Antidepresivele sunt, de obicei, prescrise pentru tratarea depresiei, însă utilizările lor nu se opresc aici. Datorită efectelor lor asupra neurotransmițătorilor din creier, aceste medicamente sunt folosite și pentru gestionarea unor afecțiuni care nu sunt neapărat legate de sănătatea mintală. Iată cinci afecțiuni pentru care ți s-ar putea prescrie un antidepresiv.
1. Durerea cronică neuropată
Mecanismul exact prin care antidepresivele funcționează nu este pe deplin înțeles, dar se crede că ele acționează prin creșterea nivelurilor de neurotransmițători precum serotonina și noradrenalina, substanțe implicate nu doar în reglarea dispoziției, ci și în procesarea durerii.
Din acest motiv, persoanele care suferă de dureri neuropatice pot primi prescripții pentru antidepresive triciclice, precum amitriptilina și nortriptilina. Studiile au arătat că aceste medicamente, administrate în doze mici, pot fi eficiente în tratarea durerii nervoase – adesea descrisă ca o arsură, junghi sau furnicături, asociată cu afecțiuni precum:
- Neuropatia diabetică
- Nevralgia trigeminală (durere facială severă)
- Scleroza multiplă
S-a demonstrat că aceste antidepresive sunt mai eficiente decât analgezicele tradiționale, cum ar fi ibuprofenul sau paracetamolul, în tratarea durerii neuropatice. De asemenea, duloxetina, un inhibitor de recaptare a serotoninei și noradrenalinei (SNRI), este utilizată frecvent pentru această afecțiune.
În plus, amitriptilina este uneori prescrisă și pentru prevenirea migrenelor, tratarea durerilor de cap tensionale cronice sau ameliorarea durerii abdominale din sindromul colonului iritabil.
2. Incontinența urinară
Antidepresivele pot fi utile și în gestionarea incontinenței urinare, inclusiv a celei de efort – pierderea involuntară de urină în timpul tusei, râsului, săriturilor sau strănutului.
Duloxetina este utilizată în cazurile severe de incontinență urinară la femei, în special atunci când tratamentele chirurgicale nu sunt o opțiune. Medicamentul acționează prin creșterea nivelurilor de serotonină și noradrenalină în măduva spinării, ceea ce ajută la contractarea mușchilor care controlează fluxul urinar.
La copii, imipramina, un antidepresiv triciclic, poate fi utilizată pentru tratarea enureziei nocturne (udarea patului). Acest medicament relaxează mușchii vezicii urinare, reducând astfel riscul de eliminare involuntară a urinei în timpul somnului.
3. Tulburările de alimentație
Bulimia nervoasă, o tulburare alimentară caracterizată prin episoade de supraalimentare urmate de comportamente compensatorii (cum ar fi vărsăturile autoinduse), poate fi tratată cu ajutorul antidepresivelor.
Dintre acestea, fluoxetina, un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (SSRI), este singurul aprobat pentru tratamentul bulimiei. De obicei, este administrată împreună cu psihoterapia, dacă terapia singură nu a fost eficientă.
Un studiu a arătat că fluoxetina este mai eficientă decât un placebo în reducerea unor simptome ale bulimiei. Deși mecanismul exact nu este pe deplin înțeles, se presupune că medicamentul poate reduce simptomele depresive asociate bulimiei, ceea ce le permite pacienților să răspundă mai bine la psihoterapie.
4. OCD, atacurile de panică și tulburările de anxietate
Antidepresivele sunt frecvent utilizate pentru tratarea altor afecțiuni mintale, inclusiv tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), tulburarea de panică și anxietatea generalizată.
Cercetările sugerează că fluoxetina și sertralina, ambele SSRI, pot ameliora simptomele OCD. De asemenea, SSRI și SNRI s-au dovedit eficiente în gestionarea atacurilor de panică și a tulburărilor de anxietate.
Mecanismul exact prin care antidepresivele ameliorează aceste afecțiuni nu este pe deplin cunoscut, dar se crede că ele acționează prin creșterea nivelului de serotonină și influențarea căilor neuronale implicate în reglarea dispoziției, anxietății și comportamentelor compulsive.
5. Simptomele menopauzei
Deși antidepresivele nu sunt aprobate oficial pentru tratamentul simptomelor menopauzei, ele sunt uneori utilizate pentru a reduce bufeurile – unul dintre cele mai frecvente simptome pentru care femeile solicită ajutor medical.
Studiile au arătat că paroxetina, citalopramul (SSRI) și venlafaxina (SNRI) pot reduce frecvența și intensitatea bufeurilor cu până la 65%.
În timpul menopauzei, nivelul de estrogen scade, ceea ce afectează producția de serotonină. Acest dezechilibru ar putea fi responsabil pentru apariția bufeurilor, iar antidepresivele, prin creșterea serotoninei, pot ajuta la ameliorarea acestora.
Deși terapia de substituție hormonală (HRT) este cea mai eficientă metodă pentru tratarea simptomelor menopauzei, antidepresivele sunt o alternativă viabilă pentru femeile care nu pot folosi HRT din diverse motive medicale.
Când sunt prescrise antidepresivele pentru alte afecțiuni?
În multe cazuri, antidepresivele sunt ultima opțiune de tratament, folosită atunci când alte metode nu au dat rezultate. Totuși, pentru unele afecțiuni, precum durerile neuropatice, acestea pot fi cea mai eficientă soluție disponibilă.
Este important de menționat că antidepresivele nu funcționează la toți pacienții și pot avea efecte secundare. Din acest motiv, este esențial să discuți cu un medic înainte de a începe un astfel de tratament. Un specialist poate evalua riscurile și beneficiile în funcție de istoricul medical și nevoile fiecărui pacient.