Regretele de pe patul de moarte: Ce ne învață pacienții despre sensul vieții

Ca medic care lucrează în îngrijiri paliative, Jordan Grumet a fost martorul a mii de conversații cu pacienți aflați în ultimele zile de viață. În aceste clipe de luciditate și sinceritate, mulți exprimă același regret profund:

„Îmi pare rău că nu am avut niciodată energia, banii sau timpul să…”

Pentru unii a fost visul de a scrie o carte. Pentru alții, călătoria într-un loc îndepărtat. Sau poate antrenarea pentru un sport iubit în tinerețe. Deși formele variază, esența rămâne: au abandonat ceea ce autorul numește „micul p de scop” – acel sens interior, procesual, care ne aprinde dinăuntru.

De ce amânăm sensul vieții?

Regretul cel mai mare vine din faptul că, în acel moment, nu mai e posibil să repare ceea ce a fost neglijat. Timpul și puterea s-au dus. Tocmai de aceea, Grumet ne invită pe noi, cei vii, să privim moartea ca un ghid: să trăim ca și cum moartea ar fi oricând la o respirație distanță.

Cele mai frecvente scuze

Nu am destulă energie

Această idee apare frecvent, mai ales la persoanele tinere, ocupate cu cariera și familia. Dar studiile arată contrariul. O cercetare publicată în Journal of Health Psychology a arătat că persoanele cu un scop clar resimt mai multă energie și au mai multă motivație interioară pentru a acționa.

Cu alte cuvinte, energia nu este o resursă limitată. Ea crește atunci când facem lucruri care contează pentru noi. Și nu trebuie să fie ceva măreț: poate fi o carte bună, o oră de pictat sau o plimbare în natură.

Nu am destui bani

Banii sunt un instrument important, dar nu sunt singurul. Multe persoane uită că și sprijinul comunității, timpul oferit de un prieten sau creativitatea sunt tot resurse. Poate nu ai bani pentru un retreat, dar poți cere ajutorul surorii ca să ai două ore pentru tine.

Când facem un inventar sincer, descoperim că avem deja suficiente unelte ca să începem.

Nu am timp

Aceasta este probabil cea mai des invocată scuză. Totuși, datele American Time Use Survey indică faptul că americanii petrec în medie 5 ore pe zi în activități recreative și de relaxare. Așadar, problema nu este lipsa timpului, ci alegerea a ceea ce facem cu el.

Adevărata barieră: lipsa de curaj

După ani de experiență în îngrijirea celor pe moarte, Grumet a ajuns la o concluzie surprinzătoare: adevărata barieră în calea unei vieți trăite cu sens nu este lipsa resurselor, ci lipsa curajului.

Curajul de a alege lucrurile care ne luminează sufletul. Curajul de a ieși din drumurile validate social. Curajul de a risca, de a fi vulnerabili, de a greși.

Ce îi oprește pe oameni? Întrebări precum:

• Ce se întâmplă dacă nu sunt suficient de bun?
• Dacă nu-mi iese?
• Dacă mă fac de râs?

Dar, cum spune autorul, există o singură întrebare mai importantă decât toate acestea:

Vei regreta pe patul de moarte dacă nu încerci?

Concluzie: Scopul nu e un lux, ci o alegere zilnică

Scopul nu trebuie să fie măreț sau perfect. Poate însemna o conversație sinceră, o activitate care ne face să zâmbim, o alegere făcută cu inimă.

Viața trăită cu sens nu e despre avere sau statut. E despre curajul de a spune: „Asta contează pentru mine și aleg să-i dau timp și spațiu în viața mea.”

Nu e nevoie de un diagnostic final pentru a începe.