Tinerii LGBTQ continuă să se confrunte cu probleme de sănătate mintală

Persoane care se identifică ca făcând parte din comunitatea LGBTQ încep să fie mai vizibile în spațiul public, dar toleranța față de astfel de persoane continuă să fie la cote extrem de scăzute în rândul populației care continuă să folosească un limbaj plin de ură și desconsiderație. Mulți astfel de ignoranți nu înțeleg faptul că, de exemplu, tinerii LGBTQ se confruntă cu probleme serioase de sănătate mintală…

Rețelele sociale sunt pline de comentarii cu un limbaj plin de ură adresat persoanelor care îndrăznesc să fie asumate și să iasă în față, iar reality show-uri de la noi sunt locul perfect unde cei mai urâți oameni dintre noi ajung să fie promovați și apoi susținuți cu comentarii de la ‘fani’.

Motivul pentru care alegem să promovăm astfel de conținut este tocmai pentru că ideea Voifibine.ro pleacă de la a promova compasiunea, empatia și sentimentele de bunătate. Dacă te simți ofensat într-un anumit mod, atunci , cel mai probabil locul tău nu este siguranță aici, dar îți mulțumim pentru vizita.

Revenind , în acestă postare vei putea citi povestea lui Kali Cyrus, împărtășită celor de la Healthline despre faptul că provocările pentru tinerii LGBTQ în ceea ce privește sănătatea mintală sunt universale, iar diferența o face gradul de suport sau de ajutor pe care îl pot primi în funcție de locul unde trăiesc.

Când aveam 17 ani, chiar nu voiam să fiu gay. Nu am vrut să fiu îndrăgostită de coechipiera mea din echipa de baschet, așa cum am făcut-o. Purtam tocuri și fuste la petreceri, sperând că îmi vor masca manierele de băiețel. Am crezut cu adevărat că voi fi singură pentru totdeauna. Îmi amintesc însă momentul când mi-am sărbătorit cea de-a 37-a aniversare cu un grup de prieteni diverși ca rasă, profesie și orientare sexuală și care au fost invitați de logodnica mea, cea mai strălucită și frumoasă femeie pe care o cunosc. Momente ca acesta îmi amintesc că lucrurile se îmbunătățesc și vor continua să fie mai bine.

spune Kali

Pentru context, Kali este o femeie cis neagră, queer, masculină și care lucrează ca psihiatru. Își trăieste „visul”, din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, continuă să să lupte cu anxietatea și depresia severă, în ciuda tratamentului constant cu medicamente și terapie de peste un deceniu, după cum recunoaște chiar ea.

De fapt, unul dintre motivele pentru care am decis să devin psihiatru în primul rând a fost să-mi înțeleg mai bine anxietatea, care s-a manifestat pentru prima dată în liceu sub forma atacurilor de panică.

povestește ea

Reflecțiile mele vin în urma rezultatelor celui de-al treilea Sondaj național anual din SUA privind sănătatea mintală a tinerilor LGBTQ al Proiectului Trevor. Pentru cei dintre voi care ar putea să nu știe prea multe despre The Trevor Project, este o organizație nonprofit axată pe prevenirea sinuciderii pentru lesbiene, gay, bisexuali, transgender, queer și tineri care sunt încă în descoperiri prin intermediul platformelor de servicii de criză 24/7.

În calitate de psihiatru, rezultatele raportului din acest an nu sunt, din păcate, surprinzătoare, dar încă profund deranjante. Din cei aproape 35.000 de tineri LGBTQ chestionați, 42% dintre respondenții cu vârste cuprinse între 13 și 24 de ani s-au gândit serios la tentativa de sinucidere în ultimele 12 luni, mai mult de jumătate identificându-se ca tineri trans sau nonbinari.

scrie Kali

Privind mai îndeaproape datele, valorile au fost mai mari pentru acele vârste între 13 și 17 ani, intervalul de vârstă pe care îl etichetăm „adolescență”. Când cei mai mulți dintre noi ne gândim la adolescență, probabil ne gândim la neliniștea tipică a adolescenților, centrată pe obținerea de note bune, gestionarea acneei proaste sau dacă persoana pe care iubești te place și ea.

Pentru profesioniștii din domeniul sănătății mintale, adolescența reprezintă o perioadă în care indivizii încearcă să consolideze cine sunt, în ce cred și ce își doresc. Ceea ce arată raportul The Trevor Project este că adolescenții LGBTQ nu se confruntă doar cu preocupările tipice ale adolescenților, ci și cu hărțuirea necruțătoare la școală și, pentru unii, unde își vor găsi următoarea masă.

