Decizia de a divorța este o decizie dificilă. Decizia de a rămâne sau de a pleca este adesea complicată de prezența copiilor, oamenii menționând adesea că „Rămânem împreună pentru copii” sau „După ce vor merge la facultate, ne vom separa”.
Mulți părinți care se gândesc să divorțeze se confruntă cu această întrebare: „Ce este mai bine pentru copii?” În timp ce un mediu familial stabil și iubitor este crucial pentru bunăstarea copiilor, rămânerea într-o căsnicie nefericită doar de dragul lor poate avea consecințe nedorite, în special pentru sănătatea mintală a părinților.
În calitate de copil care a crescut într-o familie „complicată”, știu că decizia de a rămâne sau de a pleca nu este o sarcină ușoară. Considerațiile emoționale, preocupările financiare și presiunile sociale sau culturale fac dificilă apăsarea butonului de ejectare a unei căsnicii. Cu toate acestea, în calitate de cercetător, cunosc consecințele dăunătoare pe care rămânerea într-o căsnicie conflictuală sau nefericită le poate avea asupra copiilor.
Când și-a început cariera de profesor, Sylvia L. Mikucki-Enyart, psiholog licenția din Marea Britanie, își amintește cu claritate studenții care se întorceau în campus după weekendul de Ziua Muncii, dezolați fiindcă părinții lor le spuseseră că vor divorța acum că „au plecat de acasă”.
Evident, acest lucru nu se întâmpla în cazul tuturor studenților, dar se întâmpla destul de des, astfel încât ea a început să studieze acest fenomen (adică divorțul târziu al părinților) intervievând copii adulți ai divorțurilor. Adesea, acești copii adulți erau supărați pe părinții lor pentru că așteptau atât de mult timp să divorțeze. Unii se întrebau dacă întreaga lor copilărie fusese o minciună, în timp ce alții reflectau la cât de diferite ar fi putut fi copilăria și viața lor dacă părinții lor ar fi divorțat când erau mai tineri.
Acum, ca adult la vârsta mijlocie, Sylvia, dar și mulți alții dintre noi, am intrat în etapa în care divorțurile (sau conversațiile despre divorț) au loc în mod regulat. Deși unele cupluri iau decizia de a se despărți, putem auzi de nenumărați alții care rămân împreună cu cele mai bune intenții, fără să fie conștienți de daunele pe care le fac fără să vrea. Deși această decizie este adesea luată cu gândul la bunăstarea copiilor, rămânerea într-o căsnicie conflictuală sau nefericită, în loc de divorț, are consecințe pe termen lung și adesea negative, care reverberează mult dincolo de copilărie.
3 Consecințe negative ale rămânerii împreună pentru copii
Alianțe. Adesea, părinții nu fac o treabă prea bună în a-și ascunde disprețul față de soțul/soția lor atunci când se află într-o căsnicie nefericită. Mai mult decât atât, ei își privesc adesea copiii ca pe niște aliați, antrenându-i în conflict și creând o alianță cu ei, o dinamică „noi împotriva celuilalt părinte”.
Ca urmare, copiii se simt „prinși” între cei doi părinți. Această dinamică disfuncțională dăunează relației părinte-copil, inclusiv relației cu părintele care îi atrage în alianță, deoarece acțiunile lor pot fi văzute ca otrăvind relația copilului cu celălalt părinte. Atunci când copiii se simt prinși în acest fel, ei se retrag adesea de părinți din punct de vedere fizic și comunicativ și simt o satisfacție și o apropiere diminuată față de aceștia. Cercetătorii au descoperit că copiii din familiile/căsătoriile intacte, dar cu un nivel ridicat de conflicte, experimentează adesea cel mai mult sentimentul de a fi prinși.
Parentificarea. Atunci când sunt blocați într-o căsnicie nefericită, părinții se pot angaja fără să vrea în parentificare, așteptând sau cerând copilului lor să își asume un rol de adult. Mai exact, parentificarea emoțională este un comportament distructiv care apare atunci când un părinte se bazează pe copilul său pentru sprijin emoțional. Poate că aceștia îi dezvăluie copilului lor informații nepotrivite, inclusiv certurile pe care le au cu soțul/soția, dorința lor de a divorța sau disprețul față de partener/părinte.
De asemenea, aceștia pot căuta alinare și reasigurare din partea copilului lor cu privire la decizia lor de a rămâne în relație, forțându-l pe copil să renunțe la propriile nevoi de îngrijire pentru a satisface nevoile părintelui și să acționeze ca un pseudo-soț sau prieten. În mod nesurprinzător, parentificarea emoțională are efecte negative de lungă durată asupra copiilor, inclusiv o lipsă de reglare emoțională, relații între egali perturbate, disociere și depresie.
Modelarea slabă a unor relații sănătoase. Atunci când părinții rămân într-o căsnicie nefericită „pentru copii”, ei creează, fără să vrea, modele de lucru slabe despre cum ar trebui să fie relațiile sau căsniciile, pregătindu-și copiii pentru eșec, inclusiv pentru a rămâne în relații nefericite pentru că „așa merg lucrurile”. În plus, copiii care sunt martori la conflicte frecvente sau ridicate în căsnicie pot, de asemenea, să nu reușească să învețe abilități de gestionare a conflictelor inadecvate și să se bazeze pe obiceiuri distructive, cum ar fi retragerea, evitarea sau, în unele cazuri, chiar comportamente violente sau impulsive. Aceste modele funcționale de rezolvare a conflictelor și comunicarea deficitară pot avea un impact de lungă durată și pot influența capacitatea copiilor de a dezvolta și, ceea ce este important, de a menține relații sănătoase și satisfăcătoare cu partenerii romantici și prietenii.
