Se spune adesea că opusul pentru sentimentul de iubire nu este ura, ci indiferența. Atunci de ce unii dintre noi sunt aparent atât de volubili în capacitatea noastră de a trece de la dragoste la ură într-o clipă?
Da, se crede că antidotul la iubire este ura și mulți ajung să apeleze instant la asta atunci când vor să pună un lacăt pe inima lor și caută să nu le mai pese de persoana iubită.
Dar de ce ? Cum ajungem să urâm o persoană pe care doar cu ceva timp înainte o adoram ? Cum ajungem să ștergem cu buretele toate faptele bune și amintirile frumoase ? Cum pot unii să jignească, să amenințe și așa mai departe ?
Pentru a înțelege de ce simțim ură, trebuie mai întâi (să încercăm)să înțelegem sentimentul de iubire.
Psihologii nici măcar nu sunt de acord că dragostea este cu adevărat o emoție. Unii susțin că este mai degrabă o formă de nebunie temporară, o nebunie dulce care ne permite să trecem cu vederea eșecurile persoanei dragi cel puțin suficient de mult pentru a procrea și, pentru câțiva norocoși, să rămânem cu adevărat, profund, nebunește atașați până când moartea ne va despărți.
Dragostea aduce cu siguranță o motivație puternică de „apropiere”. Suntem atrași aproape magnetic să avem un contact apropiat și intim cu persoana iubită. Fiziologia iubirii este bine înțeleasă – bătăile inimii excitate, transpirația nervoasă, respirația arzătoare și o cascadă de neurotransmițători fericiți.
Un aspect al îndrăgostirii ne poate ajuta de fapt să înțelegem cât de repede putem trece la ură. În 1974, cercetătorii au efectuat un experiment fascinant în care i-au cerut tinerilor să treacă un pod pentru a discuta cu o asistentă de cercetare atractivă de pe cealaltă parte. Un pod era stabil, celălalt slăbit. Bărbații care au traversat podul șubred (crescându-și astfel ritmul cardiac și respirația prin frică) au avut mult mai multe șanse să le ceară pe asistentului de cercetare o întâlnire după interviu.
Acest studiu a fost interpretat ca oferind dovezi pentru modelul emoțional Schachter și Singer – în cazul unei cauze incerte a răspunsului nostru fiziologic, căutăm o rațiune înainte de a „simți” emoția noastră subiectivă.
În acest caz, adrenalina bărbaților a fost într-adevăr cauzată de podul instabil. Dar ei și-au atribuit greșit răspunsul fiziologic asistentei de cercetare femei, crezând că sunt atrași de ea. Cu alte cuvinte, dragostea ar putea fi doar o eroare masivă de atribuire. De aici sfatul experților în întâlniri de a vă duce persoana de interes la o întâlnire „incitantă” – practic să o păcăliți să creadă că emoțiile pe care le simt sunt ca răspuns la toate calitățile tale palpitante, mai degrabă decât săritul cu coarda de pe o stâncă.
Deoarece fiziologia care stă la baza dragostei și a urii sunt foarte asemănătoare (frecvența cardiacă crescută, respirația și așa mai departe), o simplă schimbare perceptivă ar putea transforma obiectul dorinței cuiva într-un obiect de derizoriu. De aici înțelegerea noastră colectivă a acelei schimbări rapide care poate duce la „crime pasionale” sau „relații de dragoste-ura”.
Din punct de vedere neurologic, cercetătorii au descoperit un model unic de activitate pentru ură în creier, care este diferit de modelul iubirii. Această activitate implică părți ale cortexului cerebral care sunt responsabile de abilitățile de planificare și organizare.
În dragoste, părți mari ale cortexului cerebral sunt dezactivate; în ură, doar părțile mici sunt dezactivate. În dragoste, indivizii ar putea închide judecățile negative; în ură, indivizii ar putea să-și închidă capacitatea de a se auto-reflecta.
Ura are, de asemenea, o bază motivațională de „abordare” concentrată pe devalorizarea, diminuarea sau distrugerea bunăstării altuia. Ura este alimentată de furie, al cărei scop principal este acela de a îndepărta un obstacol perceput, cum ar fi celaltă perspană care este acum urâtă.
