Termenul „microagresiuni” poate avea un impact considerabil asupra celor care le experimentează. Învățând cum să întrerupem aceste comportamente dintr-o perspectivă de deschidere și curiozitate, atât pentru noi înșine, cât și pentru ceilalți, putem contribui la crearea unor școli, locuri de muncă și comunități mai pline de compasiune.
În acest articol, vom explora microagresiunile, un subiect complex și esențial pentru dezvoltarea umilinței culturale și a sentimentului de apartenență.
Ce sunt Microagresiunile?
Psihiatrul și cercetătorul Dr. Chester Pierce a inventat termenul „microagresiuni” în jurul anului 1970. Aproape patru decenii mai târziu, Dr. Derald Wing Sue și colegii săi au aprofundat definiția: „Microagresiuni rasiale sunt acțiuni zilnice, scurte și comune, verbale, comportamentale și de mediu, fie intenționate, fie neintenționate, care comunică jigniri și insulte rasiale ostile, denigratoare sau negative către persoana sau grupul țintă.”
Pe măsură ce înțelegerea noastră asupra rasei a evoluat, Dr. Ibram X. Kendi a extins definiția în al doilea său volum, Cum să Fii Antirasist, unde afirmă că nu există nimic „micro” în microagresiuni; acestea generează stres, furie, îngrijorare, depresie, anxietate, durere și oboseală.
El scrie: „Ceilalți numesc microagresiuni, eu numesc abuz rasial.” Deși termenul „abuz” poate părea extrem pentru unii, pentru mulți în societatea noastră comună, agresiunile fac parte din viața de zi cu zi. Agresiuni pot fi experimentate de orice grup marginalizat, inclusiv cei „altfel” din cauza genului, orientării sexuale, neurodiversității sau abilității.
Agresiunile nu sunt micro
Așa cum cercetările și experiențele nenumărate au demonstrat, pentru cei vizați de aceste așa-zise microagresiuni, nu există nimic micro în ele. Deși pot părea inofensive și sunt uneori neintenționate, impactul este unul real, deoarece sunt percepute ca fiind derogatorii sau ostile. Prin această schimbare subtilă în terminologie, invitația este pentru membrii grupurilor dominante (cei care comit microagresiuni sau nu sunt afectați de ele) să recunoască impactul cuvintelor, acțiunilor și comportamentelor lor. De acolo, pot să se sprijine reciproc în procesul de vindecare prin învățare continuă.
3 Forme de Agresiuni
Această secțiune include descrieri ale colonialismului și rasismului. Te rog să fii atent.
Dr. Sue spune că există trei tipuri de agresiuni:
- Verbale: Ceea ce se spune. Declarații precum „Este părul tău real?” „Îți stă părul așa doar din apă?” „Știi, când te văd, nu văd culoare,” „Ești chiar drăguță pentru o fată de culoare,” „Nici nu îmi dau seama că ești gay,” sau „De unde ești cu adevărat?” Adesea, acestea sunt mascate ca și complimente.
- Comportamentale: Atunci când oamenii ignoră, întrerup sau invalidează. Acest lucru poate arăta ca un alb care își strânge bunurile atunci când un BIPOC (n.a: „Negri, Indigeni și Alte Persoane de Culoare”, adesea bărbat în acest caz) trece pe lângă el sau se alătură într-un lift, sau un BIPOC urmărit într-un magazin deoarece un angajat presupune pe nedrept că ar putea fura ceva.
- De mediu: Acest lucru poate apărea ca o lipsă de reprezentare, presupunerea omogenității, afișarea unui limbaj sau simboluri insensibile sau chiar inaccesibilitate fizică.
Exemple subtile ar fi tipurile de mesaje de pe pereții unei săli de clasă sau în camera de odihnă de la locul de muncă. Când eram director și ne pregăteam să facem sălile de clasă mai echitabile și să îmbrățișăm apartenența, am identificat afișe în sălile de clasă care erau agresiuni de mediu: Două pisicuțe pe un afiș, pisica albă avea o aură deasupra, iar pisica neagră avea coarne de diavol; afișul grupului de rap N.W.A—nu poți citi acronimul fără a spune cuvintele pe care le reprezintă în mintea ta (trd. negrii cu atitudine). Profesorul care avea acel afiș pe perete încerca să se conecteze cu elevii, dar lipsa sa de conștientizare culturală și rasială făcea ca elevii, colegii și membrii comunității să vadă zilnic cuvântul rasial acolo expus. Nu este niciodată acceptabil să expui pe cineva la un astfel de limbaj fără consimțământ, indiferent de identitatea rasială a persoanei care folosește cuvântul, motivul utilizării sau identitatea persoanelor expuse.
