Intre relațiile de dragoste si anxietate există o legătură extrem de puternică, pentru că iubirea este acel sentiment care te ridică dar te și coboară.
In cartea sa despre Cum sa controlezi anxietatetea, Dr. Albert Ellis, fondatorul TREC, ne propune un studiu de caz in care abordeaza relația strânsă între anxietate și relațiile de dragoste. Să presupunem că atunci cand suntem îndrăgostiti sincer pot exista semnalmente puternice că persoana iubită nu ne întoarce neapărat dragostea.
El sau ea este destul de indiferent/ă față de dumneavoastră sau chiar nu vă place deloc. Pentru că dumneavoastră continuați să vă doriți ca respectiva persoană să vă răspundă cu aceeași intensitate afectivă veti ajunge destul de anxios gândindu-vă că el sau ea nu va face acest lucru.
Cum vă puteți diminua starea de anxietate cauzată de relațiile de dragoste ?
Să presupunem, mai întâi, că sunteți foarte dornic să obțineți afecțiunea persoanei iubite. Să ne imaginăm că manifestați în acest sens atât un imperativ, cât și o dorință foarte puternică. De ce ? De ce ar trebui să presupunem asta ?
Pentru că urmați, cel puțin în stadiul de intenție, T.R.E.C., teorie care afirmă că, atunci când sunteți deosebit de anxios, trebuie să aveți probabil un imperativ. Deci să considerăm că aceasta funcționează și în cazul dumneavoastră. În mod evident, preferința sau dorința dumneavoastră este ca persoana iubită să vă răspundă cu aceeași afecțiune.
Să presupunem însă că, de vreme ce sunteți foarte anxios, această dorință a ajuns în stadiul unui imperativ absolut. Căutați și veți descoperi foarte uşor un imperativ formulat după cum urmează: „Nu numai că vreau din toată inima ca omul pe care-l iubesc să mă iubească și el, dar am ajuns chiar
să cred că trebuie neapărat să o facă. Dar, de vreme ce nu face ceea ce ar trebui să facă şi este posibil chiar ca el să nu mă iubească niciodată în aceeaşi măsură în care îl iubesc eu, sunt foarte anxios. Nu am nicio garanție că voi primi ceea ce trebuie neapărat să primesc, astfel că sunt extrem de anxios, poate, în fapt, chiar panicat.”
Deci, acum avem un imperativ foarte probabil că dumneavoastră vă spuneți toate acestea cu privire la persoana iubită, din cauza căreia vă simțiți foarte anxios. Simplu, nu-i aşa?
Dacă vă străduiți să găsiți imperativul care funcționează în cazul dumneavoastră, il veți depista probabil cu destulă uşurință.
Dar cum procedați în cazul imperativului care afirmă:
„Trebuie în mod absolut ca iubitul/a meu să-mi răspundă cu aceeași afecțiune pe care o manifest eu față de el?” Cum aveți de gând s-o modificați?
Conform TERAPIEI RAȚIONAL-EMOTIVE ȘI COMPORTAMENTALE, soluția este să disputați această afirmație. Scopul dumneavoastră este de a câștiga afecțiunea omului iubit. În punctul A, cel al ADVERSITĂȚII, persoana respectivă nu pare să țină foarte mult la dumneavoastră şi s-ar putea ca sentimentul acesta să nu se schimbe niciodată. În punctul C, al CONVINGERILOR IRAȚIONALE, vă spuneți dumneavoastră înșivă că trebuie să se întâmple neapărat contrariul. Aşa se face că în punctul C, al CONSECINȚELOR de ordin emoțional, ajungeți să fiți anxios. Nici acum lucrurile nu vă sunt cât se poate declare? Rămânând pe traseul T.R.E.C., ajungeți în punctul D.
D vine de la DISPUTĂ, probabil cea mai puternică metodă terapeutică care a fost elaborată vreodată – încă de acum câteva mii de ani – de către diferiți filozofi, orientali, greci şi romani. DISPUTA vă pune sub semnul întrebării şi lansează o provocare la adresa următoarei dumneavoastră CONVINGERI
IRAȚIONALE: „Iubitul/a meu trebuie neapărat să răspundă afec-
țiunii mele!”.
Acum, vă puteți DISPUTA CONVINGEREA IRAȚIONALĂ: „Iubitul/a meu/mea trebuie neapărat să răspundă afecțiunii mele!”.
Una din cele mai eficiente metode ce vă vor ajuta să treceți peste aceasta convingere itațională că cineva trebuie să vă iubească neapărat este să abordați realismul. Da, tot ce trebuie să faceți este să vă întrebați și să perseverați până primiți un răspuns potrivit.
