Una dintre cele mai răspândite temeri pe care le au oamenii este frica de a pierde controlul. Aceasta este frica că, dacă nu reușiți să controlați rezultatul evenimentelor viitoare, se va întâmpla ceva teribil. Persoanele care suferă de o astfel de anxietate de pierdere a controlului se mențin continuu într-o stare sporită de stres, cu doar pauze scurte și nesatisfăcătoare între temeri.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o afecțiune psihiatrică care implică atât obsesii, cât și compulsii. Obsesiile sunt gânduri, imagini sau îndemnuri recurente, persistente, intruzive, care provoacă anxietate sau suferință. Compulsiile sunt comportamente sau acte repetitive care sunt menite să reducă sau să neutralizeze anxietatea și fricile.
Obsesiile, cum ar fi problemele legate de contaminare și cele care implică perfecționismul, sunt teme obsesive comune ale TOC, care se pot manifesta sub forma unor acțiuni precum curățare, spălare, verificare și aranjare. Cu toate acestea, unele cazuri de TOC sunt înțelese greșit, diagnosticate greșit și nu întotdeauna tratate în mod eficient, cum ar fi cele care implică teama de a pierde controlul.
Dovezile susțin legătura dintre teama de a pierde controlul și comportamentele care sunt adesea caracteristice tulburării obsesiv-compulsive. Un studiu din 2017 publicat în Jurnalul tulburărilor obsesiv-compulsive și conexe a constatat că persoanele care se temeau să piardă controlul au fost mult mai susceptibile de a prezenta comportamente de verificare.
Aceasta se concentrează adesea pe ceea ce se numește frica de rău sau supra-responsabilitatea pentru rău. Oamenii care au astfel de frici experimentează gânduri, impulsuri și anxietate intruzive cu privire la posibilitatea de a răni pe cineva ca urmare a neglijenței sau nepăsării lor.
Frica de a face rău
Temerile în TOC se concentrează adesea pe perspectiva unei persoane rănite ca urmare a unui lucru pe care individul îl face sau nu reușește să îl facă. Câteva exemple includ uitarea opririi cuptorului și arderea casei sau uitarea spălării mâinilor și îmbolnăvirea accidentală a celor dragi.
Astfel de frici sunt însoțite de o responsabilitate sporită și excesivă de a preveni astfel de dezastre. Acest lucru poate duce la verificarea comportamentelor, cum ar fi:
- Sunați pe cei dragi pentru a vă asigura că sunt bine
- Verificați aparatele pentru a vă asigura că sunt oprite
- Verificarea faptului că ușa este blocată, astfel încât un intrus să nu pătrundă în casă
- Angajarea în comportamente superstițioase, cum ar fi numărarea, atingerea sau repetarea cuvintelor
- Verificați în mod repetat pentru a vă asigura că cuptorul este oprit pentru a evita declanșarea unui incendiu
- Spălarea și curățarea alimentelor sau a mâinilor pentru a preveni contaminarea
Dacă aveți TOC, s-ar putea să vă temeți să pierdeți controlul într-un mod care duce la rănirea dvs. sau a altora. Ca urmare, astfel de temeri pot duce la constrângeri care sunt axate pe menținerea siguranței.
Compulsiile pentru a vă menține în siguranță pot include:
- Evitarea cuțitelor sau a obiectelor ascuțite
- Evitarea materialului stresant care poate declanșa gânduri intruzive
- Evitarea de a fi singur
- Verificarea pericolelor
- Verificarea respectării măsurilor de siguranță
S-ar putea să efectuați aceste constrângeri ca un mijloc de a vă asigura că nu vă veți răni persoana iubită, chiar dacă pierdeți controlul. În timp ce astfel de comportamente pot arăta adesea ca evitarea simplă a unor obiecte sau situații specifice, ele își au rădăcinile în dorința de a-i păstra pe ceilalți în siguranță.
Cum să faci față fricii de a pierde controlul
Punctul esențial al problemei este cererea de certitudine într-o lume întotdeauna tentantă și incertă. Tocmai această cerere nerealistă creează anxietatea. Credeți că trebuie să preziceți și să gestionați cu precizie viitorul, nu doar să aveți o manieră probabilistică și nesigură asupra acestuia.
