Două studii efectuate în Iran au descoperit că tendința de a căuta potențiale amenințări sociale, o caracteristică proeminentă a anxietății sociale, este independentă de depresie. Mai mult, cercetarea a demonstrat că persoanele cu anxietate pot urma un antrenament pentru a-și reduce concentrarea atențională asupra detectării amenințărilor. Descoperirile au fost publicate în Journal of Psychiatric Research.
Tulburările de anxietate sunt un grup de afecțiuni de sănătate mintală caracterizate prin sentimente excesive și persistente de frică și îngrijorare care au un impact semnificativ și negativ asupra vieții de zi cu zi a unei persoane. Tulburarea de anxietate socială este cel mai frecvent tip al acestor tulburări. Este al treilea cea mai frecventă afecțiune psihiatric în rândul adulților și adolescenților.
Cunoscută și sub denumirea de fobie socială, tulburarea de anxietate socială se caracterizează printr-o frică intensă și persistentă de situații sociale și de a fi examinat sau judecat de alții. Persoanele cu această tulburare experimentează de obicei o teamă puternică de jenă, umilire sau evaluare negativă în interacțiunile sociale. Această teamă îi determină adesea să evite cu totul situațiile sociale. De exemplu, o persoana cu anxietate sociala poate avea dificultati in a vorbi in public, a participa la petreceri, a intalni oameni noi sau a manca in restaurante.
Anxietatea sociala nu este o slabiciune sau o defectiune de caracter. Este o problema de sanatate mintala care se poate trata cu ajutorul unui specialist in psihologie sau psihiatrie. Tratamentul pentru anxietate sociala poate include terapie cognitiv-comportamentala, medicamente, tehnici de relaxare sau expunere graduata la situatiile temute. Scopul tratamentului este de a reduce teama irationala si de a creste increderea in sine si abilitatile sociale.
Anxietatea sociala poate afecta negativ calitatea vietii, relatiile interpersonale si performanta profesionala. Persoanele cu anxietate sociala pot avea un nivel scazut de satisfactie personala, pot fi izolate social sau pot renunta la oportunitati de cariera din cauza fricii lor. De exemplu, o persoana cu anxietate sociala poate refuza o promovare care implica mai multe interactiuni sociale sau poate evita sa aplice la un loc de munca din cauza interviului.
Daca suferiti de anxietate sociala, nu sunteti singuri. Se estimeaza ca aproximativ 10% din populatia generala are aceasta tulburare la un moment dat in viata. Exista multe resurse online si offline care va pot oferi informatii, sprijin si sfaturi pentru a face fata acestei probleme. De asemenea, puteti apela la un grup de suport sau la un prieten de incredere care va poate intelege si ajuta. Nu va fie frica sa cereti ajutor atunci cand aveti nevoie. Anxietatea sociala se poate depasi cu timp si efort.
Studiile au arătat că persoanele cu anxietate socială tind să acorde o atenție sporită potențialelor amenințări sociale (adică, situații care pot duce la control, jenă și evoluții adverse similare). Acest lucru mărește nivelul lor perceput de amenințare în mediu, ceea ce duce la exacerbarea simptomelor. Tulburările de anxietate sunt de obicei asociate cu depresia.
Autorul studiului Javad S. Fadardi și colegii săi au dorit să stabilească dacă această prejudecată atențională, tendința de a acorda o atenție sporită potențialelor amenințări sociale și de a le scana în mod constant, este legată de depresie sau este o specificitate a tulburării de anxietate socială. Ei au dorit, de asemenea, să testeze eficacitatea unui program numit Program de antrenament pentru controlul atenției pentru anxietatea socială (ATCP-SA pe scurt) în predarea persoanelor cu tulburare de anxietate socială să reducă prejudecățile atenționale față de amenințările sociale, îmbunătățind astfel efectele terapiei la astfel de indivizi.
Participanții la primul studiu au fost 60 de studenți ai Universității Ferdowsi din Mashad, Iran. Treizeci dintre ei au îndeplinit criteriile de diagnostic pentru anxietatea socială și 30 dintre ei nu au îndeplinit acest criteriu și au servit ca grup de control. Nivelurile generale de anxietate ale grupului de control au fost similare cu cele ale grupului experimental. Majoritatea participanților (77%) din grupul experimental și din grupul de control (89%) erau femei.
