Temerile noastre cu privire la ceea ce cred alții despre noi sau opiniile altora sunt exagerate și rareori merită să ne îngrijorăm, dar de multe ori nu reușim să facem asta.
Un citat spune că „Dacă nu am invita pe cineva în casa noastră, nu ar trebui să lăsăm acea persoană să ne intre în cap”. Dar asta e mai ușor de spus decât de făcut. Rețelele de socializare ne-au deschis mințile, astfel încât aproape orice temere poate rătăci în mintea noastră. Dacă postați pe Twitter orice vă trece prin minte despre o celebritate, este foarte posibil să ajungă la telefonul din mâna ei în timp ce ea stă pe canapeaua ei în casă.
Adevărata problemă nu este tehnologia, ci natura umană. Suntem conectați să ne pese de ceea ce cred alții despre noi. După cum a observat filozoful roman stoic Marcus Aurelius în urmă cu aproape 2.000 de ani, „Cu toții ne iubim pe noi înșine mai mult decât pe alții, dar ne pasă mai mult de părerea lor decât de a noastră”, indiferent dacă sunt prieteni, străini sau dușmani.
Această tendință poate fi naturală, dar ne poate scoate din sărite dacă o lăsăm să ce controleze. Dacă am fi ființe perfect logice, am înțelege că temerile noastre cu privire la ceea ce cred alții sunt exagerate și rareori merită să ne îngrijorăm. Dar mulți dintre noi ne complacem să trăim cu acest obicei prost de când ne amintim, așa că trebuie să luăm măsuri deliberate pentru a ne răzgândi.
A acorda atenție opiniilor celorlalți este de înțeles și, într-o anumită măsură, rațional. După cum susține filozoful Richard Foley în cartea sa Intellectual Trust in Oneself and Others, ai încredere în propriile tale opinii; opiniile tale sunt saturate și modelate de cele ale altora care îți sunt asemănătoare; prin urmare, ai încredere și în opiniile lor, indiferent dacă vrei sau nu. Astfel, dacă unul dintre colegii tăi spune „Jocul calmarului este cu adevărat grozav”, probabil că opinia ta despre serial va crește, cel puțin un pic.
Influența altor oameni asupra opiniilor tale despre lume pălește în comparație cu influența lor asupra părerii tale despre tine. Evoluția explică clar de ce: pentru aproape toată istoria omenirii, supraviețuirea oamenilor a depins de apartenența la clanuri și triburi unite. Înainte de structurile moderne ale civilizației, cum ar fi poliția și supermarketurile, a fi exclus din grupul tău însemna moarte sigură de frig, foame sau prădători. Acest lucru poate explica cu ușurință de ce sentimentul nostru de bunăstare include aprobarea celorlalți, precum și de ce creierul uman a evoluat pentru a activa aceleași substraturi neuronale atunci când experimentăm durere fizică și când ne confruntăm cu respingerea socială.
Din nefericire, instinctul de a dori aprobarea celorlalți este îngrozitor de inadaptat vieții moderne. Acolo unde cândva ai fi simțit în mod justificat teroarea de a fi expulzat în deșert, astăzi s-ar putea să suferi de anxietate acută că străinii online te vor „anula” pentru o remarcă greșită, sau trecătorii vor face o fotografie cu o alegere proastă a ținutei și o va urca pe Instagram pentru ca toți să o vadă.
În cele mai grave cazuri, anxietatea cu privire la aprobarea celorlalți poate exploda într-o frică debilitantă, o afecțiune psihologică diagnosticabilă numită „alodoxafobie”. Chiar dacă nu devine o boală mintală, îngrijorarea cu privire la opiniile altora vă poate reduce competența de bază în sarcini obișnuite, cum ar fi luarea deciziilor. Când vă gândiți ce să faceți într-o anumită situație – să zicem dacă să vorbiți într-un grup – o rețea din creier pe care psihologii o numesc „sistemul de inhibiție comportamentală” (BIS) este activată în mod natural, ceea ce vă permite să evaluați situația și să decideți cum să acționați (cu un accent deosebit pe costurile acțiunii inadecvate). Când aveți suficientă conștientizare a situației, BIS este dezactivat și „sistemul de activare comportamentală” (BAS), care se concentrează pe recompense, începe. Dar cercetările din 2013 arată că îngrijorarea cu privire la opiniile altora poate menține BIS activ, afectându-vă capacitatea de a lua măsuri. Dacă părăsiți întotdeauna o interacțiune cu judecându-vă din cauza că ar fi trebuit să spuneți ceva – dar nu ați spus – poate indica că sunteți influențat în mod nejustificat de îngrijorarea față de ceea ce cred alții.
