Mila este una dintre emoțiile despre care se vorbește cel mai puțin – și, adesea, este privită cu reținere sau chiar respinsă complet. De câte ori nu am auzit expresia „Nu mă compătimi!”? Există o concepție greșită potrivit căreia mila ar fi o emoție de evitat, un semn de slăbiciune sau superioritate. În realitate, însă, refuzul de a simți milă – față de ceilalți sau față de noi înșine – înseamnă să ne privăm de una dintre cele mai importante dimensiuni ale naturii umane.
În acest articol, cu ajutorul psihologului Nick Wignall din Marea Britanie, vom explora de ce mila contează, ce funcții îndeplinește în psihologia noastră și cum ne poate ajuta să fim mai empatici, mai compasivi și mai creativi.
Ce este mila?
Mila este o emoție fundamentală, la fel ca tristețea, frica, furia sau bucuria. Mai exact, ea reprezintă tristețea resimțită pentru altcineva.
De exemplu:
- Simți milă atunci când îți vezi copilul cu ochii în lacrimi, povestind că a fost victima unui episod de bullying la școală.
- Simți milă pentru un câine bătrân cu trei picioare, care se chinuie să traverseze strada.
- Simți milă când urmărești un film și protagonistul face o alegere care știi că îi va aduce suferință.
Este important să facem diferența dintre mila ca emoție și gândurile sau comportamentele care o însoțesc. De exemplu:
- Dacă vezi un om fără adăpost și începi să te gândești la cât de dificilă trebuie să fie viața lui, acele gânduri sunt un proces mental distinct de mila însăși.
- Dacă, în urma sentimentului de milă, decizi să-i oferi bani sau mâncare, acest gest este un comportament – o acțiune influențată de emoție, dar separată de aceasta.
Această distincție contează deoarece nu putem controla în mod direct emoțiile, inclusiv mila. Ele apar spontan, ca răspuns la diferite stimuli. Ceea ce putem controla, însă, sunt gândurile și acțiunile pe care le alegem după ce simțim o anumită emoție.
Autocompătimirea: Mituri și realitate
Dacă mila este definită ca fiind tristețea simțită pentru altcineva, autocompătimirea poate fi privită pur și simplu ca o formă de tristețe pentru sine.
Când oamenii spun că vor să „scape” de autocompătimire, de fapt, ceea ce doresc este să scape de gândurile repetitive despre propriile suferințe:
- Cum să nu mă mai gândesc la despărțirea de partenerul meu?
- Cum să nu mai rămân blocat în amintirile despre abuzurile din copilărie?
- Cum să nu mă mai obsedeze faptul că nu am primit promovarea pe care mi-o doream?
Prin urmare, problema nu este emoția în sine, ci gândurile care o întrețin și comportamentele care o agravează, precum ruminația excesivă, plângerea continuă sau lipsa unor limite mentale sănătoase față de amintirile dureroase.
De ce este important să simțim milă?
Mila nu este doar o emoție pasivă; ea îndeplinește funcții psihologice esențiale. Fiecare emoție are un scop – de exemplu:
- Furia ne atrage atenția asupra unei nedreptăți și ne motivează să o corectăm.
- Frica ne semnalează un pericol și ne determină să-l evităm.
- Vinovăția ne ajută să recunoaștem greșelile și să evităm repetarea lor.
La fel, mila are rolul său distinct, iar refuzul de a o simți ne poate împiedica să fim mai empatici, mai umani și mai conectați la cei din jur.
1. Mila ne reamintește să fim empatici
Empatia presupune să ne punem în locul altcuiva și să încercăm să înțelegem perspectiva și trăirile sale.
Mila ne ajută să ieșim din propria noastră lume și să ne acordăm atenția suferinței celorlalți:
- Dacă partenerul nostru are o zi proastă și este iritat, mila ne poate ajuta să înțelegem că are nevoie de sprijin, nu de reproșuri.
- Dacă suntem implicați într-o campanie de marketing, empatia față de nevoile consumatorilor ne poate ajuta să oferim soluții mai relevante pentru ei.
- Dacă suntem profesori, mila pentru elevii care se luptă cu dificultăți personale ne poate face mai răbdători și mai înțelegători.
2. Mila ne motivează să fim compasivi
A fi empatic înseamnă a înțelege suferința celuilalt, dar compasiunea este pasul următor – acțiunea de a face ceva pentru a-l ajuta.
- Dacă simți milă pentru un coleg care trece printr-o perioadă dificilă, compasiunea te poate motiva să îi oferi sprijin emoțional.
- Dacă simți milă pentru un copil care a fost umilit în fața clasei, compasiunea te poate determina să iei măsuri pentru a-l proteja.
- Dacă simți milă pentru tine însuți după un eșec, compasiunea poate însemna să îți acorzi răbdare și să înveți din greșeli, în loc să te critici excesiv.
Mila este scânteia care aprinde compasiunea, transformând un simplu sentiment într-o acțiune pozitivă.
3. Mila ne stimulează curiozitatea și creativitatea
Pentru a găsi soluții eficiente, trebuie să vedem și să simțim problema.
- Marii antreprenori creează produse de succes deoarece sunt sensibili la nevoile reale ale oamenilor.
- Marii scriitori creează personaje captivante deoarece sunt profund conectați la complexitatea naturii umane.
- Marii lideri sunt eficienți deoarece simt frustrarea celor pe care îi conduc și o transformă în viziuni inspiraționale.
Mila este catalizatorul curiozității și creativității. Atunci când ne permitem să simțim mila, devenim mai conștienți de suferințele altora, ceea ce ne ajută să dezvoltăm soluții inovatoare și utile.
Concluzie: De ce ar trebui să îmbrățișăm mila
Mila nu este o emoție de evitat, ci una care ne poate ghida spre o mai bună înțelegere a lumii și a oamenilor.
- Ne face mai empatici, ajutându-ne să ne conectăm cu ceilalți.
- Ne motivează să fim compasivi, transformând empatia în acțiune.
- Ne stimulează creativitatea, ajutându-ne să găsim soluții pentru probleme reale.
Așadar, în loc să evităm mila sau să o considerăm un semn de slăbiciune, poate ar fi mai bine să ne deschidem în fața ei – și să vedem cum ne poate face mai umani, mai înțelepți și mai implicați în lumea din jurul nostru.
