Cercetători ai Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (UBB) arată într-un studiu din jurnalul academic Journal Of Interpersonal Violence de ce unele victime ale hărțuirii devin ulterior agresoare: hărțuirea le-a stimulat un stil de gândire irațional, o lipsă de respect față de reguli, impulsivitate, manifestări agresive. Grupul de autori a fost format din dr. Raluca Bălan, prof. univ. dr. Anca Dobrean și conf. univ. dr. Robert Balazsi.
Conform studiilor de specialitate, aproximativ 3,6% dintre copiii care sunt hărțuiți de către colegi devin la rândul lor agresori, acești copii resimțind totodată probleme mai severe și mai persistente la nivel emoțional și comportamental decât cei care sunt doar victime sau doar agresori.
Studiul a inclus 269 de adolescenți, cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani și a investigat dacă un stil de gândire irațional (rigid, de tip catastrofal, intolerant la frustrare) și problemele de externalizare reprezintă mecanismul care explică cum victimele bullying-ului devin agresori la rândul lor. Totodată, studiul a vrut să vadă în ce măsură o relație apropiată de atașament cu părinții ar putea avea un efect protectiv, întrerupând acest cerc vicios.
Rezultatele studiului au arătat că victimele bullying-ului devin agresori ca urmare a stilului de gândire irațional pe care victimele îl dezvoltă în urma hărțuirii, respectiv a problemelor de externalizare – caracterizate prin lipsa respectului față de reguli, impulsivitate, manifestări agresive.
Cu alte cuvinte, a fi ținta bullying-ului în mod repetat modelează modul în care gândim despre ceea ce ni se întâmplă – astfel apar gânduri de tipul „E groaznic când ceilalți se iau de mine”, „Nu pot suporta când se întâmplă asta”, „Cei care fac astfel de lucruri sunt răi și trebuie neapărat pedepsiți”.
Aceste gânduri, la rândul lor, predispun copiii hărțuiți la a deveni agresori. De asemenea, victimele bullying-ului pot învăța din comportamentul celor care le-au hărțuit că bătaia sau umilirea altor copii aduce beneficii, cum ar fi controlul altora sau întărirea puterii sociale. Aceste comportamente violente generale – cunoscute în psihologie sub numele de probleme de externalizare – se pot manifesta ulterior sub forme mai specifice de agresitivate, cum ar fi hărțuirea repetată a altora.
Un alt rezultat interesant al studiului a fost acela că o relație de apropiere față de părinți pare că nu-i protejează pe tinerii care sunt victime ale bullying-ului de a dezvolta un stil de gândire irațional, respectiv probleme de externalizare, care îi fac în continuare mai vulnerabili spre a deveni agresori la rândul lor. O posibilă explicație este aceea că suportul emoțional din partea părinților îi poate ajuta pe tineri să facă față evenimentelor stresante în măsura în care acestea sunt izolate, nu repetate, cronice cum este, prin definiție, fenomenul de bullying.
Autorii studiului recomandă ca programele de prevenție și intervenție să identifice victimele bullying-ului și să le ajute să-și flexibileze modul în care gândesc despre ceea ce se întâmple precum și să abordeze problemele de externalizare, prevenind astfel tranziția spre rolul de agresor.
Bullyingul este un fenomen răspândit în școlile din România, lasă răni adânci, iar efectele pe care le produce sunt pe termen lung. Conform organizației Salvați Copiii, cercetările recente cu privire la problematica bullyingului arată că este dificil să considerăm că acest comportament apare doar din cauza unor caracterisitici individuale. Bullyingul este un fenomen complex, de grup, care apare în funcție de istoria clasei, cultura, normele și modelele sociale care s-au dezvoltat în interiorul ei. Gradul de înțelegere, practicile, modalitatea prin care este abordat un comportament de tip bullying poate contribui fie la susținerea lui, fie la descurajare și oprire.
· 73% dintre elevi au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar;
· 3 din 10 copii sunt excluși în mod constant din grupul de colegi;
· 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi;
· 1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor.
Bullying-ul este un fenomen care apare la nivelul grupurilor de copii și se referă la comportamente variate care umilesc și exclud prin natura lor, sunt repetate sau fac parte dintr-un tipar care se manifestă pentru o perioadă de timp. Cel mai adesea, comportamentele de tip bullying sunt ascunse de ochii adulților și continuă în absența unor măsuri specifice de intervenție. Așadar, bullying-ul are consecințe pentru toată lumea – chiar și pentru aceia care, inițial, nu par implicați.
