A face față emoțiilor dificile este o muncă grea, mai ales când acest lucru presupune încercarea de a rămâne concentrat și productiv la locul de muncă atunci când ești neliniștit de pierderea unui client important. Sau atunci când încerci să rămâi prezent și implicat cu copiii tăi când te simți deprimat și apatic. Sau încercarea de a accepta și de a-ți recunoaște frustrarea atunci când oamenii te deranjează, fără a te înfuria și a acționa pasiv-agresiv.
Și dacă a face față propriilor emoții este dificil, este la fel de greu să te ocupi de emoțiile dificile ale altor persoane:
Încercarea de a rămâne optimist și constructiv în fața negativismului și a criticilor neîncetate ale soțului/soției dvs. este obositoare – ca să nu mai vorbim de demoralizare. Sacrificarea constantă a timpului de antrenament după serviciu pentru a răspunde la telefoanele prietenului celui mai bun și a-l lăsa să se “descarce” în legătură cu dificultățile lui financiare este incredibil de frustrantă. Sau problemele constante din familie cărora trebuie să le asculți, să intervii, să dai sfaturi… toate în timp ce tu, la rândul tău, te lupți cu propriile emoții, o despărțire dureroasă. Chiar și să te lași prea mult absorbit de știri și să te pierzi în povești după povești de tragedii și nenorociri este oarecum deprimant și copleșitor.
Dar mai mult decât inconfortabil, emoțiile dificile sunt, de asemenea, epuizante.
În lumea rapidă și solicitantă în care trăim, epuizarea emoțională a devenit un companion mult prea familiar pentru multe persoane. Fie că provine de la cerințele neobosite ale muncii, de la relațiile tensionate sau de la presiunea constantă de a satisface așteptările societății, epuizarea emoțională poate avea un impact semnificativ asupra sănătății mentale.
În această postare pe blog, vom aprofunda complexitatea epuizării emoționale, vom explora cauzele sale profunde și vom desluși implicațiile profunde pe care le are pentru bunăstarea generală a unei persoane.
Epuizarea emoțională este o stare de oboseală cronică care rezultă în urma expunerii prelungite la stres și la tensiuni emoționale. Ea depășește oboseala fizică pe care o poate ameliora un somn bun; ea cuprinde o epuizare profundă și persistentă a resurselor emoționale. Această stare se poate manifesta sub diverse forme, inclusiv sentimente de epuizare, iritabilitate, apatie și o capacitate diminuată de a face față provocărilor cotidiene.
La fel ca majoritatea formelor de muncă, a face față emoțiilor dureroase necesită energie. Iar atunci când trebuie să te confrunți cu o mulțime de emoții dureroase – fie ale tale, fie ale altora – devine rapid epuizant.
Cauzele epuizării emoționale
Stresul la locul de muncă: Locul de muncă modern este adesea caracterizat de cerințe ridicate, termene limită strânse și un volum de muncă în continuă creștere. Presiunea continuă de a performa la niveluri maxime poate duce la epuizare emoțională, mai ales atunci când indivizii se simt nesprijiniți sau subevaluați.
Tensiunea relațională: Relațiile interpersonale, fie ele familiale, romantice sau sociale, pot fi o sursă semnificativă de epuizare emoțională. Conflictul constant, problemele nerezolvate sau incapacitatea de a stabili limite pot contribui la oboseala emoțională resimțită în aceste relații.
Așteptări personale: Stabilirea unor așteptări nerealiste pentru propria persoană poate duce la o căutare neobosită a perfecțiunii. Dorința constantă de a îndeplini aceste standarde înalte poate duce la epuizare emoțională, deoarece indivizii se împing dincolo de limitele lor.
Presiuni societale: Așteptările societale și normele culturale pot exercita o influență enormă asupra bunăstării emoționale a unui individ. Presiunea de a se conforma la anumite standarde, fie că este vorba de aspect, succes sau stil de viață, poate contribui la sentimente de inadecvare și epuizare.
Dar epuizarea emoțională este, de fapt, o problemă dublă.
