Nu poți suporta gândul de a fi mediocru, dar, cumva, oricât de mult experimentezi și realizezi, niciodată nu pare suficient. Dacă acest lucru îți sună familiar, s-ar putea să ai un pic de „koinofobie”: teama de a fi obișnuit.
Această fobie are punctele sale forte. Te poate motiva să realizezi lucruri incredibile, dar lăsată necontrolată, poate provoca ravagii asupra sănătății tale mentale. Așadar, de unde provine această teamă și, când amenință să-ți perturbe liniștea, cum o poți controla?
Spunând nu normalității
„Teama de a fi obișnuit este adesea înrădăcinată în credința că trebuie să fim ‘extraordinari’ pentru a fi iubiți și acceptați de ceilalți,” spune psihoterapeutul Rachel Vora. „Stima de sine scăzută și credințele despre ‘a nu fi suficient de bun’ pot fi adesea la rădăcina fricii de a avea o viață ‘obișnuită’, deoarece oamenii simt adesea că trebuie să se dovedească realizând lucruri ‘extraordinare’,” spune ea.
Rețelele sociale au exacerbat în mod indubitabil problema. În zilele noastre putem verifica pe oricine, de la influencerul nostru preferat până la prietenii noștri din liceu, pentru a vedea cum se descurcă în viață – iar cu cariere de succes și vacanțe perfecte prezentate constant ca fiind norma, putem pune presiune pe noi înșine pentru a realiza mai mult din același lucru.
„Rețelele sociale pot face adesea o viață obișnuită să pară plictisitoare și banală, dar pot, de asemenea, glamouriza antreprenoriatul și experiențele pentru a crea senzația că viețile noastre nu sunt suficient de bune așa cum sunt,” subliniază Rachel. „Bombardamentul constant de imagini care arată oameni trăind și experimentând lucruri extraordinare sugerează că avem nevoie de aceste experiențe pentru a atinge fericirea.”
Și astfel cădem în capcana koinofobiei: alergând constant spre următorul lucru mare, crezând că trebuie să facem lucruri extraordinare pentru a avea o viață bine trăită. Dar koinofobia te-ar putea împinge să rezervi acel bilet de avion sau să îți urmezi visele. Deci, care este răul?
Ei bine, una dintre marile probleme cu koinofobia este că te poate împiedica să faci lucruri care te-ar putea face de fapt fericit. Lucruri pe care le-ai putea dori, de exemplu, să te stabilești în orașul tău natal sau să îți schimbi cariera de înaltă tensiune pentru un loc de muncă obișnuit care îți plătește confortabil facturile.
De asemenea, creează mult stres și presiune care pot fi dăunătoare pentru sănătatea ta mentală. Uită-te la burnout, de exemplu. Conform unui sondaj Gallup, aproximativ 67% dintre noi am experimentat burnout – iar presiunea pusă pe noi pentru a excela în toate domeniile a contribuit cu siguranță la acest lucru. Dar koinofobia nu doar amplifică stresul și instalează așteptări nerealiste. Ne provoacă stima de sine.
„Teama de a fi obișnuit poate încuraja adesea sentimente de stimă de sine scăzută, deoarece credem că nu ne împlinim potențialul trăind o viață ‘obișnuită’,” spune Rachel. „În plus, plasarea unor așteptări mari asupra noastră pentru a realiza lucruri extraordinare nu ne lasă loc să facem greșeli și suntem mai puțin probabil să fim auto-compasivi atunci când întâmpinăm dificultăți în viață.”
Este în regulă să fii obișnuit
Deci, dacă teama de a fi obișnuit ți-a afectat sănătatea mentală, cum poți trăi o viață mai veselă, mai semnificativă și mai liniștită – și cum poți învăța să îmbrățișezi normalitatea și banalul?
Rachel crede că totul începe cu validarea internă. Adesea, acționăm pentru a impresiona pe alții, dar când elimini validarea externă din ecuație, poți decide ce vrei cu adevărat de la viață.
„Când punem mai multă valoare pe ceea ce vine din interior, suntem mai puțin probabil să ne atașăm stima de sine de realizările externe,” subliniază Rachel. Concentrându-te pe validarea internă înseamnă să apreciezi valoarea ta înnăscută și să recunoști cum faci lumea un loc mai bun, doar fiind tu însuți.