Deci, persoanele cu anxietate de pierdere a controlului sunt perfecționiști. Cer o certitudine perfectă – sau aproape o certitudine perfectă – și atunci când nu o primesc, se îngrijorează și rumegă în legătură cu aceasta. Aceasta este o formulă pentru o plimbare cu rollecoasterul care nu se termină niciodată – până când, bineînțeles, mori.
Deci, cheia controlului anxietății (frica) de a pierde controlul este să renunți la cererea ta de certitudine – cu alte cuvinte, să renunți la perfecționismul tău nerealist despre realitate. Înfruntarea incertitudinii inerente și inevitabile a viitorului poate părea într-adevăr formidabilă – dacă cereți certitudine. Dar să renunți la această cerere este cheia pentru a renunța la frica ta. Dacă nu trebuie să controlați rezultatul; dacă nu vă așteptați să preziceți cu certitudine ce este incert prin natura sa; dacă nu vă așteptați să rezolvați o contradicție; atunci ești liber să te relaxezi.
Această contradicție între cererea de certitudine și realitatea incertitudinii este cea care se va juca continuu din nou și din nou fără rezoluție – dacă nu renunțați la cererea de certitudine. Tu trebuie să admiti; realitatea nu va renunța niciodată la incertitudinea sa pentru tine.
Existențialistii se referă la această stare de eliberare ca la confruntarea cu anxietatea ta. Este vorba despre acceptarea responsabilității – nu pentru viitor, ci pentru alegerile pe care le faceți liber cu privire la viitor. Ce este în puterea ta? Ai puterea de a spune: „Nu mă voi teme de viitor”. Ai puterea de a spune: „Nu mă voi resemna să duc o viață plină de frică”. Ai întotdeauna puterea să spui „Nu mai merge!” la o astfel de viață.
Ceea ce nu aveți puterea să faceți este să fiți atotștiutor, să aveți ochii și în spate sau să vedeți cu toată știința în viitor. Dacă sunteți religios, atunci recunoașterea acestei dorințe de atotștiință ar trebui să vi se pară o blasfemie, deoarece sunteți o ființă muritoare. Dacă nu sunteți în mod special religios sau dacă sunteți ateu sau agnostic, atunci vă jefuiți de fericirea voastră pământească – singura oportunitate de fericire pe care o puteți avea vreodată.
Acest lucru nu înseamnă că nu sunteți responsabil pentru lucrurile care sunt în mod clar în controlul vostru. Dar ce este în controlul tău și ce nu? Gânditorul stoic Epictet ne-a dat un răspuns la această întrebare. El a spus că atitudinile mentale, cum ar fi dorințele, speranțele, dorințele și preferințele, sunt în general sub controlul dvs., în timp ce lucrurile externe – inclusiv dacă primiți aprobarea altora – nu sunt.
Puteți încerca într-adevăr să obțineți aprobarea altora sau să schimbați cursul viitorului în acest fel sau altul. Puteți prefera, de asemenea, să reușiți și puteți face judecăți rezonabile cu privire la viitor. Dar nimic din toate acestea nu este identic cu prezicerea sau modificarea cu precizie a viitorului. Există un decalaj de neșters – iar pentru persoana care cere certitudine, acest decalaj este resimțit cu frică viscerală profundă. Această teamă nu va dispărea nici atunci când sunteți îmbătat sau tranchilizat – pentru că există întotdeauna viitorul, cu incertitudinea lui. Liniștea nu este o opțiune decât dacă o lăsați să fie.
Dar nu trebuie să luați măsuri de precauție rezonabile? Nu trebuie să lucrați în limitele probabilității pentru a face alegeri raționale? Nu trebuie să faceți alegeri pe baza dovezilor din fața dvs.? Da – exact aici se află libertatea ta asupra viitorului. Dar acest lucru nu construiește o punte de certitudine peste diferența dintre acum și atunci. Nu este o mașină a timpului care vă permite să mergeți înainte în timp, să aflați viitorul și să reglați prezentul pentru a se potrivi viitorului.
Dar chiar și o astfel de mașină a timpului nu poate evita un decalaj. Chiar dacă ai știi viitorul, nu ți-ai putea lua deciziile din prezent pe baza acelui viitor fără, la rândul tău, să schimbi viitorul respectiv.
