Un vas este în siguranță în port, dar nu pentru asta sunt făcute vapoarele.
— John A. Shedd
Pe lângă faptul că te simți groaznic, lipsa de încredere în sine are efecte negative în multe domenii ale vieții:
- În relații: Dacă încrederea ta este scăzută, este mai greu să fii sincer și să ceri ceea ce îți dorești cu adevărat.
- În proiecte și afaceri: Lipsa de încredere în sine face dificil să începi și să te ții de proiectele creative și afacerile tale.
- În relația cu tine însuți: De exemplu, când încrederea în sine este scăzută, este mai greu să răspunzi la greșeli cu compasiune în loc de critică sau să-ți gestionezi furia în mod constructiv.
Problema este că majoritatea oamenilor abordează greșit lipsa de încredere în sine:
- Repetarea mantrelor pozitive: Se uită în oglindă și își repetă mantre pozitive în fiecare dimineață.
- Vizionarea videoclipurilor inspiraționale: Sperând că încrederea altora se va transfera cumva asupra lor.
- Căutarea constantă de mentori: Sperând că alții îi vor pune pe drumul cel bun.
Dar iată adevărul:
Pentru a construi o încredere sănătoasă în sine, trebuie să abordezi cauza rădăcină a lipsei tale de încredere.
Și pentru a fi clar, cauza rădăcină nu înseamnă cea mai veche cauză…
Să presupunem că lipsa ta de încredere în sine a început pentru că tatăl tău era excesiv de critic și denigrator în copilărie. Aceasta ar putea fi cauza inițială a lipsei tale de încredere în sine. Dar critica tatălui tău este puțin probabil să fie ceea ce menține acum lipsa de încredere în sine.
Cauzele rădăcină ale lipsei de încredere în sine nu sunt evenimente din trecut, ci obiceiuri din prezent.
În continuarea acestui articol, vom analiza trei dintre cele mai comune cauze rădăcină ale lipsei de încredere în sine și cum să le abordezi pentru a-ți restaura nivelul natural de încredere în sine.
1. Îngrijorarea pentru lucruri pe care nu le poți controla
Îngrijorarea nu fură necazurile de mâine, ci doar sustrage bucuria de azi.
— Leo Buscaglia
În mod evident, îngrijorarea cronică duce la o mulțime de anxietate și stres în exces—ambele îngreunând să te simți încrezător în tine.
Dar iată lucrul despre îngrijorarea cronică pe care majoritatea oamenilor nu-l realizează…
Îngrijorarea este un mecanism de apărare împotriva neputinței și lipsei de control.
Nu este o coincidență că tindem să ne îngrijorăm de lucruri pe care nu le putem controla. De fapt, acesta este întregul punct: majoritatea lucrurilor înfricoșătoare de care ne îngrijorăm în viitor nu le putem controla prea mult…
- Va fi copilul meu hărțuit la școală azi? Nu poți controla comportamentul tuturor celor 30 de copii din clasa copilului tău.
- Va urî șeful meu propunerea pe care tocmai am trimis-o? Nu poți controla ce crede în final șeful tău despre munca ta.
- Se va supăra cumnata mea dacă pun această limită cu ea? Nu poți controla cum se simt alți oameni.
Dar când te îngrijorezi, te face să simți că faci ceva productiv pentru că îngrijorarea este foarte asemănătoare cu rezolvarea problemelor. Și acel sentiment de a face ceva util ameliorează temporar sentimentele tale de neputință și incertitudine. Acest lucru o face adictivă.
Deci, deși consecințele pe termen lung ale îngrijorării sunt groaznice—anxietate, stres cronic și lipsă de încredere în sine—te simți dependent de ea pentru că recompensa pe termen scurt se simte atât de bine: ușurarea de a nu te simți neputincios și incert.
Când ești dependent de îngrijorare, ești constant anxios și stresat—ambele inhibând nivelurile tale naturale de încredere în sine.
Dar pentru a înceta să te îngrijorezi atât de mult, trebuie să fii dispus să renunți la ea ca mecanism de apărare—trebuie să fii dispus să te simți neputincios și lipsit de control și să accepți acele sentimente.
Odată ce ai învățat să tolerezi disconfortul neputinței, efectiv pui îngrijorarea pe liber. Și este mult mai ușor să te simți încrezător când îngrijorarea cronică nu-ți ocupă tot spațiul mental.
2. Reflectarea asupra greșelilor din trecut
Uneori, singura cale de a găsi încheierea este acceptând că nu o vei obține niciodată.
— John Mark Green
Când faci o greșeală, de obicei este bine să petreci ceva timp reflectând asupra acelei greșeli—ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat și ce poți face pentru a evita să faci greșeli similare în viitor. Aceasta este reflecția sănătoasă.
Dar majoritatea oamenilor cu încredere scăzută în sine merg mult peste punctul de reflecție sănătoasă și dezvoltă un obicei de a rumega sau de a reflecta excesiv asupra greșelilor…
- Își repetă în minte amintiri ale greșelilor din urmă cu 20 de ani.
- Se întreabă constant de ce au luat o decizie atât de proastă, deși ani de zile nu au învățat nimic nou.
- Se critică și se mustră în mod naiv în speranța că aceasta îi va motiva să evite greșeala în viitor.
Problema este:
Când reflectezi constant asupra greșelilor din trecut, te simți constant ca un eșec, ceea ce interferează serios cu abilitatea ta de a construi încredere în sine.
Deci de ce se întâmplă asta? De ce ne reflectăm asupra greșelilor și ne criticăm luni, ani, chiar decenii după eveniment?
La fel ca îngrijorarea pentru viitor, reflectarea asupra trecutului este o apărare împotriva sentimentului de neputință și lipsă de control.