În acest punct, este esențial să te cunoști pe tine însuți și să înțelegi ce îți dorești cu adevărat de la viață. „A fi antreprenor sau a călători în lume nu ar face pe toată lumea fericită,” notează Rachel. „Așadar, este important să separi așteptările de pe rețelele sociale de propriul simț al sinelui și să știi ce te-ar face cu adevărat fericit.”
În cele din urmă, Rachel spune că este important să ne amintim că a fi extraordinar nu îți va crește sentimentele de stimă de sine. Ai putea presupune că odată ce ai atins un anumit nivel de succes vei simți în sfârșit că ai valoare. Dar nu este cazul și, spune Rachel, odată ce acceptăm cu adevărat acest lucru, suntem mai susceptibili să căutăm valoarea într-o viață obișnuită. Dacă ai dificultăți în a te simți demn, îmbrățișarea imperfecțiunii poate face minuni.
Ar fi ușor să presupui că trăirea acestui nou stil de viață înseamnă să nu ai deloc obiective sau aspirații. Psihologul Jason O’Callaghan spune că pur și simplu nu este cazul. El crede că este important să ai ceva spre care să tinzi, sau să aștepți cu nerăbdare. Îți oferă un scop.
Poate că este completarea alergării săptămânale din parcul local în fiecare sâmbătă, sau planificarea unei excursii cu prietenii. Poate că este să fii mai prezent în momentul de față și să-ți amintești să te bucuri de lucrurile mărunte, fie că este o ceașcă de cafea dimineața sau citirea unui roman captivant înainte de culcare.
În timp ce căutăm extraordinarul, putem uita valoarea banalului. Dar amintește-ți acest lucru: într-o noapte senină, fără nori, nu trebuie să urci pe cel mai înalt vârf pentru a putea vedea stelele.
Îmbrățișarea imperfecțiunii este esențială pentru a depăși teama de a fi obișnuit, cunoscută și sub denumirea de koinofobie. În contextul textului de mai sus, îmbrățișarea imperfecțiunii poate fi văzută ca un antidot la presiunea constantă de a fi extraordinar și de a atinge performanțe deosebite în toate aspectele vieții.
De ce îmbrățișarea imperfecțiunii este importantă:
- Reduce stresul și presiunea: Recunoașterea și acceptarea faptului că nu trebuie să fim perfecți sau extraordinari în toate privințele ne poate elibera de stresul și presiunea excesive. În loc să ne străduim continuu pentru a atinge standarde nerealiste, ne putem permite să fim umani și să facem greșeli.
- Îmbunătățește stima de sine: Înțelegerea că valoarea noastră nu depinde de realizările externe, ci de cine suntem ca persoane, poate îmbunătăți stima de sine. Îmbrățișând imperfecțiunea, putem începe să ne vedem valoarea intrinsecă și să apreciem contribuțiile noastre unice.
- Promovează auto-compasiunea: Acceptarea imperfecțiunilor noastre ne permite să fim mai blânzi cu noi înșine atunci când întâmpinăm dificultăți sau facem greșeli. Auto-compasiunea este crucială pentru o sănătate mentală bună și pentru a ne menține motivația fără a ne auto-pedepsi.
Cum să îmbrățișezi imperfecțiunea:
- Schimbă perspectiva asupra succesului: În loc să vezi succesul doar prin prisma realizărilor extraordinare, redefinește-l în termeni de fericire personală și satisfacție. Întreabă-te ce te face cu adevărat fericit și ce contează cu adevărat pentru tine.
- Practica recunoștința: Fii recunoscător pentru lucrurile mici și aparent banale din viața ta. Aprecierea momentelor simple și a micilor bucurii poate contrabalansa dorința de a avea mereu experiențe extraordinare.
- Cultivă auto-reflecția: Petrece timp gândindu-te la valorile și dorințele tale autentice, separate de influențele externe, cum ar fi rețelele sociale. Ce te face cu adevărat fericit, dincolo de aprobarea altora?
- Învățarea din eșecuri: În loc să vezi eșecurile ca pe o dovadă a imperfecțiunii tale, consideră-le oportunități de învățare și creștere. Eșecurile sunt o parte naturală a vieții și pot contribui la dezvoltarea personală.
Îmbrățișarea imperfecțiunii nu înseamnă renunțarea la obiectivele și aspirațiile tale. Înseamnă să te accepți pe tine însuți așa cum ești și să apreciezi valoarea momentelor obișnuite și a experiențelor simple. Această perspectivă îți poate aduce mai multă bucurie, sens și pace interioară, ajutându-te să trăiești o viață echilibrată și satisfăcătoare.