” DE CE TREBUIE CA UN OM SĂ RĂSPUNDĂ AFECȚIUNII MELE ? UNDE ESTE DOVADA CĂ PERSOANA RESPECTIVĂ TREBUIE SĂ PROCEDEZE NEAPĂRAT ASTFEL ? ESTE REALIST SĂ PRESUPUN CĂ EA TREBUIE NEAPĂRAT SĂ REACȚIONEZE ASTFEL ? EXISTA VREUN MOTIV, ORICARE AR FI ACESTA, PENTRU CARE EA (N.A. PERSOANA) TREBUIE SĂ MĂ IUBEASCĂ ?”
Fără nici un semn de întrebare, răspunsul la toate aceste întrebări este un NU răsunător.
Persoana iubita are de fapt, posibilitatea de a alege daca trebuie sau nu sa va iubeasca la randul ei. Asadar, NU TREBUIE sa faca asta.
Nu există nici o dovadă că se impune la modul imperativ ca persoana iubită să raspundă afecțiunii dumneavoastră, dar există destule indicii că este foarte posibil să nu reacționeze astfel și dumneavoastră aveți de fapt, tendința de a vă supăra pentru că pretindeți ca persoana cu pricina să vă iubească când, în realitate, ea s-ar putea să n-o facă și chiar n-o face.
Este nerealist să presupuneți că persoana iubită trebuie să vă răspundă afecțiunii dacă ea decide să vă iubească, să vă urască sau să manifeste indiferent față de dumneavoastră. De asemenea, este nerealist să admitem că ea nu poate hotărî dacă să vă iubească sau nu.
Fiecare persoana are dreptul la libera alegere, este înzestrată cu liberul arbitru, de a avea o personalitate schimbătoare. Poate sa își manifeste câteodata afecțiunea iar în alte dăți poate să nu o facă.
Ca și in discuția despre alergarea după o relație, dacă pretindeți ca o persoana să vă iubească neaparat, atunci când este clar că s-ar putea să nu simtă nimic pentru dumneavoastră, veți trăi într-o stare perpetuă de anxietate.
Un alt aspect important, pe lângă aceste dispute, este legat de convingeri. Atunci când ne dorim cu ardoare ca cineva să ne iubească și nu o facem, ajungem să ne punem tot felul de întrebări: suntem dificili, urâți, ineficienși, neatractivi și din această cauză nu suntem iubiți.
Aceste convingeri iraționale pot fi doar în mintea noastră și nerealiste pentru că nu ne punem întrebarea dacă persoana de la care așteptăm dragoste este capabilă de iubire sau de a ține la cineva.
Șirul de convingeri iraționale continuă însă cu gândul că faptul că cineva nu vă iubește cu aceeași intensitate, sau deloc, este groaznic și insuportabil.
Realist vorbind, acesta nu este cel mai rău lucru care vi se putea întâmpla. Poate fi rău pentru moment, dar nu catastrofal. Este mai degrabă de preferat să acceptați când cineva nu vă iubește sau poate chiar să observați dacă acea persoana vă urăste de fapt.
Exista o serie întrega de exerciții pe care Terapiile, precum cea Rațional-emotivă și comportamentală, vi le pot pune la dispoziție pentru a putea să vă disputați aceste convingeri. De la abordarea realismului la logică și pragmatism.
Dacă faceți pasul important și constientizați ca imperativul ca cineva să vă iubească nu este sănătos, perseverența este cel mai bun aliat.
Cele trei forme majore de disputare a convingerilor iraționale sunt: Disputarea realistă, cea logică și cea practică.
Mai mult dacă sunteți anxios pentru că ați dezvoltat anxietatea de a nu fi iubit de persoana de care sunteți îndrăgostit, aceasta a doua forma de anxietate este considerate ca fiind o adversitate. Altfel spus este posibil sa nutriti convingeri irationale cum ca „trebuie să nu mai fi exagerat de anxios, că nu mai suporți propriile sentimente de anxietate, nu ești bun de nimic din cauză că ești atât de vulnerabil”
Desi pare incredibil, poți să dezvolți o anxietate pentru că ești anxios, altfel spus vei dezvolta frica pentru stările de anxietate pe care le ai și te vei condamna de fiecare dată când nu te vei simți bine.
Este important să conștientizăm că starea în sine nu este atât de groaznică sau catastrofală, că o putem suporta și în același timp putem fi chiar și fericiți. Una din întrebările esențiale pe care vi le puteți spune este: „Ce se întâmplă dacă îmi impun să nu fiu anxios și mă voi disprețui pentru acest lucru ? Răspunsul cel mai util este: „Nimic, sunt anxios din cauza anxietatii mele !”
Dacă nu ați mers niciodată la un psiholog să vorbiți despre problemele în dragoste, frustrări sau anxietăți care ajung să vă afecteze starea emoțională sau de spirit, dacă nu știti exact ce înseamnă o terapie, ei bine rândurile de mai sus au fost un exemplu. Un exemplu de terapie este acesta, lucrăm cu noi înșine, facem pași mici, perseverăm și transformăm gândirea negativă într-una echilibrată, realistă și pozitivă.
Referinte: Albert Ellis, Cum să vă controlați anxietatea.