Linia dintre diferitele forme de agresiuni este neclară. Unele exemple care îți vin în minte ar putea se încadreze în fiecare formă. Ceea ce contează cel mai mult este contextul—natura relațiilor și situația în sine. Dar este, de asemenea, important să știm că aceste agresiuni sunt comise de toate tipurile de oameni, parțial deoarece sunt integrate în limbajul nostru și în normele societății acceptate. În mod colectiv, avem mult de lucru în această privință. Va fi nevoie de acțiune colectivă și de vindecare rasială pentru a crea o societate liberă de agresiuni și nu putem ajunge acolo fără să ne dezvoltăm conștientizarea și să căutăm educație în acest domeniu. Trebuie să fie intenționat. Analizând comportamentele noastre și învățând despre diferitele tipuri de agresiuni ne ajută să recunoaștem agresiunile, să dezvoltăm limbajul și să îmbunătățim abilitatea de a vorbi despre ele, oferindu-ne capacitatea de a explica coerent raționamentul nostru atunci când începem să le întrerupem.
Este important de menționat că comiterea agresiunilor nu este ceva ce fac doar persoanele „rasiste”. Persoanele care nu au literatură rasială și cărora le lipsesc aptitudini de auto-conștientizare comit agresiuni, chiar și persoanele care nu se consideră rasiste și care nu intenționează rău. Indiferent de intenție, impactul este mai mare decât intenția. Gândește-te la profesorul care avea afișul N.W.A în clasă. Încerca să fie „cool,” dar avea un efect opus și dăunător—și existau alte grupuri muzicale pe care le-ar fi putut evidenția pentru a arăta totuși o conexiune profundă cu elevii.
Impactul Agresiuniilor
Agresiuniile sunt dăunătoare și abuzive. Ele generează un stres rasial care poate face dificilă funcționarea optimă a BIPOC-urilor. În loc să putem merge mai departe cu viața ca de obicei, percepem o amenințare subtilă în relație sau în mediu. A putea să „fim” liber în școlile și locurile de muncă este esențial.
Există o corelație puternică între agresiuni și siguranța psihologică. Conform lui Amy Edmondson, profesor de leadership la Harvard Business School și cercetător în domeniul leadership-ului și al lucrului în echipă, siguranța psihologică este atunci când colegii se simt în siguranță să fie vulnerabili și să își asume riscuri împreună, să admită greșelile, să pună întrebări și să împărtășească idei noi fără teama de rușine sau pedeapsă. De fapt, proiectul Aristotle al Google (un proiect care și-a propus să afle cum să construiască echipa perfectă) a descoperit că cel mai important factor în succesul echipei este siguranța psihologică, nu neapărat recrutarea celor mai buni dintre cei buni.
Multe femei de culoare, ajunse acum scriitoare, jurnaliste sau terapeuți, au experimentat agresiuni încă din copilărie, multe dintre ele având loc în unul dintre locurile în care ar trebui să ne simțim cel mai în siguranță: la școală. Adesea „se întâmplă” din lipsă de conștientizare și prejudecăți învățate.
Cum să Întâmpinăm Agresiuni înainte să Apare
Modul în care dezvoltăm abilitatea de a întrerupe agresiunile se întâmplă în două spații, spațiul DE a FI și spațiul DE a FACE. În lucrul cu vindecarea rasială este important să ne concentrăm pe DE a FI înainte de DE a FACE. Cu alte cuvinte, centrează-te pe „de ce și cum” înainte de „ce și când.” Fiecare dintre noi poate crea schimbări semnificative și durabile atunci când abordăm vindecarea din interior spre exterior.
Pe măsură ce luăm în considerare aceste spații DE a FI, este important să reflectăm asupra prejudecăților și condiționărilor noastre în timp ce ne expunem la informații noi din experiențele noastre de viață. Să ne deschidem către disconfort și să persistăm în ciuda acestuia.
Lucrul în spațiul DE a FI implică:
- Observarea agresiunilor atunci când apar folosind Pauza Conștientă
- Credințe personale și reflecția asupra atitudinilor, stereotipurilor și așteptărilor
- Angajarea continuă în educația legată de cultură, identitate, opresiune sistemică și vindecare rasială pentru a contesta credințele și presupunerile noastre
Spațiul DE a FACE se concentrează pe rezultatul conștientizării a ceea ce se întâmplă și conceptul că impactul este mai mare decât intenția. Adesea, oamenii se prind în explicațiile despre de ce au comis accidental o agresiune, când de fapt, această justificare face și mai mult rău. Repararea este cea mai importantă și productivă parte a întreruperii și duce la o mai mare vindecare, conexiune și un nou sentiment de apartenență. Așadar, trebuie să ne întrebăm—și să practicăm—cum transmitem toate aceste mesaje persoanelor cu care lucrăm, prietenilor, familiilor și cunoscuților noștri. Cum numim importanța observării atunci când sunt comise agresiuni și apoi le întrerupem?