Când îți amintești o greșeală din trecut, simți în mod firesc o anumită rușine, regret sau dezamăgire. Și împreună cu acele sentimente dificile, simți și neputință pentru că—după cum știm cu toții intelectual—nu poți schimba trecutul.
Acest sentiment de neputință este foarte incomod și unii oameni învață că pot scăpa temporar de acele sentimente gândindu-se mai mult la greșeala din trecut—rumegând iar și iar.
Din nou, la fel ca îngrijorarea pentru viitor, reflectarea asupra trecutului este foarte asemănătoare cu rezolvarea problemelor, ceea ce dă iluzia de utilitate și ajutor. Dar, așa cum știm cu toții, pe termen lung duce doar la mai multă vinovăție, furie auto-direcționată și rușine—ca să nu mai vorbim de menținerea încrederii tale de sine la un nivel mult mai scăzut decât ar trebui să fie.
Tristețea, vinovăția, dezamăgirea și regretul sunt toate foarte reale și foarte normale. Le experimentăm cu toții. Dar dacă ești atât de intolerant la acele emoții dificile încât ai nevoie de o strategie cognitivă neproductivă, cum ar fi rumegarea, pentru a atenua sentimentele, atunci ar trebui să te aștepți la unele victime, inclusiv încrederea ta de sine.
Dacă vrei să oprești rumegarea de a-ți interfera cu încrederea în sine, învață să construiești o relație mai sănătoasă cu emoțiile dificile, cum ar fi regretul și dezamăgirea.
3. Ignorarea dorințelor și nevoilor tale
Devin ceea ce fac.
— Ellen Burstyn
Cu toții avem lucruri pe care le dorim—și nu doar dorințe și nevoi de bază, cum ar fi mâncarea și adăpostul—ci dorințe profunde și serioase:
- Vrem să ne simțim iubiți și respectați, mai ales de cei mai apropiați.
- Vrem să fim creativi și să punem lucruri frumoase și utile în lume.
- Vrem să învățăm și să înțelegem cum funcționează lucrurile, fie că este vorba de neurochimie, patiserie franceză sau un motor vechi de mașină.
Aceste dorințe mari, „groase” sunt o parte esențială a ceea ce înseamnă să fii om. Și se pare că o mare parte din fericirea și bunăstarea noastră depinde de a fi în armonie cu aceste dorințe și nevoi foarte reale și apoi să le urmăm.
Din păcate, mulți dintre noi învățăm undeva pe parcursul vieții că nu este în regulă nici măcar să exprimăm, cu atât mai puțin să urmărim cu adevărat ceea ce ne dorim…
- Poate a fost un profesor excesiv de critic care ți-a suprimat curiozitatea despre știință în copilărie.
- Poate a fost un partener abuziv care te-a amenințat că te va părăsi de fiecare dată când te-ai ridicat pentru tine și ai cerut ceva.
- Poate a fost un manager care te-a hărțuit în primul tău loc de muncă după facultate.
Indiferent de cauză, prea mulți oameni dezvoltă obiceiul de a-și ignora propriile dorințe și nevoi legitime.
Iată de ce este o problemă…
Când dezvolți obiceiul de a nu urmări ceea ce îți dorești cu adevărat, îți înveți creierul să-ți devalorizeze propriile dorințe și nevoi.
Dacă acest lucru continuă suficient de mult, duce la o încredere cronic scăzută în sine. La urma urmei, cum ai putea să te simți încrezător în tine dacă acțiunile tale semnalează constant că ceea ce dorești nu este valoros sau demn?
Ceea ce înseamnă că dacă vrei să-ți îmbunătățești încrederea în sine, trebuie să te antrenezi din nou să-ți vezi propriile dorințe și nevoi ca fiind valoroase și demne de urmat.
Deci cum faci asta?
Ei bine, este destul de simplu, deși nu neapărat ușor: trebuie să începi să te exprimi și să urmărești ceea ce îți dorești chiar dacă te simți incomod…
- Spune că preferi să nu mergi din nou în vacanță la casa socrilor și, în schimb, să mergi într-un loc nou—în ciuda faptului că te temi de cât de supărat va fi partenerul tău ca răspuns.
- Spune-ți părerea în timpul unei ședințe și împărtășește-ți noua idee de produs, chiar dacă ești îngrozit că toți vor crede că este proastă.
- Înscrie-te la acel curs de dans creativ, chiar dacă te simți inconfortabil din cauza lipsei de coordonare.
A avea încredere puternică în sine face mai ușor să faci lucruri provocatoare, dar nu este o cerință. Oricât de dificil ar fi, poți cere și urmări ceea ce îți dorești, chiar dacă nu te simți încrezător. Și de fapt, tocmai făcând acest lucru—dovedindu-ți creierului că poți face lucruri grele, chiar dacă nu „simți”—încrederea ta crește.
Trucul este să începi foarte puțin și să îți crești treptat nivelul…
- Dacă obiectivul tău este să urmezi un curs de dans creativ, încearcă să dansezi singur creativ de câteva ori pe săptămână pentru a-ți construi un pic de încredere și experiență.
- Dacă obiectivul tău este să fii mai asertiv în timpul ședințelor la muncă, practică să împărtășești idei și opinii mici mai des cu prietenii de încredere. Apoi cu colegi simpatici. Doar după aceea treci la ședințele cu managerul tău.
Tot ce trebuie să știi
Pentru a construi o încredere durabilă în sine, trebuie să abordezi cauza rădăcină a lipsei de încredere în sine. Iată trei dintre cele mai comune:
- Îngrijorarea pentru viitor
- Reflectarea asupra greșelilor din trecut
- Ignorarea dorințelor și nevoilor tale