Atribuțiile cognitive susțin ura prin judecăți morale conform cărora celălalt urât este rău. Cercetările sugerează că ura ar putea servi ca un mecanism de auto-protecție care maschează nesiguranța rezultată din sentimentul de neputință și slăbiciune, oferind protecție psihologică.
Ura este uneori reacția față de oamenii pe care i-am iubit și în care ne-am investit sentimente, care se manifestă atunci când se rupe un acord care era vital pentru menținerea relației, cum ar fi separarea.
Dar ce se întâmplă când ura nu reușește să se diminueze după o perioadă de timp? Ar putea servi ca o formă bizară de atașament? Ar putea ura să servească chiar și ca o încercare de a menține o legătură (oricât de disfuncțională ar fi) cu o fostă persoană iubită – de exemplu, prin ruminare, urmărire sau comportament abuziv?
Acest atașament neobișnuit și continuu de ură față de un partener anterior cauzează probleme serioase în societatea noastră. Majoritatea părinților care se despart sunt capabili să treacă de separare, dar aproximativ 10% până la 15% rămân înrădăcinați în conflict. Se estimează că această minoritate consumă aproximativ 90% din resursele instanțelor de judecată și poate implica litigii, reținerea copiilor, denigrarea, implicarea protecției copilului sau a altor servicii de sprijin familial conexe, reținerea resurselor financiare și dificultăți în parentingul comun.
Ce face ura în punctul de separare este clar – scopul principal de a menține ura dincolo de aceasta este necunoscut.
Ura se numără însă printre sentimentele pe care psihologii le numesc „emoții obsesive”. Ca și alte forme de obsesie, emoțiile obsesive cresc tendința pentru acțiuni agresive și violente. Adolf Hitler, de exemplu, un exemplu prin excelență de persoană plină de ură, a avut o obsesie pe tot parcursul vieții pentru evrei.
Pe lângă ură, cei care au probleme cu emoții obsesive include gelozia morbidă, dragostea nereciprocă și durerea complicată. Toate aceste emoții sunt de obicei caracterizate de gândire obsesivă și comportament compulsiv. La fel ca ura, dragostea nereciprocă duce nu de puține ori la gesturi extreme. Gelozia morbidă – cunoscută și sub numele de Sindrom Othello sau Gelozie delirantă – poate fi la fel de îngrozitor de compulsivă în natură. Gelozia morbidă este o tulburare psihologică în care o persoană este obsedată că soțul sau partenerul romantic îl înșală fără a avea nicio dovadă pentru aceste gânduri. Ca și alte tipuri de emoții obsesive, gelozia morbidă duce frecvent la comportament anormal sau violent.
Dragostea se poate transforma rapid în ură din cauza dorinței de a controla persoana iubită. Este foarte probabil ca sentimentul de ură să apară pentru că acea persoană dorește în mod obligatoriu să fie iubită înapoi, vrea ca persoana iubită să se comporte așa cum își dorește, vrea să o controleze și să schimbe cine este de fapt persoana iubită.
Ura este rezultatul frustrării pentru că nu cel rănit nu a putut face nimic ca cel iubit să fie ceea ce și-a dorit să fie și, în sfârșit, a văzut cine este cu adevărat după ceva timp…
Prima dată când întâlnim o persoană, aceasta poate părea fermecătoare și dulce… aceasta este ceea ce se numește „faza lunii de miere”.. care poate dura de la 6 luni la 2 ani (de obicei, doar 6 luni). Cu toate acestea, după această fază, în cele din urmă ne vom aștepta ca persoana respectivă să fie partenerul ideal pe care l-am creat în mintea noastră… o idee și o imagine falsă despre cine trebuie să fie, conform așteptărilor noastre. De obicei, acele așteptări sunt cele care pornesc ura… cunoștem de atâta timp persoana respectivă, ne așteptăm ca ea sa se comporte într-un anumit fel ca și cum ar trebui să se comporte așa. Un alt lucru este că această persoană ar trebui să fie A TA și sub PROPRIETATEA TA (prietena MEA, iubitul MEU, soția MEA, soțul MEU, partenerul MEU, cineva cu care mă văd care este al MEU)… când ai mentalitatea de „Al MEU” ( proprietate), sentimentul de îndreptățire asupra acelei persoane… apar astfel aceste așteptări.
