Cu toții avem acel prieten care ne lasă mereu în dubiu cu privire la relația noastră. Oricât de mult încercăm să îl includem în planurile noastre, să îi împărtășim gândurile sau să fim un prieten bun, eforturile noastre par mereu să nu aibă efect. Iar când încercăm să discutăm despre asta, ajungem să ne simțim și mai confuzi.
Sună familiar? Nu ești singur. Vestea proastă este că aceasta nu este o simplă neînțelegere sau lipsă de comunicare între prieteni – este adesea o tactică deliberată de a crea „distanțare psihologică”.
Limbajul nu este doar un instrument pentru comunicare; este și un mecanism puternic care poate modela gândurile, emoțiile și comportamentele noastre. Unul dintre aspectele fascinante ale limbajului este capacitatea sa de a crea distanțare psihologică – un concept care se referă la modul în care ne putem detașa mental de experiențele și emoțiile imediate. Această distanțare poate fi crucială în diverse contexte, de la luarea deciziilor până la reglarea emoțiilor.
Iată de ce oamenii o fac și cum se manifestă în conversații.
Ce este Distanțarea psihologică?
Este o experiență universală: când ne simțim stresați sau inconfortabili, instinctul nostru este să luăm o pauză sau să creăm un spațiu între noi și situație. Această nevoie de distanțare nu este doar fizică; conform unui studiu din 2017 din Journal of Experimental Psychology, o facem și mental. Ne angajăm în distanțare psihologică pentru a ne ajuta să gestionăm stres și disconfortul.
Distanțarea psihologică implică imaginarea situațiilor supărătoare ca fiind departe sau dintr-o perspectivă a treia persoană. Studiul susține că această strategie mentală reduce emoțiile negative și scade semnele biologice ale stresului – cum ar fi tensiunea arterială și activitatea amigdalelor. Practic, prin îndepărtarea mentală a experiențelor negative, reducem impactul lor fizic și emoțional.
Cu toate acestea, autorii au descoperit că atunci când vrem să ne distanțăm mental de lucrurile care nu ne plac, schimbarea limbajului pentru a reflecta această distanță reduce și mai eficient impactul emoțional. Pentru a realiza acest lucru, folosim „limbajul distanțării” – evităm să discutăm aceste probleme la timpul prezent și ne abținem de la utilizarea pronumelor la persoana întâi.
Cercetările au arătat că folosirea unei limbi străine poate crește distanțarea psihologică, conducând la procese de luare a deciziilor mai raționale și mai puțin încărcate emoțional. Când indivizii folosesc o limbă care nu este limba lor maternă, adesea se simt mai puțin influențați de nuanțele emoționale și mai concentrați pe structura logică a mesajului. Acest fenomen, cunoscut sub numele de Efectul Limbii Străine, sugerează că o limbă non-nativă oferă un tampon cognitiv împotriva reacțiilor emoționale imediate, permițând o abordare mai analitică a rezolvării problemelor.
Distanțarea psihologică nu se limitează la utilizarea limbilor străine. Poate să se manifeste și prin modul în care folosim limba maternă pentru a încadra experiențele noastre. De exemplu, distanțarea temporală implică vorbirea despre un eveniment ca și cum ar avea loc într-un viitor îndepărtat sau într-un trecut îndepărtat, mai degrabă decât în prezent. Acest lucru poate ajuta indivizii să reducă impactul emoțional al unui eveniment și să îl considere mai obiectiv. Similar, distanțarea spațială poate fi realizată discutând despre un eveniment ca și cum ar avea loc departe, minimizând astfel relevanța și greutatea sa emoțională percepută.
Beneficiile distanțării psihologice sunt multiple. Permite indivizilor să se retragă și să evalueze situațiile mai calm și obiectiv, ceea ce poate duce la luarea unor decizii mai bune și la o rezolvare mai eficientă a problemelor. De asemenea, permite un control de sine mai mare și o mai bună reglare emoțională, deoarece indivizii nu sunt atât de afectați imediat de emoțiile lor. În mediul terapeutic, tehnicile de distanțare psihologică sunt folosite pentru a ajuta clienții să obțină o perspectivă asupra problemelor lor și să dezvolte strategii de adaptare.