De exemplu, o analiză a Fundației HRC a sondajului CDC în 2019 privind comportamentul de risc al tinerilor arată că 29% dintre tinerii transgender au fost amenințați cu o armă pe proprietatea școlii. Datele din The Trevor Project sugerează că 30% dintre tinerii LGBTQ s-au confruntat cu insecuritate alimentară în ultima lună și că 1 din 4 se va confrunta cu instabilitatea locuinței la un moment dat în viață.

Aceste numere descriu o imagine mult diferită a adolescenței pentru tinerii LGBTQ și oferă griji suplimentare, cum ar fi dacă doresc să rămână în viață sau nu.

Acest lucru nu înseamnă că preocupările „tipice” ale adolescenților nu sunt, de asemenea, supărătoare. Cu toate acestea, din propria mea experiență și cea a pacienților, știu cât de greu poate fi să gestionezi atât dilemele psihosociale tradiționale, cât și identitățile intersecționale.

În timp ce atacurile mele de panică din liceu ar fi putut fi declanșate de examene, cereri de înscriere la facultate și o lipsă de timp percepută din cauza activităților extracurriculare, anxietatea mea cronică a fost menținută vie prin îngrijorarea cum mă potrivesc între semenii mei ca lesbiană de culoare neagră închisă în ea. Mi-am cheltuit atât de mult din energia mea emoțională, m-am îngrijorat că acțiunile mele îmi vor trăda secretul celor din jurul meu.

La școală, colegii de clasă au pus la îndoială acceptarea mea la Stanford, invocând rasa mea mai degrabă decât inteligența mea ca factor major de admitere. Acasă, în West Palm Beach, Florida, unde valorile religioase erau în prim-plan, a îmi plăcea fetele îmi punea sufletul în pericol să ajungă în iad.

Rezultatele proiectului Trevor sugerează că preocupările precum ale mele sunt comune pentru tinerii LGBTQ în general. De exemplu, jumătate dintre respondenți au raportat discriminare pe baza rasei/etniei lor în ultimul an și doar 1 din 3 a constatat că familiiler lor sunt acceptante cu privire la LGBTQ.

povestește Kali

Kali Cyrus spune că a observat teme similare în munca ei cu pacienții cu depresie la 20 sau 30 de ani, legate de luptele pentru sănătatea mintală care au început în tinerețe. Ei își amintesc povești despre neîncadrarea în comunitățile lor rasiale sau despre sentimentul de nedorit ca adolescenți genderqueer.

Experiențele lor se corelează cu constatările The Trevor Project conform cărora, în cele două săptămâni premergătoare sondajului, 72% dintre tinerii LGBTQ au raportat simptome de anxietate generalizată și 62% au raportat simptome de tulburare depresivă majoră.

Poveștile tinerilor americani sunt similare cu ale altor adolescenți din toată lumea, și așa cum am spus și mai devreme, diferența între diverse țări este dată de suportul pe care îl pot primi acești tineri. Chiar și în țările mai dezvoltate sau în care toleranța și legislația în vigoare sunt mai avansate, tinerii au însă dificultăți… contrar ideii unora că în vest „este mai bine” … poate doar puțin mai bine.

Kali spune că datele din proiectul Trevor au relevat că aproape jumătate dintre tinerii LGBTQ din SUA au dorit consiliere de la un profesionist în domeniul sănătății mintale în ultimul an, dar nu au primit-o. Adevărul îngrozitor este că ajutorul este greu de găsit, deoarece există în medie doar 9,75 psihiatri pentru copii la 100.000 de copii în Statele Unite, iar 70 la sută din state nu au psihiatri pentru copii.

Dacă așa stau lucrurile într-o țară care se presupune că are un sistem medical avansat, cam ce paralelă am putea face cu situația reală din România ?

Mă gândesc la câți tineri continuă să-și trăiască viața singuri în gânduri, incapabili să o împărtășească cu familia sau prietenii. Acest lucru este valabil mai ales în timpul pandemiei de COVID-19, când mai mult de 80 la sută au raportat că situația lor de viață a fost mai stresantă, iar 70 la sută au declarat că sănătatea lor mintală era „slabă” de cele mai multe ori. Nu este dificil să ne imaginăm cum simptome precum depresia și anxietatea se transformă în timp în gândire suicidară fără ajutor.

Sincer, nu am încredere că forța de muncă va crește pentru a satisface cererea în viitorul apropiat. De câteva ori pe lună, primesc un e-mail de la un părinte frenetic, un fost coleg de clasă sau un coleg care mă întreabă dacă tratez copiii sau dacă îi pot face legătura cu un psihiatru de copii. (Sunt pregătit ca psihiatru pentru adulți și văd pacienți peste 18 ani.) De fiecare dată când citesc unul dintre aceste e-mailuri, simt un val de tristețe cunoscând lupta dificilă pe care o vor înfrunta acești copii și familiile lor în căutarea unui furnizor care, probabil, nu acceptă noi pacienți, este prea costisitor.

