Într-o lume în care relațiile romantice sunt adesea în centrul atenției, importanța prieteniei poate fi uneori trecută cu vederea. Cu toate acestea, legătura dintre prieteni poate fi la fel de profundă, dacă nu chiar mai profundă, decât parteneriatele romantice. Ideea ca un prieten să fie cel mai important om din viața ta pune la îndoială noțiunile tradiționale de companie și ne determină să reconsiderăm profunzimea și complexitatea relațiilor platonice.
Prietenia este un concept cu multiple fațete care cuprinde un spectru de relații, de la cunoștințe ocazionale până la legături profunde și intime. În esența sa, prietenia se caracterizează prin afecțiune, încredere și sprijin reciproc. Spre deosebire de relațiile romantice, care se bazează adesea pe atracția fizică și pe dragostea romantică, prietenia prosperă pe interese, valori și experiențe comune.
Prietenii joacă un rol vital în viața noastră, oferind companie, sprijin emoțional și un sentiment de apartenență. Ei sunt persoanele la care ne adresăm în momente de bucurie și tristețe, oferindu-ne o ureche care ne ascultă, un umăr pe care să plângem sau un cuvânt de încurajare. Prietenii ne sărbătoresc succesele, ne compătimesc în cazul eșecurilor noastre și ne sunt alături în momentele bune și rele ale vieții.
În timp ce relațiile romantice sunt deseori privite ca fiind culmea intimității, relațiile platonice pot fi la fel de profunde. Prietenii împărtășesc o legătură unică care transcende așteptările societății și convențiile romantice. Ei își cunosc reciproc ciudățeniile, punctele forte și vulnerabilitățile și se acceptă reciproc necondiționat.
În multe cazuri, prietenii devin familia noastră aleasă, îndeplinind roluri rezervate în mod tradițional partenerilor romantici. Ei oferă intimitate emoțională, companie și sprijin fără complicațiile romantismului. Relațiile platonice oferă un spațiu sigur pentru vulnerabilitate și autenticitate, permițând indivizilor să se exprime liber fără teama de judecată sau respingere.
Prieteniile, ca și relațiile romantice, evoluează în timp. Pe măsură ce creștem și ne schimbăm, la fel se întâmplă și cu prieteniile noastre. Unele prietenii rezistă o viață întreagă, în timp ce altele pot dispărea pe măsură ce oamenii se îndepărtează sau circumstanțele se schimbă. Cu toate acestea, impactul acestor relații poate dura o viață întreagă, modelându-ne identitatea, credințele și valorile.
În unele cazuri, un prieten poate deveni cel mai important om din viața noastră, ocupând un rol central în viața noastră, asemănător cu cel al unui partener romantic. Acest lucru se poate întâmpla în mod organic, pe măsură ce două persoane formează o conexiune emoțională profundă bazată pe experiențe comune și respect reciproc. În alte cazuri, se poate face o alegere deliberată de a prioritiza o relație platonică în detrimentul uneia romantice, recunoscând legătura unică și compatibilitatea împărtășită cu un prieten.
În timp ce prieteniile pot fi incredibil de satisfăcătoare, ele nu sunt lipsite de provocări. Ca orice relație, prieteniile necesită efort, comunicare și compromis pentru a prospera. Pot apărea conflicte, limitele pot fi testate și pot apărea neînțelegeri. Cu toate acestea, beneficiile prieteniei depășesc adesea provocările, deoarece prietenii oferă un sprijin și o companie neprețuită în bucuriile și luptele vieții.
Unul dintre beneficiile cheie ale relațiilor platonice este libertatea de a fi unul însuși fără presiunea așteptărilor romantice. Prietenii oferă o perspectivă unică, furnizând feedback și sfaturi sincere fără prejudecata interesului romantic. Ei oferă companie fără constrângerile exclusivității, permițând indivizilor să își păstreze independența și autonomia, bucurându-se în același timp de o conexiune emoțională profundă.
Nu este vorba doar de faptul că basmele cu care am crescut se termină cu un cuplu „fericiți până la adânci bătrâneți”. Domnia romantismului se regăsește și în legile noastre. În America, de exemplu, persoanele căsătorite beneficiază de peste 1.000 de beneficii legale la care persoanele singure nu au acces.