În plus, distanțarea psihologică joacă un rol în modul în care ne raportăm la ceilalți. Prin crearea unei separări lingvistice între noi și cei din jurul nostru, putem naviga interacțiunile sociale mai eficient. Acest lucru poate fi deosebit de util în situații în care menținerea unei atitudini profesionale este importantă, deoarece ajută la prevenirea interferenței sentimentelor personale cu deciziile sau acțiunile legate de muncă.
Cum se manifestă limbajul distanțării în relații
Distanțarea psihologică și utilizarea limbajului distanțării sunt mecanisme eficiente de adaptare atunci când avem nevoie de spațiu față de ceea ce ne deranjează, deoarece aceste schimbări subtile în limbaj și mentalitate ne permit să creăm bariere emoționale personalizate. Totuși, când ceea ce ne deranjează este o altă persoană, aceste mecanisme pot apărea în conversațiile noastre – iar impactul asupra destinatarului este adesea neplăcut.
Un studiu din jurnalul Human Communication Research confirmă acest fenomen. Studiul a constatat că atunci când o persoană nu are simpatie față de alta, tinde să folosească comportamente de distanțare pentru a-și reduce disconfortul. Aceste comportamente se încadrează în general în trei categorii – exprimarea detașării, evitarea implicării și manifestarea antagonismului.
1. Exprimarea Detașării
Dacă încerci să inițiezi o conversație sau o conexiune cu cineva care încearcă să creeze distanțare psihologică, acesta poate răspunde într-un mod care minimizează implicarea emoțională sau interesul în conversație. De exemplu:
- „A fost un film grozav, nu-i așa?” este întâmpinat cu „Eh, a fost ok.”
- „Mă gândeam să fac acei biscuiți pe care îi placi azi. Ți-ar plăcea?” primește un „Poate.”
- „Abia aștept să te văd în weekend! Ne vedem sâmbătă la cinci, nu-i așa?” este întâmpinat cu „Da… sau oricând ne vedem.”
Cealaltă persoană va face tot posibilul să pară neutră sau indiferentă și va evita să semnalizeze orice fel de interes sau entuziasm. Poate minimaliza experiențele comune, evitând să își exprime angajamentul sau chiar să îți respingă pasiv-agresiv încercările de a te conecta cu ea.
2. Evitarea Implicării
Când încerci să menții contactul, conexiunea sau apropierea cu cineva care încearcă să creeze distanțare psihologică față de tine, limbajul său poate fi ezitant, vag sau neangajant:
- „Am văzut că ai primit și tu invitația la petrecerea lui Skylar. Vei merge?” rezultă într-un „Poate.”
- „Vrei să te alături nouă la cină diseară?” primește un „Vom vedea.”
- „Putem vorbi despre ce s-a întâmplat ieri?” este întâmpinat cu „Putem să nu facem asta acum?”
Răspunsurile lor vor arăta o clară reticență de a se angaja. Vor lăsa invitațiile sau încercările de conectare în suspans, vor fi cât mai vagi posibil pentru a evita implicarea confirmată și vor crea bariere evidente pentru a respinge încercările tale de a comunica cu ei – toate acestea pentru a te ține la distanță.
3. Manifestarea Antagonismului
O persoană cu adevărat apatică poate manifesta antagonism, fie subtil, fie deschis, în încercările sale de a crea distanțare – ceea ce poate duce fie la tensiuni palpabile, fie la conflicte:
- „Mi-a plăcut foarte mult timpul petrecut împreună weekendul trecut,” primește un „Ei bine, aveam și alte lucruri de făcut.”
- „Speram să petrecem mai mult timp împreună,” este deviat cu „Sunt ocupat cu lucruri mai importante.”
- „Vrei să vedem un film diseară?” este respins cu un „De ce facem mereu ce vrei tu?”
