optimismul este un factor esențial pentru reziliență și succes. Profesorul Martin Seligman, unul dintre fondatorii psihologiei pozitive, susține că „oamenii optimiști nu ignoră problemele, ci le privesc ca pe provocări care pot fi depășite.”
Astfel, optimismul lui Leibniz ne poate ghida spre o viziune mai echilibrată asupra vieții. Nu trăim într-o lume perfectă, dar avem posibilitatea de a construi cea mai bună variantă posibilă a acesteia – nu ca o certitudine, ci ca un ideal spre care să tindem.