Asta este… ciudat! De ce ar trebui ca societatea să presupună că dragostea romantică este forma supremă de angajament? Pentru unii oameni, cea mai semnificativă și de lungă durată relație pe care o vor avea este, de fapt, o prietenie profundă.
Ce-ar fi dacă societatea ar fi structurată astfel încât oamenii care își aleg un prieten ca partener de viață – oameni într-un parteneriat platonic – să poată crește copii împreună, să împartă asigurarea de sănătate unul cu celălalt și să ia decizii medicale unul pentru celălalt, în loc să fie respinși ca fiind „doar prieteni”?
În podcatul The Gray Area al celor de la publicația Vox, Sigal Samuel a invitat-o pe Rhaina Cohen pentru a explora acest subiect. Ea este autoarea noului bestseller național, The Other Significant Others: Reimagining Life With Friendship at the Center (Reimaginarea vieții cu prietenia în centru). Această carte profund relatată urmărește mai multe perechi de parteneri platonici, care destabilizează presupunerile societății cu privire la relațiile care ar trebui să ne descrie viața. Cartea susține că subminăm relațiile romantice prin faptul că așteptăm prea mult de la ele, în timp ce diminuăm prieteniile prin faptul că așteptăm prea puțin de la ele.
Rhaina este, de asemenea, o prietenă personală a lui Siga Samuel, așa că cele două au avut ocazia să devină puțin meta în discuția despre prietenie.
Sigal Samuel
Unul dintre proiectele majore ale cărții dumneavoastră este de a lua aceste idei care ne sunt cu toții familiare – prietenie, romantism, căsătorie – și de a le istoriciza. Prin asta vreau să spun că încercați să le arătați cititorilor că aceste idei s-au schimbat de fapt foarte mult de-a lungul secolelor. Nu e ca și cum ar fi căzut din ceruri în forma lor actuală. Așadar, spuneți-mi câteva dintre lucrurile surprinzătoare pe care arhiva istorică vi le-a dezvăluit despre prietenie.
Rhaina Cohen
Am putea începe în prezent, unde ne gândim acum la prietenie ca la o relație care este un fel de adaos, nu neapărat punctul central al unei vieți bune, și ca la o relație mai degrabă privată decât una care este recunoscută sau celebrată public. Și este o relație care se află mai jos în ierarhie decât familia, decât relațiile romantice, chiar și decât cariera.
Dar dacă ne uităm înapoi în timp, imaginea este de fapt foarte diferită. Vă puteți întoarce la povestea lui David și a lui Ionatan din Biblia ebraică. Vă puteți întoarce la gânditorii romani antici și la modul în care vorbeau despre prietenii lor ca fiind „cealaltă jumătate a sufletului meu” sau „jumătatea cea mai bună a sufletului meu”. Genul de limbaj care ar părea mai degrabă ceea ce ai spune pentru partenerul tău romantic, care ar trebui să fie în vârful ierarhiei tale.
Și existau practici în trecut, cum ar fi un ritual numit frăția jurată, în care bărbații intrau într-o biserică, își puneau mâinile unul peste altul pe Evanghelie și un preot rostea o binecuvântare asupra lor care îi făcea să se angajeze unul față de celălalt pe viață. Uneori, acești bărbați erau înmormântați unul lângă celălalt, mai degrabă decât lângă soțiile lor. Așadar, aceasta face ca prietenia să fie publică și egală, dacă nu chiar mai mare decât căsătoria. Transformă prietenia într-o relație de rudenie durabilă. Și există această experiență emoțională, adorație și efuziune pe care nu le considerăm neapărat ca fiind adecvate în prietenie în acest moment.
Acest tip de relație de frăție jurată era ceva ce se putea vedea în toată Anglia medievală și în Imperiul Bizantin. De asemenea, puteai găsi versiuni ale acestei practici printre călugării din alte părți ale lumii, cum ar fi China.
Sigal Samuel
Să trecem rapid la America zilelor noastre și vedem un contrast extrem de puternic. Deci, cum am ajuns la această viziune mai subțire și mai sărăcăcioasă a prieteniei pe care o avem astăzi?
Rhaina Cohen
Există, în principiu, două tendințe care se împletesc. Una are de-a face cu modul în care a fost înțeleasă căsătoria de-a lungul timpului, iar cealaltă are de-a face cu ceea ce este posibil în cadrul prieteniei.