Ei nu doar că se distanțează de tine, dar pot introduce și un ton negativ care poate tensiona și mai mult relația. Pot respinge ideile și gândurile tale sau te pot desconsidera pe tine sau încercările tale de a te conecta cu ei. Pot chiar să creeze conflict în speranța că vei renunța.
Explorarea Fațetelor Distanțării Psihologice
Distanțarea psihologică este un instrument versatil și puternic care poate fi aplicat în diferite aspecte ale vieții pentru a gestiona emoțiile, a îmbunătăți luarea deciziilor și a îmbunătăți relațiile interpersonale. Iată câteva exemple practice ale distanțării psihologice în acțiune:
- Distanțarea Temporală: Imaginați-vă un scenariu în care o persoană se confruntă cu un eveniment stresant, cum ar fi un interviu de angajare. Prin vizualizarea acestui eveniment ca ceva ce se va întâmpla în viitorul îndepărtat, persoana poate reduce anxietatea imediată și poate aborda situația cu o minte mai clară. Această formă de distanțare ajută la prioritizarea obiectivelor pe termen lung în detrimentul reacțiilor emoționale pe termen scurt.
- Distanțarea Spațială: Luați în considerare o persoană care se confruntă cu un conflict la locul de muncă. Prin plasarea mentală într-o locație diferită, aceasta poate obține o nouă perspectivă asupra situației, permițându-i să se detașeze de conflict și să gândească mai obiectiv despre soluțiile posibile.
- Distanțarea Socială: Acest termen nu se referă la măsurile de distanțare fizică adoptate în timpul pandemiei, ci mai degrabă la distanțarea emoțională față de indivizi sau grupuri. De exemplu, dacă cineva se simte copleșit de opiniile colegilor, crearea unui tampon mental îl poate ajuta să-și mențină propriile convingeri și să ia decizii care se aliniază cu valorile sale.
- Distanțarea Ipotezică: Când se confruntă cu o decizie, indivizii pot imagina diverse rezultate și le pot evalua ca și cum ar fi scenarii ipotetice. Acest lucru le permite să cântărească argumentele pro și contra fără a fi influențați de starea lor emoțională actuală.
- Distanțarea Experiențială: Aceasta implică separarea de experiențele directe. De exemplu, o persoană care a avut o experiență negativă cu vorbitul în public poate alege să-și reframeze gândurile și să se imagineze ca un vorbitor încrezător, reducând astfel impactul emoțional al experiențelor trecute.
Aceste exemple ilustrează cum distanțarea psihologică poate fi o strategie valoroasă în gestionarea provocărilor vieții. Prin încorporarea acestor tehnici în practica zilnică, indivizii își pot spori inteligența emoțională, își pot îmbunătăți abilitățile de luare a deciziilor și pot cultiva relații mai bune cu cei din jur. Pentru cei interesați să învețe mai multe despre tehnicile și beneficiile distanțării psihologice, sunt disponibile resurse și lecturi suplimentare pentru explorare.
Concluzie
Limbajul distanțării este un mecanism puternic de protecție. Le permite indivizilor să se protejeze de aparența vulnerabilității, a grijii excesive sau a interesului. Este o modalitate eficientă de a crea o barieră psihologică, păstrându-le sentimentul de control și siguranță emoțională. Și deși poate să îi facă pe ei să se simtă mai bine, același lucru nu se va putea spune despre tine.
Dacă ai un prieten care pare incapabil să îți ofere un răspuns clar „da” sau „nu”, sau care răspunde într-un mod care face imposibil să îl înțelegi – s-ar putea să nu fie un prieten adevărat. Ia utilizarea consistentă a limbajului distanțării ca un semn că nu sunt interesați să construiască o conexiune autentică.
Nu te simți presat să continui să investești într-o relație unilaterală. Prieteniile adevărate se construiesc pe eforturi concertate și interes reciproc. Dacă încercările tale de a crea apropiere sunt întâmpinate constant cu distanță, este important să recunoști că meriți mai mult. Toată lumea merită prietenii în care sentimentul este neîndoielnic reciproc.