Un motiv pentru care ne temem de opiniile celorlalți este că evaluările negative pot duce la rușine, adică sentimentul de a fi considerați lipsiți de valoare, incompetenți, dezonorați sau imorali – și astfel, având în vedere greutatea pe care o acordăm opiniilor altora, simțim astfel despre noi înșine. Frica de rușine are sens, deoarece cercetările arată în mod clar că sentimentul este atât un simptom al depresiei, cât și un declanșator al anxietății. Oamenii vor depune mult efort pentru a evita rușinea, ceea ce poate explica comportamente precum semnalarea virtuții pe rețelele sociale și oferirea de bani străinilor.
Doar pentru că preocuparea noastră excesivă pentru opiniile altora despre noi este naturală, nu înseamnă că este inevitabilă. Scopul potrivit pentru evoluție și dezvoltare personală nu este o nerespectare completă a opiniilor celorlalți. Ar fi anormal și periculos; această tendință ar putea duce la „sindromul de ubric” sau chiar poate fi o dovadă a tulburării de personalitate antisocială. Dar mulți dintre noi ar putea deveni mai buni și s-ar simți mai bine dacă am învăța să ne pese mult mai puțin decât nouă.
Semne că ne pasă prea mult de opiniile altora
Desigur, lucrurile pot scăpa de sub control. A asculta preocupările prietenilor noștri este diferit de a ne îngrijora pentru fiecare lucru mic pe care cineva se gândește la noi.
Iată câțiva indicatori că opiniile altora ar putea fi dăunătoare pentru tine și sănătatea ta mintală:
- Te schimbi ca răspuns la critici, indiferent de ce este și de la cine provine.
- Îi lași pe alții să ia decizii în locul tău.
- Nu stabiliți și nu mențineți limite.
- Ești un perfecționist.
- Îți ții gura dacă părerea ta diferă de cea a altora.
- Liniștea ta sufletească se bazează pe aprobarea celorlalți.
- Îți ceri scuze în mod constant, chiar și atunci când nu ai greșit cu nimic.
- Rareori spui „nu”.
Dacă vă chinuiți să scăpați de chinul de scăpa de opiniile altora, iată câțiva pași pe care îi puteți urma:
Amintește-ți că nimănui nu-i pasă
Lucrul ironic despre a ne simți rău față de noi înșine din cauza a ceea ce oamenii ar putea crede despre noi este că alții au, de fapt, mult mai puține opinii despre noi – pozitive sau negative – decât ne imaginăm. Studiile arată că supraestimăm în mod constant cât de mult se gândesc oamenii la noi și eșecurile noastre, ceea ce ne duce la inhibiții nejustificate și la o calitate mai proastă a vieții. Poate că urmăritorii sau vecinii tăi ar avea o părere mai slabă despre tine dacă s-ar gândi la tine, dar probabil că nu fac asta așa de des pe cât crezi. Data viitoare când te simți conștient de tine, observă că te gândești la tine. Puteți presupune cu siguranță că toți cei din jurul vostru fac mai mult sau mai puți, la fel ca și tine.
Răzvrătiți-vă împotriva rușinii voastre
Deoarece frica de rușine este adesea ceea ce se ascunde în spatele unui interes excesiv față de opiniile altora, ar trebui să ne confruntăm direct cu rușinea. Uneori, un pic de rușine este sănătoasă și justificată, cum ar fi atunci când spunem ceva rău unei alte persoane din ciudă sau nerăbdare. Dar de multe ori este sincer ridicol, cum ar fi să-ți fie rușine pentru, să zicem, că ți-ai lăsat accidental fermoarul deschis.