Și așa cum am spus mai devreme, AȘTEPTĂRILE sunt cele care creează rapid dragostea în ură… iar așteptările provin din a fi cu o persoană pentru o anumită perioadă de timp, ceea ce creează așteptări în timp.. și, de asemenea, sentimentul de îndreptățire, te gândești. că ești „proprietarul” acelei persoane, așa că ea ar trebui să facă și să acționeze așa cum doriți și să fie persoana care ar trebui să fie conform așteptărilor dumneavoastră.
Având aceste așteptări ajungi să urăști pentru că persoana iubită s-a dovedit a fi altcineva la care nu te așteptai și s-ar putea să te fi rănit. Acesta este motivul pentru care este bine să iei relațiile mai încet.. nu este doar pentru a te proteja de a te răni, ci chiar este menit să înveți încet despre acea persoană și să o testezi.. să vezi dacă te iubește cu adevărat sau nu prin cât de mult se angajează și lucrurile pe care le-au făcut pentru tine. După cum se spune, ACȚIUNEA vorbește mai tare decât CUVINTELE.. pentru a dovedi asta, trebuie să-i acorzi mai mult timp și nu doar câteva săptămâni sau luni când are loc faza de „lună de miere”…
Ura și iubirea sunt emoții de pasiune egală. Când iubești pe cineva, îi dai puterea supremă de a te răni și de a te distruge, dar speri că nu va visa niciodată să facă asta. Dar când asta se întâmplă cu adevărat, ești rănit și devii furios pe acea persoană pentru folosirea greșită a puterii. Acea mânie și durere, care se unesc se transformă în ură. Totuși, în spatele acelei peste uriașe de ură, se află o iubire monumentală, o iubire disprețuită, învinsă, batjocorită, neapreciată…
Îndrăgostirea este un proces de creștere a încrederii în cineva, permițând inimii tale să devină vulnerabilă. Când crezi că încrederea ta a fost nejustificată, te simți trădat și, din cauza vulnerabilității inimii tale, experimentezi o durere intensă. Uneori, când căutăm un vinovat dăm vina pe cealaltă persoană pentru durerea noastră… și astfel apare ura.
Ura apare pentru că în iubire, îți dorești mereu același lucru în schimb. Și dacă nu îl primești, simți că nu este deloc corect. Acest lucru te face să transformi sentimentul de iubire în ură. Pentru unii, acest lucru îi face să se simtă bine.
Din punct de vedere vibrațional, frica este opusul iubirii. În frică, unitatea nu poate fi experimentată. Ea creează închidere în ființă și o percepție a separării. Din punct de vedere vibrațional, ura nu este opusul direct al iubirii. Ura se află de fapt mai mult în gama de mijloc a vibrațiilor. Ura este opusul percepției pozitive. Este percepția și perspectiva negativă despre ceva. În esență, ura este rezultatul sentimentului rănirii de ceva și, prin urmare, a perceperii a ceea ce te-a rănit ca pe o amenințare (împotriva ta).
Lista urâtă a lucrurilor care duc la transformarea iubirii în ură:
Cercetătorii Denise Previti și Paul R. Amato de la Universitatea de Stat din Pennsylvania susțin că sexul extraconjugal este unul dintre principalele motive pentru care căsătoriile se încheie. Keith Sanford, Ph.D., profesor de psihologie la Universitatea Baylor, a făcut un studiu în 2015 care arată că retragerea în timpul discuțiilor este un alt motiv principal pentru care relațiile se dizolvă. Alte cercetări arată motive mixte:
- Infidelitatea — aventuri extraconjugale.
- Incompatibilitate – conflict sau ceartă.
- Comportamente rele, băutură sau consum de droguri.
- Creșterea separată – lipsă de comunicare.
- Valorile și obiectivele se schimbă.
- Probleme de incredere.
- Relațiile sunt lipsite de respect.
- Lipsa de angajament.
- Așteptări diferite.
- Amestecarea altor persoane în relaâii – membrii familiilor ies în cale.
- Agățarea de trecut.
- Diferențele de priorități.
- Nu iertați și nici nu uitați.
- Treci prin viață cu viteze diferite.
- Probleme de compatibilitate.
- Separarea.
- Narcisism.
