Când te gândești la hipnoză, ce vizualizezi? Pentru mulți, hipnoza este acel moment când un magician balansează ceasul sau un act de comedie în care un voluntar este obligat să facă admiteri publice jenante pe scenă, fără să fie conștient de asta.
Dar hipnoza are un cadru științific surprinzător de robust. Cercetările clinice au arătat că poate ajuta la ameliorarea durerii și anxietății și poate ajuta la renunțarea la fumat, pierderea în greutate și somnul. Poate ajuta copiii și adolescenții să își regleze mai bine sentimentele și comportamentele. Unii oameni pot folosi chiar „autohipnoza” pentru a gestiona stresul, a face față provocărilor vieții și pentru a-și îmbunătăți sănătatea fizică și emoțională.
Hipnoza creează „o experiență imersivă fără judecăți”, spune dr. David Spiegel, psihiatru la Universitatea Stanford și cercetător principal în hipnoză. A fost folosită sub diferite forme de secole, dar abia în 1843, chirurgul scoțian Dr. James Braid a popularizat termenul de „hipnoză”. Descoperirea centrală a lui Braid – că concentrarea poate ghida creierul către o stare mai sugestibilă – a fost și rămâne controversată. Dar medicii au continuat să testeze și să predea tehnica de-a lungul secolelor cu mare succes, spune Spiegel.
Astăzi, un psiholog, psihiatru sau alt profesionist din domeniul sănătății certificat în hipnoterapie va evalua mai întâi un potențial client pentru capacitatea sa de a fi hipnotizat, folosind o scală de sugestibilitate validată. (Nu toată lumea este la fel de susceptibilă la hipnoză, dar cercetările au descoperit că aproximativ două treimi dintre adulți sunt.) Hipnoterapeutul va vorbi cu pacienții despre ce fel de experiențe senzoriale îi fac să se simtă în siguranță, cum ar fi o retragere pe malul lacului sau o vacanță pe plajă. Apoi, hipnoterapeutul va evoca acea imagine – concentrându-se, de exemplu, pe pulverul de sare a oceanului, pescărușii care strigă deasupra capului și pe pielea sărutată de soare – pentru a ajuta persoana să intre mai adânc în vizualizarea calmă. Dacă se face corect, mediul fizic al pacientului se va topi.
Rezultatul este o combinație puternică de disociere, imersiune și deschidere către noi experiențe, care culminează în ceea ce odată a fost numit „transă”, dar pe care hipnoterapeuții moderni o numesc pur și simplu „stare hipnotică”. Poate fi realizată în doar câteva minute, spune Spiegel.
Astfel de tehnici de decor pot crea scena ideală pentru transformarea pozitivă, spune profesorul de psihologie de la Universitatea Binghamton, Steven Jay Lynn. În timpul hipnozei, oamenii sunt mai deschiși la sugestiile hipnoterapeutului, fie că aceștia îi cer pacientului să se detașeze de o experiență dureroasă din trecut sau să vizualizeze o soluție la problema lor. Pentru unii oameni, aceste schimbări pot fi catalizate într-o sesiune de una sau două ore. Pentru alții, hipnoterapia sau autohipnoza pot fi o parte regulată a îngrijirii sănătății mintale. „Hipnoza poate modifica conștiința în multe feluri”, spune Lynn.
Această stare de relaxare profundă nu este deosebit de dificilă pentru cei mai mulți oameni pentru a se scufunda sau a ieși din ea. Este similar cu o „stare de curgere”, spune Spiegel, sau cu o stare de conștiință schimbată în care o persoană este atât de cufundată într-o anumită activitate, concentrarea sa se îngustează și la fel și sentimentul său de schimbare a timpului.
De asemenea, hipnoza este ceva similar cu ce se întâmplă în timpul meditației, cu excepția faptului că, în loc să antreneze oamenii să se adapteze la momentul prezent, hipnoza îi face mai receptivi la sugestie. La fel ca practicarea meditației, mulți oameni sunt capabili să facă hipnoza pe cont propriu, spune Spiegel. În 2020, el a co-fondat Reveri, o aplicație de autohipnoză bazată pe abonament, care este structurată la fel ca și celebrele aplicații Calm sau Headspace. Un utilizator poate accesa înregistrări care îi conduc într-o stare hipnotizată, după care primesc sugestii sau declarații care îl conduc către un obiectiv pe care persoana îl selectează înainte de sesiune. „O facem tot timpul”, spune Spiegel despre intrarea și ieșirea din aceste stări mentale, „dar în hipnoză o faci mai mult.”