Bullying-ul a fost definit în multe moduri, iar cercetătorii adaptează permanent definiția bullyingului pentru că o definiție clară conturează și posibile soluții.
În general, bullyingul presupune excluderea dintr-o comunitate. În metodologia proiectului Să fim prieteni – Fără Bullying, folosim abordarea formulată de expertul danez în bullying Helle Rabøl Hansen:
- Bullying este un fenomen de grup. Copiii se pot exclude uneori din diferite activități, dar atunci când discutăm despre bullying, excluderea are loc în și în jurul unei comunități.
- Excluderea este repetată. Aceasta implică o serie de acțiuni care indică „Nu ești acceptat/ă în acest grup”.
- Formele de bullying pot fi directe și persecutante sau indirecte. Lovirea și împingerea repetate sunt forme directe de bullying, în timp ce bârfa și ignorarea sunt forme indirecte.
- Bullying-ul are loc într-un context social din care copilul nu poate să se retragă, cum ar fi grădinița, școala sau afterschool-ul ales pentru copil.
(Helle Rabøl Hansen, 2010)
Cercetătoarea Helle Rabøl Hansen subliniază că bullyingul poate fi privit ca un mijloc de a crea un sentiment de comunitate atunci când eșuează încercările de a găsi un punct comun în jurul activităților din cadrul grupului. Helle Rabøl Hansen consideră că bullyingul își are sursa în dorința de apartenență la comunitate, chiar dacă formarea grupului presupune un abuz. Este situația când mai mulți copiii creează o comunitate prin agresiune – membrii comunități având în comun excluderea uneia sau mai multor persoane Cu alte cuvinte, bullyingul devine comportamentul normativ al grupului.
Violența în școală
Comunitățile școlare se confruntă cu diferite manifestări de violență printre care cele mai semnificative sunt bullying-ul (forme de violență repetată asupra unui elev de către alți elevi), de obicei asociat cu discriminarea, homofobia sau rasismul, violența fizică și verbală între elevi, dar și între profesori și elevi.
În cercetarea Abuzul și neglijarea copiilor se subliniază faptul că violența verbală și fizică este încă prezentă și tolerată în școala românească drept metodă pedagogică. Astfel, un procent de 86% dintre copii au spus că sunt certați atunci când greșesc, 33% au fost jigniți de profesori, iar un procent de 7% au spus că au fost bătuți de profesori. Abuzul fizic are o frecvență de apariție dublă în mediul rural, în rândul băieților și mai ales în rândul copiilor de etnie romă.
În 2016, Salvați Copiii România a lansat primul studiu național cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înțelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violență între copii și a dimensiunii acestui fenomen în contextul educațional din România. Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinții percep bullying-ul, atitudinile și comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la școală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenței cazurilor de bullying în aceste situații. Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violența fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicați în astfel de situații.
Studiul a scos în evidență un nivel îngrijorător al prezenței diferitelor comportamente asociate bullying-ului în școli și arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaționale în contextul școlii.
- În mod repetat, în școală, 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi.
- 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi.
- 1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor.
Excluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu violența fizică și/sau umilirea, violența fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicția de a vorbi/interacționa cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.
- 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar.
- 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni, iar 69% în mediul online.
Abuzul fizic asupra copilului, în familia de proveniență este asociat semnificativ cu comportamente de tip bullying între copii în școală. Analizând relația dintre practicile parentale și diferitele forme de abuz în familia de proveniență, s-a observat o dublă asociere a abuzului în familie, atât cu statutul de agresor, cât și cu cel de victimă. Copiii care afirmă că au fost loviți cu palma sau urecheați de părinți, spun într-o măsură semnificativ mai ridicată că au exclus din grup, au umilit sau agresat fizic un alt copil. În același timp, s-a remarcat o creștere semnificativă a situațiilor în care un copil devine victimă a hărțuirii repetate între egali (excludere din grup, umilire sau violență fizică), dacă este victima unei forme de abuz în familia de proveniență.
De asemenea, fenomenul de cyberbullying continuă să reprezinte una dintre cele mai mari ameninţări pentru copiii în mediul virtual. Doar 3 din 10 victime ale abuzului cibernetic au avut încredere să discute cu un adult despre acel incident.