Mă întreb dacă copiii lor vor contribui la tendința continuă în datele care arată rate crescute de gândire sinucigașă în rândul tinerilor de culoare, un grup care în trecut înregistrase rate relativ scăzute în comparație cu tinerii albi până în anii 2000.

continuă Kali

Întrebată de ce anume au nevoie acești tineri și societatea în general, Kali spune că ajutorul poate veni în multe forme.

În primul rând, vom avea nevoie de mai mulți furnizori de servicii de sănătate mintală dacă dorim să reducem riscul de sinucidere a tinerilor și simptomele precedente care reprezintă un strigăt de ajutor, cum ar fi depresia sau anxietatea. Între timp, trebuie să ne asigurăm că furnizorii de servicii pediatrice, adolescenții și consilierii de orientare primesc instruire pentru a identifica nevoile speciale ale tinerilor LGBTQ cu depresie, anxietate sau alte simptome de sănătate mintală și să intervină înainte ca sinuciderea să devină o opțiune.

În al doilea rând, trebuie să continuăm să alegem politicieni care vor proteja drepturile persoanelor LGBTQ, a minorităților în general. În SUA și alte state din lume există deja politicieni asumați care fac parte din aceste comunități. În România, lucrurile sunt ceva mai dificile… trăim într-o țară ortodoxă, în care Biserica joacă un rol important în societate și în care partidele de partid o folosesc ca mijloc de propagandă pentru a obține voturi de la o populație îmbătrânită și ușor de manipulat. Nu de puține ori am văzut politicieni de la partide care acum sunt la guvernare care s-au întâlnit în biserici pentru a discuta despre eșuatul referendum pentru familie inițiat de BOR la presiunile așa ziselor coaliții care militau împotriva posibilității ca două persoane de același sex să poată fi părinți sau să se poată căsători.

Chiar dacă referendumul a eșuat, propaganda BOR, a partidelor politice împotriva acestor minorități continuă iar orizontul nu este deloc optimist dacă e să ne uităm la realitatea politică a zilelor noastre.

Până și Kali este de părere că părinții, profesorii, medicii și prietenii persoanelor LGBTQ trebuie să-i tragă la răspundere pe politicienii de care creează legi menite să-i rănească pe tineri, revocându-i atunci când este timpul, mai ales că tinerii sub 18 ani nu pot vota.

În al treilea rând, să fim curajoși în a ne împărtăși poveștile despre propriile noastre lupte pentru sănătatea mintală pentru a reduce stigmatizarea de a cere ajutor. Cu cât sunt mai mulți adulți care se normalizează discuția despre sănătatea mintală și să caute asistență, cu atât este mai probabil ca tinerii să se simtă confortabil să vorbească și să ceară ajutor.

Kali Cyrus aplaudă transparența celebrităților LGBTQ precum Demi Lovato și Ruby Rose, care discută public despre experiențele lor personale în căutarea ajutorului pentru probleme de sănătate mintală și îi încurajeză pe toți să facă același lucru.

Oricât de dificil este să confrunți realitatea pictată de constatările mai îngrijorătoare din noul raport al Proiectului Trevor, acesta nu spune întreaga poveste a tinerilor LGBTQ.

Raportul se încheie prin a denumi sute de moduri în care respondenții își găsesc bucuria – de la vizionarea anime-urilor până la a vedea steaguri curcubeu în public până la petrecerea timpului cu familia aleasă.

Comentariile despre bucurie îmi amintesc de numeroșii pacienți LGBTQ pe care i-am văzut de-a lungul anilor și de rezistența lor în a se putea exprima și a găsi sprijin în locuri puțin probabile. În mod similar, îmi amintesc și de propriii mei prieteni din liceu care erau încântați când am decis să fiu deschisă despre propria mea sexulitate, bănuind deja că sunt diferitp. Aud o melodie a rapperului Lil Nas X la radio, văd o postare a activistei trans Ashlee Marie Preston pe feed-ul meu de Instagram sau râd de trăsăturile personajului queer nigerian al lui Ncuti Gatwa din serialul „Sex Education” și mă simt încurajată de deschiderea și curajul acestor oameni care servesc drept modele pentru atât de mulți.

Îmi amintesc de propriii mei mentori care au fost mândrii în rolurile lor de decani ai școlii de medicină și care m-au încurajat să fiu deschisă cu privire la sexualitatea mea, de asemenea, atunci când am aplicat la facultatea de medicină. Și mă gândesc la viitorii mei pacienți, care vor fi încântați să înceapă terapia pentru prima dată pentru că vor fi găsit un psihiatru care să fie „ca ei”.

încheie aceasta