Participanții au finalizat evaluări ale simptomelor de anxietate socială (Inventarul fobiei sociale al lui Conner), anxietatea ca trăsătură și ca stare (Inventarul de anxietate al lui Spielberger), depresie (Inventarul Beck Depression – Ediția a doua) și prejudecățile atenționale legate de tulburări (un test emoțional Stroop).
La cel de-al doilea au participat și cei 30 de participanți cu anxietate socială din primul studiu. Cercetătorii i-au repartizat aleatoriu în două grupuri. Unul urma să urmeze programul de antrenament pentru controlul atenției pentru anxietatea socială, în timp ce celălalt urma un tratament simulat.
Ambele grupuri au finalizat patru sesiuni de antrenament cu o durată de 45 de minute fiecare. Au fost două sesiuni de antrenament pe săptămână. După finalizarea cursurilor, participanții au efectuat aceleași evaluări pe care le-au făcut la începutul primului studiu. Le-au finalizat din nou 3 luni mai târziu (urmărire).
Programul de antrenament pentru controlul atenției pentru anxietatea socială a fost o versiune modificată a programului computerizat de antrenament pentru controlul atenției asupra alcoolului. Scopul antrenamentului a fost de a modifica atenția excesivă și automată a participanților pentru stimuli amenințători social, de a reduce timpul necesar pentru a le îndrepta atenția de la acești stimuli și de a le modifica procesele cognitive, astfel încât să caute și să aleagă stimuli neutri.
Training-ul în sine constă în prezentarea unui amestec de imagini neutre și amenințătoare social și instruirea participanților să acorde o atenție egală ambelor tipuri, reducând astfel tendința de a se concentra complet asupra celor amenințătoare.
Rezultatele primului studiu au arătat că participanții cu tulburare de anxietate socială au prezentat într-adevăr o părtinire atențională mai mare pentru stimulii relevanți și pentru stimulii legați de obiectivele vieții (la testul emoțional Stroop) în comparație cu grupul de control. Această diferență a rămas chiar și atunci când depresia a fost controlată. Acest lucru a indicat că tendința de a concentra excesiv atenția asupra stimulilor amenințători din punct de vedere social nu se datorează depresiei.
Rezultatele studiului doi au arătat că grupul care a urmat programul de antrenament pentru controlul atenției pentru anxietate socială a avut simptome oarecum mai scăzute de anxietate socială după intervenție și în special în perioada de urmărire. Participanții din acest grup au arătat, de asemenea, o reducere puternică a părtinirii atenționale, atât la posttest, cât și la urmărire.
„Distracția rapidă a indivizilor anxioși din punct de vedere social prin stimuli amenințători se manifestă ca părtinire atențională. Mai mult, concentrarea asupra stimulilor amenințători ar putea duce la creșterea nivelului de anxietate și vigilență al acestor individ pentru acești stimuli. Reducerea distorsiunii atenționale pentru stimulii amenințători și concentrarea în schimb pe stimulii neutri poate rupe cercul vicios. Întreruperea acestui ciclu în orice etapă va reduce, la rândul său, vulnerabilitatea indivizilor la anxietatea socială”, au concluzionat autorii studiului.
Studiul aduce o contribuție importantă la înțelegerea științifică a mecanismelor psihologice care stau la baza tulburării de anxietate socială. Cu toate acestea, are și limitări care trebuie luate în considerare. În special, toți participanții au fost studenți și voluntari, astfel auto-selectați pentru participare. Este posibil ca rezultatele la alte grupe de vârstă și la participanții care nu sunt la fel de entuziasmați de tratament ca și participanții la acest studiu să nu fie aceleași.
Studiul, „Scary in the eye of the beholder: Attentional bias and attentional recaling for social anxiety“, a fost scris de Javad S. Fadardi, Sepideh Memarian, John Parkinson, W. Miles Cox și Alan W. Stacy.