Lucrul în spațiul DE a FACE include:
- Stabilirea normelor privind numirea problemelor legate de Diversitate, Echitate, Incluziune și Apartenență care apar, condusă de înțelegerea că impactul este mai mare decât intenția.
- Căutarea reparării imediate dacă comiți o agresiune: Cere scuze și oferă că ceea ce ai spus „a ieșit greșit” sau „a fost insensibil și inadecvat.” Recunoaște-l.
- Întreptarea unei agresiuni comise de altcineva: Este important să ne amintim că toți suntem într-o călătorie de învățare—și, de asemenea, să ne amintim că unii nu aleg să învețe. Trebuie să îți asumi responsabilitatea pentru tine și conștientizarea ta, astfel încât să poți întrerupe într-un mod care oferă compasiune și recunoaște observațiile și dorința ta de a fi un aliat. Întreuperea nu trebuie să creeze disconfort suplimentar și poate avea loc ulterior, în funcție de natura contextului și relațiile implicate. „Ceea ce am auzit poate nu a fost plăcut și voi urma cu acea persoană mai târziu,” sau „Ceea ce ai spus pare a fi o agresiune pentru mine, poate ar trebui să oferi o scuză sau să ai o conversație.”
Cum să Întâmpinăm o Agresiune
Cum putem întrerupe o agresiune dintr-o perspectivă de deschidere și curiozitate, astfel încât persoana care a comis agresiunea să poată începe să dezvăluie daunele pe care agresiunea le-a cauzat? Încearcă una dintre aceste abordări:
- Reformulează sau parafrazează (dacă faci acest lucru, este important să urmezi cu o altă abordare imediat după): „Cred că am auzit că ai spus _____ [parafrazează comentariile lor]. Asta este corect?”
- Cere clarificări sau mai multe informații: „Poți spune mai multe despre ce înseamnă asta?” „Cum ai ajuns să crezi asta?”
- Recunoaște sentimentele din spatele declarației: Exprima empatie și compasiune. „Se pare că ești foarte frustrat/nervos/furios. Este adevărat, sau simți o altă emoție?” „Îmi dau seama că ești supărat când te simți disprețuit.”
- Separă intenția de impact: „Poate că nu ai realizat asta, dar când ai _____[comentariu/comportament], a fost dureros/ofensator pentru că ___________. În schimb, ai putea ___________ [limbaj sau comportament diferit].”
- Împărtășește procesul tău: „Am observat că ai ___________ [comentariu/comportament]. Eu obișnuiam să fac/spun asta și eu, dar apoi am învățat __________.”
- Exprima sentimentele tale: „Când ai _____________ [comentariu/comportament], m-am simțit ____________ și aș dori să ____________.”
- Provocă stereotipul: Oferă informații, împărtășește propria experiență și/sau oferă perspective alternative. „De fapt, în experiența mea __________.” „Cred că este un stereotip. Am învățat că __________________.” „O altă manieră de a privi asta este __________.”
Trebuie să învățăm și să practicăm intenționat modurile în care răspundem atunci când vine vorba de agresiuni. Cu abordarea corectă, s-ar putea să fii surprins de cât de repede apar momentele „aha”. Prin punerea întrebărilor corecte și plantarea semințelor pentru reflecție, disconfortul devine un instrument pe care îl ascuțim prin utilizarea lui.
Întrebări pentru Reflectare
Procesează tot ce poți gândi despre microagresiuni. Ce știai despre ele înainte? Ce informații din acest articol sunt noi pentru tine? Este ceva ce ai învățat astăzi care nu se potrivește cu ceea ce știai anterior despre microagresiuni? Te simți că reexaminezi situațiile rasializate în care ai fost, unde ai putea fi comis agresiuni fără intenție? S-ar putea să dorești să revizuiești acest lucru pe parcursul mai multor zile sau săptămâni.
Consideră termenul agresiuni pentru a descrie aceste fenomene, în loc de microagresiuni. Ai o înțelegere completă a schimbării terminologiei? Dacă nu, încearcă să îți formulezi confuzia și să notezi întrebările pe care le ai. Revizuiește această întrebare după ce ai avut timp să fii în lume și să aduni unele experiențe trăite cu această nouă conștientizare. Reflectează din nou—cum procesezi acest lucru?
Consideră lucrurile pe care va trebui să le faci pentru a ajunge într-un punct în care ești capabil să chemi oamenii atunci când observi o agresiune în curs.
Dacă nu ai făcut-o deja, acum este cu siguranță un moment bun pentru a invita pe cineva să discute toate aceste idei. Partenerii de responsabilitate sunt esențiali. Fii blând cu tine și continuă. Amintește-ți—aceasta devine cu adevărat mai ușor, iar această învățare poate deveni chiar ceva ce îți dorești.