Căsătoria obișnuia să fie mult mai mult o instituție pragmatică. Oamenii intrau în ea pentru a-și unifica familiile și averea, nu atât de mult pentru dragoste, cu atât mai puțin pentru a găsi un suflet pereche. Și existau, bineînțeles, tone de inegalitate – femeile până nu demult erau proprietatea soților lor – așa că, într-adevăr, nu este o surpriză faptul că oamenii aveau tendința de a găsi mult mai multă intimitate emoțională în prieteniile lor de același sex, care erau mai egalitare decât în căsnicii.
Dar, începând de acum aproximativ 150 de ani, este mult mai frecvent ca dragostea să fie văzută ca o parte esențială a căsătoriei. Și apoi, în ultima jumătate de secol, aveți așteptări și mai mari de la căsătorie, în care oamenii vor ca soțul/soția să le fie cel mai bun prieten, ceea ce nu lasă atât de mult loc pentru prietenie.
Și apoi, alături de acest lucru, la începutul secolului al XX-lea sau cam așa ceva, intimitatea emoțională și fizică între prietenii de același sex a devenit suspectă, deoarece aveți introducerea categoriei de homosexualitate și orice fel de interacțiune sexuală între persoane de același sex fiind văzută ca fiind cu adevărat stigmatizată.
Astfel, nu poți avea acest tip de apropiere, în care femeile făceau schimb de șuvițe de păr cu prietenii lor, în care prietenii de același sex împărțeau patul împreună, pentru că aceasta era o normă la acea vreme. A existat cu adevărat această înghesuială în ceea ce privește intimitatea emoțională și fizică a prieteniei. Exista o mare teamă de a fi etichetat ca homosexual.
Sigal Samuel
În carte, când vorbiți despre prietenie versus romantism și dragoste versus poftă, intrați puțin în neurobiologie. Spuneți-mi ce dezvăluie știința despre diferența dintre prietenie și romantism sau dragoste și poftă.
Rhaina Cohen
Cred că majoritatea oamenilor din ziua de azi, într-un loc precum SUA, presupun că aceste două lucruri merg împreună, că dragostea este imposibil de avut fără poftă. Atât de mulți dintre prietenii despre care scriu în această carte, care în mod clar se iubesc, sunt oarecum de neînțeles pentru lumea din jurul lor, pentru că toată lumea vrea să-și imagineze că trebuie să aibă un fel de dorință sexuală unul pentru celălalt.
Dar, de fapt, există cercetări care arată că dorința de iubire sau de atașament este diferită de dorința sexuală. Și, deși ar putea merge împreună, nu o fac întotdeauna. Diferite substanțe chimice și rețele din creier sunt implicate în dorința de atașament față de cea sexuală. Astfel, hormoni precum androgenii și estrogenii sunt implicați în sex, în timp ce atunci când formăm un atașament apropiat sau o relație de iubire, primim o lovitură de oxitocină și dopamină. Acest lucru ajută la explicarea modului în care este posibil să simți pasiune și îndrăgostire, pe care le-ai putea conecta la o relație de atașament sau la o relație de dragoste, fără a avea acel impuls sexual.
Cercetătorul care a realizat o mare parte din această lucrare este Lisa Diamond, care lucrează la Universitatea din Utah. Și a ajutat-o să înțeleagă o serie de femei pe care le-a intervievat și le-a urmărit pe parcursul a zeci de ani, care aveau o prietenie despre care ea vorbește ca despre un fel de lume intermediară, în care nu păreau să nege niciun fel de dorință sexuală pe care o aveau pentru o altă persoană – pur și simplu nu o simțeau. Și totuși, aveau mai multă intensitate decât ne gândim noi că ar fi rezonabil într-o „simplă” prietenie.
Sigal Samuel
Când mă gândesc la implicațiile neurobiologiei pentru modul în care trăim, îmi vine în minte imaginea unor blocuri Lego. Mă întreb dacă nu ar trebui să ne gândim la diferite relații ca la niște structuri făcute din aceste blocuri Lego pe care le putem asambla, dezasambla, reasambla în diferite configurații de-a lungul timpului, pe măsură ce nevoile noastre se schimbă.