Să presupunem că, de exemplu, călătoria dvs. în timp vă arată cum se termină căsătoria voastră în divorț peste patruzeci de ani. Poate te hotărăști să divorțezi de soția ta în zilele noastre, pentru a evita un sfârșit tragic al căsătoriei tale peste patruzeci de ani. Dar apoi încă nu știți cum se întâmplă lucrurile în cele din urmă pentru că ați schimbat acum prezentul, care va afecta cumva viitorul.
În schimb, să presupunem că descoperiți în călătoriile dvs. în timp că căsnicia voastră se rezolvă în viitor, așa că decideți să rămâneți căsătoriți aici și acum. Dar apoi ați luat încă o decizie care ar putea afecta rezultatul în viitor. Evitați acum să mergeți la consiliere pentru că sunteți sigur că mariajul dvs. va avea succes? Dar, de fapt, acest lucru a devenit ceva de care nu mai poți fi sigur, pentru că acum ai schimbat condițiile acelui viitor. Astfel, nu puteți evita inevitabilitatea de a trăi într-o lume de incertitudine – chiar dacă ați avea o mașină a timpului!
Cum trăiești într-o astfel de lume fără a experimenta frica de a pierde controlul ? Renunți să ceri certitudine. Dar cum faci asta? Răspunsul la această întrebare constă în cultivarea curajului. Atingerea seninătății este posibilă numai dacă vă confruntați cu curaj cu nesiguranța viitorului. Aceasta înseamnă să refuzați să vă îndepărtați de teama de incertitudine, forțându-vă să vă îndepărtați de ruminație și îngrijorare și să faceți ceva constructiv cu viața voastră. Înseamnă să ai curajul să te accepți ca fiind inerent defect – ca parte a unui univers care nu oferă garanții și ca ființă care trăiește imperfect în acest univers imperfect.
Curajul nu este o extremă. Nu este nici neînfricare oarbă, nici lașitate. Este, după cum spune Aristotel, un mijloc care se află între aceste excese. Dacă se apropie rapid un camion, nu este curaj să încerci fără teamă să traversezi drumul. Dar dacă nu există niciun semn că se apropie un camion, este un semn de auto-înfrângere să te temi, chiar dacă nu există garanții că un camion nu va apărea brusc. Neînfricarea oarbă te va ucide în timp ce lașitatea te va împiedica să trăiești. Oricum ar fi, nu veți trece peste străzile proverbiale ale vieții. În schimb, curajul presupune căutarea în ambele sensuri, pronunțarea unei judecăți rezonabile – deși niciodată sigure – că puteți continua și apoi procedând astfel.
Curajul necesită practicarea acestui echilibru delicat, sau mijloc de aur, între a fi prea fricos și a nu-ți fi suficient de frică. Doar printr-o astfel de practică puteți dobândi un obicei de a vă modera frica, exact ceea ce este curajul. Nu există niciun algoritm pentru calcularea acestei medii de aur. Dar, din fericire, există o judecată rațională bazată pe dovezi.
Pentru a vă depăși frica de a pierde controlul, puteți:
- împingeți-vă să acționați pe baza dovezilor, fără a cere certitudine sau în ciuda fricii dvs. de incertitudine
- fă-ți un obicei din asta – nu întotdeauna și perfect, ci în cea mai mare parte – resemnează-te să trăiești după probabilități, nu prin garanții
- acceptați-vă ca pe o ființă imperfectă care este inerent supusă greșelilor cu privire la viitor
- nu te mai îngrijora și rumegă acum, nu mai târziu
Aceste lucruri sunt într-adevăr în controlul tău.
Este important să deosebim comportamentul cu adevărat violent, antisocial, de gândurile intruzive nedorite ale TOC. Pentru a face acest lucru, căutați ajutorul unui profesionist.
Dacă aveți oricare dintre aceste gânduri, este important să discutați cu medicul dumneavoastră sau terapeutul. Nu trebuie neaparat sa treceti singur prin asta iar tratamentele actuale de simptome bazate pe dovezi pentru TOC și teama de a pierde controlul includ terapia comportamentală cognitivă (în mod specific, un tip numit prevenire a expunerii și a răspunsului) și medicamente (cum ar fi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) .
Dacă aveți o rezistență la tratamentul TOC, există o serie de opțiuni de tratament disponibile care pot fi utile. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda diferite medicamente sau abordări de psihoterapie. De asemenea, acesta vă poate sugera să încercați o procedură precum stimularea creierului profund (DBS) sau stimularea magnetică transcraniană (TMS).