Dragostea este o emoție cu adevărat intensă și când iubești pe cineva tinzi să te gândești mult la acea persoană. După despărțire nu ai unde să pui acele emoții. Nu poți să spui acelei persoane că o iubești, nu poți să o ții în brațe și să spui cât de mult înseamnă pentru tine. Sentimentele tale puternice nu dispar doar într-o clipă. Deci, între timp, în timp ce sentimentele puternice sunt încă acolo, este mai ușor să te concentrezi asupra unei alte emoții intense precum ura.
Totuși, nu se transformă întotdeauna în ură, poți să te dezîndrăgostești încet de persoana respectivă. Acest proces este mult mai dureros, necesită mai mult timp și majoritatea oamenilor vor doar să termine relația cât mai curând posibil.
În loc să urăști … alege să ierți trecutul
De înțeles, despărțirile umplu oamenii de regret și furie. Te gândești constant la ce altceva ai fi putut face. Sau ești supărat pe comportamentul tău sau al persoanei pe care ai iubit-o. Sau chiar la circumstanțele care te-au forțat să acționezi așa cum ai procedat. Cu cât te gândești mai mult la asta, cu atât ești mai atras în acel vârtej. Dacă a fost implicată o trădare, lucrurile pot deveni destul de problematice. De fiecare dată când reluați un eveniment sau o conversație, acesta va zbura între regret și furie.
Sentimentele devin intense atunci când realizezi că nu poți face nimic în privința asta. Acest lucru creează un cerc vicios al regretului care duce la furie care duce la neputință care duce la regret. Acest lucru poate fi traumatizant dacă încă ai sentimente de iubire. Într-o astfel de situație, vei fi dispus să treci cu vederea defectele lor și să găsești greșeli în ceea ce privește personalitatea ta. Aceasta este o spirală descendentă care te va împiedica să mergi mai departe.
Soluția la asta este să nu ignori trecutul. Nu poți să-ți uiți calea de ieșire dintr-o experiență atât de profund emoțională. Ceea ce trebuie să faci este să-ți ierți trecutul. Trebuie să expuneți în mod obiectiv ceea ce s-a întâmplat, fie într-un jurnal, fie prin discuții personale. Atunci trebuie să ierți acțiunile celeilalte persoane și, mai important, pe ale tale. Acesta nu este un semn de slăbiciune, ci cea mai mare putere și maturitate. Iertând individul și acțiunile sale, nu-l negați. Doar spui că nu vei mai avea sentimente negative față de ei.
Acesta nu poate fi un eveniment unic. Chiar dacă te ierți pe tine sau pe cealaltă persoană astăzi, sunt șanse ca ceva să o aducă înapoi în amintirile voastre mâine. Va trebui să ierți din nou în mod conștient până când vei începe să-ți amintești evenimentele fără emoțiile subiacente de regret sau ură.
Care este cel mai puternic indicator că sănătatea ta mintală este la niveluri bune ? Te iubești pe tine insuți. Mai exact, înțelegeți, acceptați, iertați și empatizați cu voi înșivă. Motivul pentru care este o reflectare bună a sănătății tale mintale este că este unul dintre cele mai grele de făcut lucruri.
Mai ales dacă ieși dintr-o relație cu un fost de care ești încă îndrăgostit. Ești extrem de vulnerabil în acest stadiu, întrebându-te dacă ești demn de iubire și dacă vei găsi vreodată pe cineva ca fostul tău. Răspunsul este să nu privești în afară, ci să-ți întărești nucleul interior.
Cheia este să schimbi felul în care vorbești cu tine însuți. Scăpați de orice discuție negativă și amintiți-vă că aveți totul pentru a lumina viața cuiva și că, la rândul său, acel cineva vă va lumina viața.
Faptul că nu s-a întâmplat cu persoana care v-a făcut să vă simțiți cum vă simțiți acum nu este o reflectare a ta sau a acelei persoane. S-a datorat acelor circumstanțe excepționale. Vei continua să atragi dragostea pentru că ești plin de calități care atrag oamenii către tine.
Trecerea peste o persoană pe care încă o iubești este un lucru important pentru sănătatea ta mintală. Este un proces care va avea zile bune și zile rele. Dar ceea ce trebuie să faci este să-ți amintești că lucrurile se îmbunătățesc în fiecare zi. Și că renunți la trecut, scapi de bagajul tău emoțional și ieși din el mai puternic și mai sănătos.
