În ultimele decenii, cercetările despre amintirile presupuselor vieți anterioare s-au concentrat mai ales pe copii. Lipsesc însă date solide despre adulți: cât de des apar aceste experiențe, cum le influențează starea de bine și ce rol au convingerile religioase sau spirituale. Un studiu recent, publicat în The International Journal for the Psychology of Religion de Sandra Maciel de Carvalho, Jim B. Tucker și Alexander Moreira-Almeida, încearcă să acopere acest gol cu o investigație națională în Brazilia.
Autorii au analizat profilul socio-demografic, caracteristicile amintirilor, starea de sănătate mintală, fericirea și dimensiunile religiozității/spiritualității în rândul a 402 adulți care declară astfel de amintiri. Rezultatul: un tablou nuanțat, în care distresul psihologic co-există cu resurse spirituale corelate cu mai multă fericire.
Ce a investigat echipa de la NUPES (UFJF)
Între 2019 și 2021, cercetătorii au derulat un chestionar online adresat adulților din Brazilia care susțin că au amintiri din vieți anterioare. Au fost colectate descrieri detaliate ale acestor amintiri, date despre vârstă, gen, educație, practici religioase/spirituale, precum și scoruri pe instrumente validate pentru simptome de anxietate, depresie și stres posttraumatic (PTSD), alături de indicatori de fericire subiectivă. Majoritatea participanților au fost femei, cu studii superioare, iar peste jumătate s-au identificat drept spiritiști (o mișcare religioasă în care reîncarnarea este centrală).
Amintirile raportate au apărut de regulă spontan (nu în urma hipnozei), uneori încă din copilărie, și au inclus elemente senzoriale vii: imagini, sunete, mirosuri, emoții intense. Multe narațiuni au implicat morți dificile sau violente și au fost însoțite de fobii din copilărie (de apă, zgomote, spații închise) ori de interese neobișnuite („filiații”) pe care participanții le asociau cu identități anterioare.
Legătura cu sănătatea mintală: riscuri și factori de protecție
Analizele au indicat rate ridicate de simptome auto-raportate: aproape jumătate dintre participanți au depășit pragurile pentru tulburări comune (anxietate/depresie), iar peste o treime au îndeplinit criterii pentru simptome de PTSD pe o scală standardizată. Fobiile din copilărie și „filiațiile” timpurii s-au asociat cu probabilități mai mari de distres și scoruri mai mici la fericire. În același timp, nivelurile înalte de spiritualitate și anumite mecanisme de coping spiritual (îndeosebi iertarea și copingul pozitiv) s-au corelat cu o fericire mai mare și cu mai puține simptome.
Autoarea principală, Sandra Maciel de Carvalho, a sintetizat aceste relații prin efecte notabile: iertarea se asociază cu șanse mult mai mari de fericire și cu șanse mult mai mici de simptome PTSD sau de tulburări comune; copingul spiritual pozitiv se corelează similar cu mai multă fericire și mai puțin distres, în timp ce copingul negativ (de pildă, interpretarea suferinței ca pedeapsă divină) se leagă de mai puțină fericire și mai multe simptome. Mesajul echipei: indiferent de statutul ontologic al acestor amintiri, experiențele trebuie înțelese și abordate cu sensibilitate clinică.
De ce Brazilia și de ce acum
Brazilia are tradiții religioase și spirituale diverse, iar credința în reîncarnare este relativ răspândită—context ce a facilitat recrutarea unui eșantion mare și a oferit o fereastră spre felul în care cultura modelează interpretarea acestor trăiri. Studiile anterioare arătau că literatura științifică s-a concentrat mai ales pe cazuri de copii în Asia și Orientul Mijlociu, cu accent pe interviuri, documentare și corelații între semnele din naștere și narațiuni despre morți anterioare. Noul studiu extinde accentul către adulți și sănătatea lor mintală.
Cum ar trebui să răspundă profesioniștii
Autorii recomandă formarea specialiștilor în sănătate mintală pentru a:
- identifica persoanele care raportează amintiri din vieți anterioare și a crea un cadru în care să poată vorbi fără teamă de ridiculizare;
- înțelege modul în care aceste experiențe sunt integrate în viața de zi cu zi și în identitatea persoanei;
- valorifica mecanismele de coping religios/spiritual (în special iertarea și sensul) alături de intervențiile psihoterapeutice uzuale, pentru a reduce distresul și a crește funcționarea.
Aceste recomandări se aliniază cu o literatură clinică mai veche, inițiată de cercetători precum Ian Stevenson și continuată recent în centre academice (de pildă, Universitatea din Virginia), care subliniază nevoia de neutralitate binevoitoare în fața unor relatări greu de încadrat în modele strict materialiste, dar relevante pentru suferința sau reziliența subiectivă.
Limite și direcții viitoare
Fiind un studiu transversal, nu poate stabili cauzalitatea: nu știm dacă amintirile au condus la distres sau dacă persoane cu vulnerabilități mintale sunt mai predispuse să interpreteze experiențe neobișnuite prin prisma reîncarnării. Eșantionul auto-selectat (preponderent cu studii superioare și acces la internet) poate limita generalizarea la populația generală. Echipa pregătește analize calitative ale narațiunilor, precum și comparații între amintiri spontane și cele induse, în funcție de vârsta de debut. Sunt planificate studii longitudinale și comparații interculturale pentru a clarifica traiectoriile de sănătate mintală în timp.
De ce contează acest studiu
Pentru clinicieni, educatorii și familiile care întâlnesc astfel de relatări, mesajul cheie este pragmatic: tratați experiența ca pe un marker potențial de distres, dar și ca pe o poartă către resurse—în special iertarea, sensul și suportul spiritual—care pot fi integrate într-un plan terapeutic. Pentru cercetare, studiul deschide o agendă nouă: modul în care cultura, narațiunea personală și practicile spirituale se intersectează cu sănătatea mintală la vârsta adultă.
Referința principală:
Carvalho, S. M., Tucker, J. B., & Moreira-Almeida, A. (2025). Who Does Report Past-Life Memories? Claimers’ Profile, Religiosity/Spirituality and Impact on Happiness and Mental Health. The International Journal for the Psychology of Religion. Taylor & Francis Online, Psypost.