La un moment dat, cineva ar putea fi colegul tău de casă și partenerul tău sexual și co-părintele tău și cel mai apropiat susținător în momente de criză. Iar într-un alt moment al vieții, poate că nu este potrivit, iar persoana respectivă ar putea fi doar unul sau două dintre aceste lucruri. Poate că asta are sens dacă un lucru neurochimic diferit se întâmplă la un moment diferit. Poate că ar trebui să avem mai multă okness în legătură cu această schimbare.
Rhaina Cohen
Cred că o versiune familiară a acestui lucru pentru mulți oameni este să își imagineze o relație romantică foarte stereotipică pe parcursul a zeci de ani, care începe cu sexul ca fiind o parte foarte importantă a acesteia, iar apoi oamenii au copii și nu mai au timp sau energie pentru a avea o relație sexuală prea mare. Iar asta poate fi sau nu o problemă pentru cuplu – s-ar putea să se simtă bine de comun acord în această privință.
Avem un stereotip în societatea noastră conform căruia persoanele în vârstă nu sunt atât de sexuale, la care eu nu subscriu, dar există o anumită înțelegere a faptului că o căsnicie poate fi în continuare cu adevărat semnificativă chiar dacă, în timp, devine mai mult o relație de companie și se bazează mai mult pe intimitate emoțională, iar partea sexuală este mai puțin importantă.
Deci există deja o recunoaștere a faptului că se poate avea acest tip de modularitate în căsnicii. Și cred că acest lucru se poate aplica și la alte tipuri de relații.
Sigal Samuel
Există un termen grozav în cartea dumneavoastră, „cuplul obligatoriu”, pentru a descrie această fixație a societății noastre pe relațiile romantice și în special pe căsătorie. Și asta nu este doar un lucru cultural. Guvernul pare să promoveze și să împingă cu adevărat căsătoria. Cum s-a ajuns la această situație, din punct de vedere istoric? De ce vrea statul să se bage atât de mult în treburile mele – și ar trebui să iasă din asta?
Rhaina Cohen
Multe dintre drepturile și beneficiile care sunt atașate căsătoriei se dezvoltă cu adevărat în jurul New Deal, când există aceste noi programe guvernamentale. Un bun proxy pentru a te asigura că toată lumea este acoperită într-o societate în care aproape toată lumea este căsătorită este să folosești căsătoria ca un criteriu pentru ceva de genul dependenței. Astfel, este o modalitate de a acoperi femeile pentru beneficiile de pensionare, pentru a se asigura că nu se află în sărăcie atunci când ele însele nu lucrează.
Practic, căsătoria este o scurtătură pentru a vă spune ceva despre îngrijirea și dependența, iar statul încurajează oamenii să aibă astfel de relații. Avem nevoie ca oamenii să aibă grijă unii de alții.
Sigal Samuel
Asta și pentru că servește statului, nu-i așa? Asta înseamnă mai puțini oameni pe listele guvernului.
Rhaina Cohen
Mai puțini oameni pe listele guvernului, da. Dar, de asemenea, există o valoare pentru oamenii care cresc copii și există o valoare pentru oamenii care îngrijesc pe cineva bolnav. Nu înseamnă că nu poți să nu-i lași pe alții să o facă, dar este un mod de a recunoaște că este important din punct de vedere social ca acest lucru să se întâmple, că nu este doar gratuit.
Sigal Samuel
Până în prezent, în SUA, căsătoria vine cu acest pachet uriaș de drepturi și beneficii, în timp ce prieteniile, indiferent cât de profunde sau de angajate sunt, nu primesc practic nimic. Mie mi se pare o prostie, deoarece, din punct de vedere funcțional, aceste prietenii profunde fac adesea multe dintre aceleași lucruri – lucruri pe care statul vrea să le vadă, cum ar fi îngrijirea.
Care ar fi cel mai eficient mod de a acorda persoanelor necăsătorite aceleași drepturi ca și cuplurile căsătorite? Avem nevoie de o alternativă legală la căsătorie?
Rhaina Cohen
Vreau să precizez un cuvânt pe care l-ați folosit, și anume „funcție”. Atât de mult din lege este construită în jurul formei sau structurii relațiilor și nu acordă atât de multă atenție funcției. Dar a avut loc, cu siguranță în dreptul familiei, o schimbare pentru a privi mai mult la funcție. Unul dintre argumentele pe care le-am văzut din partea mai multor cercetători în domeniul juridic este că statul are un interes direct în a sprijini îngrijirea și interdependența economică.