Studiile imagistice ale creierului au ajutat la iluminarea a ceea ce se întâmplă în interiorul creierului hipnotizat, deși multe lucruri rămân încă un mister. În timpul hipnozei, activitatea într-o regiune a creierului care îi ajută pe oameni să comute între sarcini se liniștește, spune Spiegel. Aceeași regiune pare să se deconecteze de o altă zonă responsabilă de auto-reflecție și de visare cu ochii deschisi – motiv pentru care oamenii hipnotizați nu sunt îngrijorați de cine sunt sau ce fac. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că hipnoza poate calma regiunile creierului care ajută la controlul funcțiilor autonome cum ar fi ritmul cardiac, fluxul sanguin și respirația. Acesta este probabil ceea ce duce la relaxarea fizică care este un semn distinctiv al hipnozei, spune Spiegel.
Una dintre cele mai interesante aplicații moderne ale hipnozei este în sala de operație, spune Lorenzo Cohen, directorul Programului de Medicină Integrativă de la Universitatea din Texas MD Anderson Cancer Center. Pentru unele intervenții chirurgicale localizate pentru cancer de sân, și anume tumorectomii, centrul permite pacienților să aleagă între anestezie generală sau un anestezic localizat și hipnoterapie. Cei care aleg a doua opțiune rămân pe deplin treji în timpul operației lor, dar un hipnoterapeut îi ajută mai întâi să intre într-o stare de relaxare profundă sau „hipnosedare”, spune Cohen. „Anestezia locală ar trebui să-și facă treaba”, spune Cohen. „Restul este în capul tău.”
Peste 30 de studii clinice au promovat utilizarea hipnozei, spune Cohen (care cercetează și practica). Studiile au arătat că persoanele care au primit hipnoză au experimentat mai puțină anxietate preoperatorie, au necesitat mai puține medicamente pentru durere în timpul intervenției chirurgicale și au raportat mai puțină intensitate postoperatorie a durerii, greață, oboseală și disconfort decât persoanele care au ales anestezia generală, spune Cohen. „Ipoteza este că pacienții care sunt sub anestezie generală, chiar dacă nu sunt conștienți, au un răspuns intens la stres”, spune el. Acest lucru poate suprima un sistem imunitar care, la pacienții cu cancer, este deja compromis de boală și tratamentele sale. Atunci când pacienții aleg hipnoza, Cohen crede că răspunsul organismului de luptă sau de zbor poate fi redus.
În ciuda dovezilor tot mai mari, hipnoza nu este lipsită de sceptici. Studiile controlate randomizate au descoperit că hipnoza poate ajuta la durerea și anxietatea asociate cu o serie de afecțiuni medicale, dar nici cele mai bune studii nu pot îndeplini standardul de aur al unui design dublu-orb, spune Spiegel. În timp ce pacienții și practicienii pot fi ținuți în întuneric cu privire la ce pilula administrează sau primesc, este aproape imposibil să se conceapă un studiu în care niciuna dintre părți să nu știe că se livrează hipnoza, adaugă el.
Și din punct de vedere istoric, puterea hipnozei nu a fost întotdeauna exercitată în mod responsabil. S-a demonstrat că potențialul imaginativ al hipnozei creează amintiri false – uneori cu efecte devastatoare. Cel puțin 27 de state interzic mărturiile obținute hipnotic în instanță. Hipnoterapeuții ar trebui să evite să folosească tehnica pentru „recuperarea” amintirilor, spune Lynn.
Dar atunci când este condusă de un profesionist calificat și aplicată corespunzător, hipnoterapia modernă poate oferi rezultate puternice. Susceptibilitatea la sugestie este adesea „vizată ca o responsabilitate sau o slăbiciune”, spune Spiegel, „dar este într-adevăr o putere”.
