În medie, oamenii au aproximativ 6.200 de gânduri în fiecare zi. Inevitabil, unele vor fi nedorite, alarmante sau pur și simplu ciudate.
Le știți pe cele de genul: conduceți pe autostradă și brusc vă imaginați că trageți de volan spre stânga și că vă prăbușiți într-o râpă. Sau admiri valurile care se sparg sub tine și, din senin, îți imaginezi că îți împingi partenerul de pe faleză.
Ambele sunt exemple de gânduri intruzive și, deși pot fi supărătoare atunci când apar, de cele mai multe ori sunt perfect normale.
„Cu toții avem aceste gânduri și, în cea mai mare parte, nu facem nimic cu ele”, spune Jon Abramowitz, profesor de psihologie la Universitatea Carolina de Nord din Chapel Hill citată de Time Magazine. „Noi doar spunem: ‘Oh, asta e o prostie’. Nu vreau să fac asta și probabil că nu o voi face’, iar gândul sfârșește prin a fi ca un zgomot mental asemănător unui pârț în creier”.
Pentru unii oameni, însă, aceste gânduri persistă și devin debilitante. Acest lucru este în mare parte omis din conversațiile de pe platformele de social-media, cum ar fi TikTok, unde versiunile „ha-ha” ale gândurilor intruzive sunt în trend: Într-un videoclip etichetat „gândurile mele intruzive au câștigat”, o femeie gustă încet o bucată de confetti care a plouat peste ea în timpul unui concert.
Într-un altul, un bărbat apasă impulsiv butonul SOS din mașina sa, declanșând un apel de urgență. În timp ce milioanele de vizualizări video au ajutat la punerea în lumină și chiar la normalizarea unui lucru care poate fi considerat rușinos, experții spun că postările din social media nu surprind întreaga poveste.
„Nu cred că există ceva răuvoitor – oamenii se distrează și subliniază lucruri interesante”, spune Ben Eckstein, un terapeut din Durham, N.C., specializat în tratarea tulburărilor TOC și a celor de anxietate. „Dar există o anumită lipsă de conștientizare a ceea ce sunt gândurile intruzive reale și poate că oamenii nu au ales cel mai bun termen pentru a descrie ceea ce fac.”
Ce sunt, de fapt, gândurile intruzive?
Experții în sănătate mintală le definesc ca fiind gânduri, imagini sau impulsuri nedorite și repetitive, spune Jessica Beadel, psiholog clinician cu sediul în Ohio. Gândurile intruzive sunt, de obicei, violente, sexuale sau blasfemiatoare. „Poate fi orice lucru pe care o persoană îl găsește respingător sau incongruent cu valorile și credințele sale”, spune ea.
Acest lucru îi face să fie diferite de ceea ce este prezentat în mod obișnuit pe TikTok: Un gând rapid despre dacă ar trebui să sari sau nu de pe scenă în timp ce formația ta preferată cântă, probabil că nu se va mai repeta și probabil că nu va cauza prea multă suferință – cu excepția cazului în care prețuiești foarte mult respectarea regulilor și ești îngrijorat de ceea ce ideea spune despre tine.
Unele cercetări sugerează că lipsa de somn, stresul și anxietatea pot crește frecvența gândurilor intruzive. Adesea, însă, acestea apar spontan: cineva ar putea să țină în brațe un copil și să-și imagineze brusc că îl scapă, spune Beadel. Sau, ar putea să stea pe balcon când se gândește brusc să sară peste el. De asemenea, gândul ar putea fi centrat pe relații sexuale cu un membru al familiei, pe întâlnirea cu germeni periculoși sau pe a face ceva jenant în fața multor oameni.
Multe videoclipuri TikTok despre gândurile intruzive dau impresia că oamenii nu au altă opțiune decât să le cedeze, ca și cum ar fi niște comenzi. Dar ideea că aceste gânduri sunt legate de comportament este o mare concepție greșită, notează Beadel. „Realitatea este că doar gândurile noastre intruzive nu ne pot constrânge să ne implicăm într-un comportament pe care nu vrem să îl facem”, spune ea. „Un adevărat gând intruziv este pur și simplu un gând, iar noi putem alege să acționăm în consecință sau nu.” Majoritatea oamenilor nu o fac – și aceste gânduri involuntare nu le captează dorințele reale.
