În 2017, uraganul Irma a lăsat în urmă pierderi uriașe și o amprentă emoțională greu de uitat în Caraibe și SUA. În noiembrie 2025, uraganul Melissa – cea mai puternică furtună care a lovit Jamaica – a crescut rapid în intensitate pe ape anormal de calde, un scenariu pe care cercetătorii îl leagă de încălzirea globală. Astfel de episoade amplifică anxietatea anticipatorie și pot readeschide traumele trecute, mai ales în comunitățile expuse repetat la dezastre.
Despre contextul actual
Melissa a devenit un caz-școală pentru „intensificarea rapidă” pe oceane mai calde, un fenomen din ce în ce mai frecvent, cu impact emoțional și social extins dincolo de zonele lovite direct. În paralel, COP30 are loc la Belém (10–21 noiembrie 2025), iar includerea sănătății mintale în planurile de climă este tot mai prezentă în discuțiile oficiale.
Ce spune știința despre climă și sănătatea mintală
Raportul IPCC din 2022 notează explicit creșterea riscurilor pentru sănătate și sănătate mintală pe fondul crizei climatice, cu un grad foarte ridicat de certitudine.
La nivel global, OMS estimează că peste un miliard de oameni trăiesc cu o afecțiune de sănătate mintală, ceea ce impune extinderea urgentă a serviciilor – cu atât mai mult în contextul climei.
Cercetători ai Universității Națiunilor Unite recomandă integrarea suportului de sănătate mintală în politicile de adaptare la schimbările climatice și în răspunsul la dezastre. Tema e prezentă și pe agenda COP30, conferință în desfășurare la Belém, Brazilia (10–21 noiembrie 2025).
Notă de context: o parte dintre ideile de mai jos au fost discutate recent de Anna Turns, Senior Environment Editor la The Conversation și jurnalist de mediu, în materiale despre costurile psihologice ale dezastrelor și nevoia de soluții orientate spre comunitate.
Nu doar „în zona zero”: rolul expunerii la media
Teoria „țintei” (bullseye) – potrivit căreia impactul psihologic scade odată cu distanța față de dezastru – nu mai explică totul. Studii conduse de psihologii Anthony Dick și Jonathan Comer arată că expunerea intensă la media despre uragane s-a asociat cu simptome de stres post-traumatic la copii, inclusiv la mii de kilometri distanță de epicentru. Recomandarea lor: limitarea expunerii și verificarea surselor.
Ce se întâmplă în creier după un dezastru climatic
Cercetări ale UC San Diego pe supraviețuitorii incendiului Camp Fire (Paradise, 2018) arată efecte persistente asupra funcțiilor executive: efort frontal crescut pentru a filtra distragerile, luare de decizii mai dificilă și bias spre recompense imediate, cu implicații pentru muncă, școală și siguranță.
„Anxietatea anticipatorie” poate fi și adaptativă
În pragul sezonului de focuri de vegetație, un studiu recent a găsit legături între anxietatea climatică, stresul anticipator și pregătirea practică (kituri de urgență, intenția de evacuare). Cu alte cuvinte, o parte din neliniște poate mobiliza comportamente de protecție dacă e ghidată sănătos.

Psihologi precum Gulnaz Anjum și Mudassar Aziz descriu în contexte de uragane un tip de „anxietate anticipatorie profundă”, accentuată de izolare socială și amintiri recurente, ceea ce subliniază nevoia de intervenții comunitare și sprijin continuu. Y
Cum sprijinim sănătatea mintală după (și înainte de) dezastre
Pentru persoane și familii
- Stabiliți un plan de siguranță (rute de evacuare, contacte, kit 72h). Acțiunea reduce sentimentul de neputință.
- Limitați doomscrolling-ul: alegeți ferestre scurte de informare din surse oficiale; evitați expunerea continuă a copiilor la imagini șocante.
- Practici de reglare: respirație, împământare senzorială, rutină de somn și mișcare ușoară; căutați sprijin profesional când simptomele persistă și afectează funcționarea.
Pentru școli și comunități
- Introduceți module de alfabetizare emoțională și pregătire pentru urgențe; grupuri de suport post-eveniment.
- Formare pentru cadre didactice/asistenți comunitari în identificarea semnelor de traumă și trimitere către servicii.
Pentru autorități și donatori
- Includeți sănătatea mintală în planurile locale de adaptare la climă (evaluări de risc, finanțare, indicatori), nu doar în faza de urgență, ci pe termen lung.
- La nivel de politici, mențineți tema pe agenda COP30 și a forumurilor regionale: acces la servicii, echipe mobile, linii de sprijin, campanii contra stigmei

Când și cum cerem ajutor
Dacă trăiți flashback-uri, hipervigilență, insomnii persistente, iritabilitate sau retragere socială timp de câteva săptămâni, discutați cu medicul de familie sau un psihoterapeut. Intervențiile timpurii reduc riscul de tulburare de stres post-traumatic.
Referinte
- IPCC 2022 – AR6 WGII, cap. 7: sănătate, bunăstare, migrație și riscuri psihologice.
- FIU / studii despre media și copii: ghid pentru gestionarea expunerii post-dezastru.
- UC San Diego – Camp Fire: efecte cognitive și recuperare.
- UNU – policy brief 2025: integrarea sănătății mintale în adaptarea climatică.