Nu vi s-a întâmplat să mergeți cu fermoarul la pantaloni deschis o jumătate de zi și să descoperiți asta mai târziu ? Primul gând este să te gândești că nu este absolut nicio șansă ca cineva să nu fi observat. La unul din momentele de genul asta, e posibil să te simți ciudat: te poți simți eliberat – nu eliberat ca să o faci din nou, evident, ci de teama de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă ai face din greșeală ceva teribil de jenant. Nu vă recomand să vă plimbați cu fermoasrul desfăcut intenționat, dar această expunere intentionată poate fi totuși o metodă folosită în Terapia Cognitiv comportamentală atunci când pacienții sunt expuși la astfel de exerciții pentru a scăpa de anumite frici sau fobii. In cazul de față vă puteți întreba: ce anume ascund de sunt atât de jenat, e chiar așa de important ? Hotărâți-vă să nu o mai ascundeți și decimați rușinea inutilă care vă reține.
Nu mai judeca pe alții
„Nu judecați, ca să nu fiți judecați”, ne-a învățat Isus. „Cine îi judecă pe alții își sapă o groapă”, a spus Buddha. Poate crezi că te vei confrunta cu pedeapsa lui Dumnezeu sau dreptatea karmică pentru că ai opinii dure despre ceilalți, dar aceste lecții sunt la fel de importante cât timp suntem pe Pământ. A-i judeca pe alții înseamnă a recunoaște convingerea că oamenii se pot judeca, de fapt, în mod legitim unii pe alții; prin urmare, este o acceptare implicită a judecății altora despre tine.
Modul de a te elibera de această credință este să nu-i mai judeci pe ceilalți și, atunci când faci asta din greșeală, să-ți amintești că s-ar putea să greșești. Încearcă acest experiment: stabilește o zi în săptămâna următoare când te hotărăști să nu judeci nimic și, în schimb, doar observați. În loc de „Ploaia aceasta este groaznică”, spuneți „Plouă”. În loc de „Tipul ăla care m-a oprit în trafic este un ticălos”, spuneți „Tipul ăla trebuie să se grăbească”. Va fi dificil, dar ciudat de revigorant. Te vei simți eliberat de povara judecății constante – și astfel vei fi mai puțin îngrijorat de a fi judecat.
Așteaptă-te și acceptă că oamenii vor avea păreri despre tine
Nu are rost să încerci să eviți orice judecată – este pur și simplu imposibil. La bine și la rău, evaluarea altor persoane este o parte naturală a interacțiunii sociale. Așadar, pregătește-te din timp pentru ca oamenii să aibă părerile lor. O simplă reamintire mentală că ceilalți vor avea percepții despre tine – chiar și unele care pot fi inexacte – te poate ajuta să lași criticile primite să treacă pur și simplu.
Reluați controlul asupra propriilor sentimente
Alți oameni ar putea avea păreri proaste despre tine, dar asta nu trebuie să se traducă în emoții dificile. Nu sunt la fel. Deși nu poți controla modul în care toată lumea te percepe, îți poți reduce grijile și anxietatea din cauza asta. Luați în considerare practicarea unor tehnici de mindfulness. Mindfulness înseamnă a rămâne în prezent și a fi conștient și a accepta cum te simți în acel moment.
A învăța să fii în momentul de față te poate ajuta să faci față acelor sentimente și gânduri nedorite.
Unele strategii de mindfulness pe care le puteți încerca includ:
Amintiți-vă că toată lumea face greșeli
Perfecțiunea este imposibilă, așa că așteptarea ei este inutilă. Mai important, judecata pentru a nu atinge perfecțiunea este neproductivă, nedreaptă și complet inutilă. Ține minte că oricine gândește rău despre tine pentru că ai făcut niște mici derapaje a greșit la rândul lui. În plus, greșelile la locul de muncă sau în relațiile personale poate fi o parte importantă a creșterii de sine. Privește-le ca oportunități de învățare și ca fiind umane.
Dezvoltați-vă simțul de sine și construiți-vă încrederea de sine
Practicarea autoreflecției poate fi un instrument puternic pentru construirea unei identități puternice. Fă-ți timp să-ți pui câteva întrebări dificile.
Cine sunt? Ce-mi pasă? Ce anume mă face să mp simt bine?