Glennon Doyle, autoarea cărților Untamed (Neîmblânzit) și Love Warrior (Războinicul iubirii), a scris într-una dintre cărțile sale că, atunci când și-a dat seama că nu și-ar fi dorit propria căsnicie pentru copiii ei, și-a dat seama că trebuie să plece. Gândește-te singur: Este aceasta căsnicia pe care ți-ai dori-o pentru copilul tău? Este acesta modul în care vrei ca copilul tău să creadă că funcționează căsătoria sau parteneriatele angajate? Doriți să vă împovărați copilul cu nevoile dumneavoastră emoționale?
Presiunea menținerii unei fațade:
Să faci mereu o față fericită pentru copii poate fi epuizant din punct de vedere emoțional. Părinții se pot simți presați să își reprime adevăratele sentimente, ceea ce duce la izolare și la un sentiment de neautenticitate. Acest lucru poate fi deosebit de dificil în timpul sărbătorilor și al reuniunilor de familie, unde așteptarea bucuriei poate amplifica problemele maritale subiacente.
Imaginați-vă acest scenariu: Sarah și Tom se ceartă în mod constant acasă, dar prezintă un front unit în timpul petrecerii de ziua fiului lor. Zâmbetele forțate și interacțiunile încordate îi lasă să se simtă epuizați emoțional și și mai mult deconectați unul de celălalt.
Stresul și anxietatea cronică:
Căsniciile foarte conflictuale creează o stare constantă de stres. Părinții își pot face griji cu privire la escaladarea certurilor în fața copiilor sau se pot lupta cu sentimente de vinovăție și resentimente. Acest stres cronic se poate manifesta fizic, ducând la dureri de cap, probleme de somn și chiar la slăbirea sistemului imunitar.
Cercetările sugerează că stresul cronic poate avea un impact semnificativ asupra capacității organismului de a lupta împotriva bolilor. Părinții într-o căsnicie nefericită pot avea răceli mai frecvente, probleme digestive și dificultăți de concentrare.
Erodarea stimei de sine:
Trăirea într-o căsnicie nefericită poate ciopârți sentimentul de valoare de sine al unei persoane. Faptul de a se simți nesprijinită sau neauzită de partener poate duce la sentimente de inadecvare și depresie. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra capacității unui părinte de a oferi sprijin emoțional pentru copiii săi.
De exemplu, David se simte în mod constant criticat de soția sa, ceea ce îl determină să se îndoiască de abilitățile sale parentale și de judecata sa generală. Această negativitate îl împiedică să fie un tată încrezător și prezent emoțional pentru fiica sa.
Neglijarea emoțională a copiilor
În mod ironic, chiar faptul de a încerca să protejeze copiii de conflictul conjugal se poate întoarce împotriva lor. Părinții care se luptă cu propria bunăstare emoțională pot avea mai puțină energie pentru a se dedica nevoilor emoționale ale copiilor lor. Acest lucru îi poate face pe copii să se simtă confuzi, neglijați și lipsiți de instrumentele necesare pentru a naviga în mod eficient prin propriile emoții.
Luați în considerare acest lucru: Lisa și Mark se ceartă constant în spatele ușilor închise, dar fiica lor, Maya, percepe tensiunea. Cum părinții ei sunt preocupați de propria nefericire, Maya simte că nu le poate mărturisi despre propriile ei anxietăți de la școală.
Oportunități pierdute de creștere personală
Rămânerea într-o căsnicie nefericită poate duce la stagnare. Părinții își pot pune în așteptare propriile vise și aspirații pentru a menține o aparență de stabilitate. Acest lucru poate crea un sentiment de oportunități ratate și poate alimenta sentimente de regret și resentimente.
De exemplu, Sarah, o artistă talentată, a renunțat la cariera ei de vis pentru a se concentra pe creșterea familiei. Ani mai târziu, simțindu-se neîmplinită în căsnicia sa, ea resimte sacrificiile pe care le-a făcut și se luptă să găsească motivația de a-și urma pasiunile artistice.
În căutare de ajutor:
Dacă ești un părinte care se luptă în căsnicia ta, să știi că nu ești singur. Terapia de cuplu poate fi un instrument valoros pentru a îmbunătăți comunicarea, a gestiona conflictele și a explora opțiunile pentru un viitor mai sănătos, împreună sau separat. Nu uitați, prioritizarea sănătății dvs. mintale vă aduce beneficii nu numai dvs., ci și copiilor dvs. prin crearea unui mediu mai pozitiv și mai stabil pentru ca ei să se dezvolte.
Deși mulți părinți au intenții minunate atunci când decid să reziste într-o căsnicie nefericită, acest plan, în cele din urmă, se întoarce împotriva lor. Așadar, atunci când sunteți pe punctul de a vă decide sau de a oscila în legătură cu decizia de a pune capăt căsniciei, gândiți-vă la copiii dvs. și, în special, la rezultatele pozitive care ar putea fi asociate cu o decizie curajoasă de a merge mai departe.