Așadar, puteți face un inventar în care să păstrați doar drepturile și beneficiile care țin de îngrijirea și interdependența economică – de exemplu, indemnizația de muncitor pentru soțul supraviețuitor, care compensează veniturile pierdute într-o relație în care oamenii sunt interdependenți din punct de vedere economic – și să le folosiți ca și criterii [pentru a decide cine primește anumite beneficii] mai degrabă decât căsătoria. Deoarece căsătoria nu mai este, mai ales în zilele noastre, un criteriu la fel de bun ca înainte. Așa că, practic, puteți să desființați căsătoria și să extindeți beneficiile pe o bază diferită.
Cred că opțiunile mai simple sunt doar ca oamenii să desemneze o persoană care să reprezinte oprirea implicită pentru luarea deciziilor majore din viața lor. Ar putea fi ceva simplu, cum ar fi un formular pe care îl completezi când te duci la DMV sau la oficiul poștal.
Și apoi, ultima opțiune ar fi alternativa legală la căsătorie care nu are o conotație romantică atașată la ea. Colorado are o lege numită „acord de beneficiar desemnat”. Este diferit de căsătorie, unde ai acest pachet uriaș de peste 1.000 de drepturi și beneficii. Este un pic mai à la carte: Sunt două foi de hârtie, foarte simple, 16 drepturi și beneficii diferite, iar tu poți bifa care dintre ele vrei să le dai și să le primești de la cealaltă persoană. Acest tip de șablon ar putea fi folosit în alte locuri care ar permite persoanelor aflate în relații extraconjugale să se asigure că persoana care ia decizii medicale în numele lor este cea pe care o doresc, iar persoana care se ocupă de îngrijirea la sfârșitul vieții este cea pe care o doresc, și așa mai departe.
Este în regulă ca o persoană să nu fie persoana potrivită pentru toate. Sunt foarte conștientă de slăbiciunile mele și ar fi o ușurare pentru mine să știu că ar putea exista o altă persoană la care soțul meu să apeleze pentru anumite tipuri de lucruri la care eu nu sunt cea mai bună.
Sigal Samuel
Când priviți în viitor, peste 20 de ani, ce cale credeți că ar putea urma politica care ar funcționa cu adevărat pentru a se adapta la prieteniile angajate pe care le vedem pe teren?
Rhaina Cohen
Există deja alternative legale la căsătorie care se întâmplă în SUA și există grupuri care fac cu adevărat presiuni în acest sens. În Somerville și Cambridge, Massachusetts, există deja parteneriate domestice pentru care te poți înscrie și care permit, de fapt, să se înscrie mai mult de două persoane. Acestea au fost făcute în mod explicit pentru a nu avea o conotație romantică, astfel încât prietenii să poată profita de ele. Prima legislație care ar preveni discriminarea pe baza structurii familiale a fost, de asemenea, adoptată în această parte a țării. Iar anul acesta, de Ziua Îndrăgostiților, practic același tip de legislație a fost introdus în Oakland și în Berkeley.
Așadar, văd deja că oamenii se îndreaptă în această direcție de a încerca să pună pe masă alte opțiuni. Și ceea ce cred că este promițător la legea din Colorado este că este foarte ieftină, este ușor de obținut și, de asemenea, are cel puțin o anumită capacitate de personalizare. Cred că ceva care are acest mix ar putea fi util în viitor. Dar haideți să vorbim din nou peste 20 de ani și vom vedea.
În concluzie, ideea ca un prieten să fie cel mai important prieten al tău provoacă noțiunile convenționale de companie și intimitate. Relațiile platonice pot fi la fel de profunde, dacă nu chiar mai profunde, decât parteneriatele romantice, oferind sprijin emoțional, companie și un sentiment de apartenență. În timp ce prieteniile pot să nu se încadreze în tiparul tradițional al iubirii romantice, ele au puterea de a ne îmbogăți viața în moduri semnificative și profunde. În cele din urmă, faptul că un prieten devine cel mai important prieten al tău depinde de profunzimea legăturii și de valoarea acordată relației.