Dezvoltarea unui sistem de valori este, de asemenea, importantă pentru a oferi o bază solidă pe care să-ți trăiești viața. Oamenii îți pot critica convingerile sau acțiunile, dar dacă se bazează pe valorile tale, este mai puțin probabil ca critica să rămână. Construirea încrederii și dezvoltarea sentimentului de sine merg mână în mână. A fi încrezător în cine ești și în ceea ce reprezinți îți va crește stima de sine și dorința de a îi ignora pe cei care urăsc.
Nu încerca să citești mintea altora – probabil te înșeli
Cercetările sugerează că, deși majoritatea oamenilor au o idee despre felul în care sunt percepuți de alții, greșesc totuși în cea mai mare parte a lucrurilor. Oamenii vor asocia cu tine trăsături pe care nici măcar nu le-ai luat în considerare. Cercetătorii au descoperit că cei mai bine adaptați și cei mai stabili din punct de vedere emoțional au cea mai mică perspectivă asupra a ceea ce cred oamenii despre ei. Este un indiciu că îngrijorarea constantă a ceea ce cred alții nu este doar stresant, ci și nu este de ajutor.
Luați în considerare sursa
Să-ți pese de ceea ce cred oamenii despre tine este firesc. Dar opiniile unor oameni sunt mult mai importante decât altele și ar trebui tratate ca atare. Un membru al familiei care spune că comportamentul tău îl afectează negativ sau un șef care își exprimă îngrijorarea cu munca ta poate fi de ajutor. Un străin întâmplător care se plânge că nu zâmbești suficient nu este însă deloc important.
Conștientizează că de obicei ești cel mai rău critic al tău
O lucrare de cercetare ne spune că adesea credem că oamenii ne judecă mult mai aspru decât suntem de fapt. În realitate, de multe ori suntem mult mai duri cu noi înșine decât alți oameni. De asemenea, avem tendința de a crede că un derapaj va strica modul în care oamenii ne percep în general. Deși este adevărat că primele impresii pot avea un impact de lungă durată, este puțin probabil ca o greșeală să-și schimbe judecata generală despre tine.
Înconjurați-vă de oameni care acceptă și susțin
Prietenii și membrii familiei care judecă în mod constant pot avea un impact uriaș asupra sănătății tale mintale. Să știi că cineva la care ții ă are păreri negative despre tine este incredibil de dureros. Dezvoltarea relațiilor cu oameni care vă îmbrățișează adevăratul sine și oameni care vă susțin și sunt dispuși să vorbească – chiar dacă uneori pot fi puțin „judecători” – este crucial pentru menținerea bunăstării mentale.
Luați în considerare terapia
Discuția cu un terapeut vă poate ajuta să vă dezvoltați abilitățile de a face față criticilor și de a vă construi încrederea în sine. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC), în special, funcționează pentru a construi moduri mai utile de gândire. Prin exerciții și practică, puteți învăța noi moduri de a aborda feedback-ul nesănătos și de a renunța la stresul inutil.
În învățătura lui Tao te Ching, Lao Tzu a scris: „Ai grijă de aprobarea oamenilor / și vei fi prizonierul lor”. Fără îndoială, el a vrut să fie un avertisment îngrozitor. Dar, pe măsură ce anii au trecut, am ajuns să o interpretăm mai mult ca o promisiune și o oportunitate.
Putem învăța că închisoarea aprobării altora este de fapt una construită de noi, întreținută de noi și păzită de noi. Acest lucru ne poate conduce la următorul vers complementar cu originalul lui Lao Tzu: „Ignoră ceea ce cred alții și ușa închisorii se va deschide”. Dacă ești blocat în închisoarea rușinii și a judecății, amintește-ți că deții cheia libertății tale.
Dacă crezi că îți faci prea multe griji cu privire la felul în care te simți față de ceilalți și dacă oamenii te plac, alătură-te clubului. Uneori, feedback-ul și critica constructivă pot fi utile și merită ascultate. Dar adesea nu există o utilizare productivă pentru a asculta sau a vă face griji cu privire la ceea ce cred alții.
Ține minte că probabil te judeci mai greu decât oricine altcineva, și îi permiți prea mult criticului interior să preia controlul. Dacă aveți nevoie de mai multă asistență, luați în considerare să contactați un profesionist în sănătate mintală pentru ajutor.