Cu toate acestea, unii oameni devin chinuiți de posibilitatea ca gândurile lor intruzive să fie adevărate sau să îi determine să acționeze într-un anumit mod și ar putea începe să execute compulsii pentru a scăpa de aceste gânduri – sau pentru a-și modifica complet viața și rutina.
Unele persoane cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), în special, tind să experimenteze gândurile intruzive mai intens decât altele și le este mai greu să se debaraseze de ele. Ei nu le privesc ca pe niște noțiuni trecătoare – le iau la propriu. Să zicem că mergeți pe șosea și vă întrebați brusc ce s-ar întâmpla dacă ați intra cu mașina într-un copac. Majoritatea oamenilor ar permite ca gândul să se risipească la fel de repede cum s-a format, dar o persoană cu TOC ar putea presupune că înseamnă că este periculoasă și că nu ar trebui să conducă, spune Abramowitz.
Astfel de preocupări afectează adesea proaspeții părinți, care ar putea avea gândul intruziv că ar putea face rău sau că și-ar putea atinge copilul în mod necorespunzător – și apoi ar putea refuza să schimbe scutecul copilului sau să interacționeze în alt mod cu el. Acest lucru ar putea pune în pericol relația persoanei respective cu copilul lor, făcând totodată lucrurile mai dificile pentru partenerul lor, care este brusc însărcinat să se ocupe de toate sarcinile legate de copil. Aceștia „se blochează într-un război cu gândurile lor intruzive”, spune Abramowitz. „Și acesta este un joc pe care nu îl poți câștiga, pentru că gândurile noastre sunt omniprezente. De îndată ce încercăm să nu le mai avem, ne gândim mai mult la ele”.
Cum sunt tratate
Dacă gândurile intruzive sau impulsive provoacă o mare suferință sau interferează cu capacitatea ta de a funcționa, este timpul să cauți ajutor. Un profesionist în domeniul sănătății mintale poate determina dacă acestea sunt benigne sau dacă se întâmplă ceva mai grav, spune Dr. Sue Varma, psihiatru în New York. Este posibil să aveți de-a face cu TOC, o tulburare de dispoziție, depresie postpartum, anxietate sau tulburare de stres posttraumatic.
Cercetările sugerează că terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este cea mai eficientă opțiune de tratament pentru gândurile intruzive, spune Eckstein. O tehnică obișnuită – prevenirea expunerii și a răspunsului – implică confruntarea cu aceste gânduri și permiterea lor să apară fără a simți nevoia de a efectua un comportament compulsiv.
„Totul constă în a învăța să te raportezi la aceste gânduri în mod diferit”, spune Eckstein. „Vrem să ajungem într-un loc în care, în esență, spunem: „Hei, un gând este un gând”. Un gând de tipul ‘Ce se întâmplă dacă sunt un criminal în serie?’ nu este diferit de un gând de tipul ‘Ce se întâmplă dacă sunt o banană?”.”
Majoritatea clienților răspund bine la tratament și învață că gândurile lor tulburătoare sunt de fapt sigure și controlabile, spune el. Acest lucru se poate întâmpla în decurs de opt până la 10 săptămâni – și mulți oameni raportează o „reducere destul de abruptă” a gândurilor intruzive după aproximativ două săptămâni. „Nu există o lume în care nu vom avea niciodată aceste gânduri”, spune Eckstein. „Dar există o lume în care aceste gânduri nu au impact”.
Beadel încurajează pe oricine se luptă cu gândurile intruzive să își amintească faptul că nu sunt singuri. Chiar dacă tendința TikTok nu face lucrurile bine tot timpul, ajută la normalizarea gândurilor confuze – ceea ce este semnificativ, având în vedere că mulți dintre clienții ei cred că este ceva în neregulă cu ei și sunt reticenți în a-și dezvălui experiențele altora. Rețineți că „majoritatea oamenilor de care sunteți înconjurați au gânduri intruzive din când în când”, spune ea. „Acestea sunt doar gânduri – ele nu sunt indicatori ai persoanei care ești ca persoană, care sunt valorile tale sau care sunt credințele tale”.