Pe de o parte, epuizarea sau oboseala este pur și simplu neplăcută. În general, cei mai mulți dintre noi am prefera să ne simțim energici și motivați decât obosiți și apatici. Dar epuizarea emoțională are, de asemenea, ceea ce economiștii numesc costuri de oportunitate. Costurile de oportunitate sunt toate lucrurile la care renunți ca urmare a unei anumite decizii. De exemplu, dacă decideți să cheltuiți 20 de lei pe o cafea de la Starbucks, costurile de oportunitate ale acestei decizii sunt:
Nu puteți cheltui acei 20 de lei pe o brioșă sau nu îi investești în fondul pentru colegiul copilului tău, sau nu-i dai acelui om al străzii din fața Starbucks, saun numărul aproape infinit de alte lucruri pe care le-ai fi putut face cu acei 20 de lei.
Evident, nu spunem că a cheltui 20 de lei pe o cafea de la Starbucks este neapărat greșit. Doar că, pentru a lua o decizie bună, trebuie să iei în considerare nu doar beneficiile, ci și costurile.
Ei bine, nu doar banii au costuri de oportunitate. La fel și emoțiile.
Mai exact, decizia de a se angaja în emoții dureroase are multe costuri de oportunitate ascunse. Pentru că atunci când investești timp și energie pentru a face față emoțiilor dificile, acesta este timp și energie pe care nu le poți investi în altă parte.
Acum, când vine vorba de propriile emoții dificile, a te ocupa de ele nu este chiar o alegere. Poți alege să te ocupi de ele acum sau mai târziu, dar, la sfârșitul zilei, emoțiile tale sunt o parte din tine și vei ajunge să te ocupi de ele într-un fel sau altul.
Dar emoțiile dificile ale altora sunt o cu totul altă poveste…
Dacă alegi să-ți investești timpul și energia în a face față emoțiilor altor persoane este o alegere. Și dacă faci această alegere, vor exista costuri de oportunitate, deoarece acel timp și energie ar fi putut fi investite în altă parte.
Pentru a ilustra această idee a costurilor de oportunitate emoționale ale gestionării emoțiilor altor persoane, avem o poveste de la psihologul Nick Wignall despre o fostă clientă, pe care o putem numi Daniela.
Am avut odată o clientă pe care o vom numi Daniela. Ea ar fi putut fi cea mai drăguță persoană pe care am întâlnit-o în viața mea. Era amabilă, atentă, grijulie și de mare ajutor. Dar amabilitatea ei avea și o latură întunecată… Daniela era practic incapabilă să nu fie drăguță – chiar și atunci când nu era în interesul ei (sau al altcuiva). Cel mai grăitor exemplu în acest sens a fost relația cu mama ei.
Ca să fiu sincer, mama lui Daniela era un dezastru. Viața ei era plină de drame, stres, conflicte și volatilitate – multe dintre ele autoprovocate. Iar Daniela era persoana care o susținea emoțional. Ori de câte ori mama lui Daniela era stresată, furioasă, anxioasă, copleșită sau stăpânită de orice altă emoție dificilă, o suna pe Daniela.
Și, ca o fiică drăguță și devotată ce era, Daniela răspundea întotdeauna la apelurile mamei sale și vorbea atât cât era nevoie; nu spunea niciodată nimic când mama ei “trecea” neașteptat pe la ea pe neașteptate; și nu lăsa niciodată ca ceva ce era în mijlocul unei activități să interfereze cu încercarea de a-și “ajuta” mama.
Bineînțeles, mama lui Daniela nu i-a urmat niciodată sfaturile sau nu i-a pus în aplicare sugestiile. Așa că, cu mult timp în urmă, Daniela renunțase la credința că ar putea să o ajute pe mama ei să facă ceva diferit. Dar încă mai simțea că era responsabilitatea ei să “fie acolo” pentru mama ei.
Dar într-o zi, Daniela a intrat în biroul meu și mi-a spus: “Nu mai pot continua să fac asta”.
Am întrebat-o la ce se referea și mi-a explicat că, în sfârșit, și-a dat seama că trebuie să regândească serios relația cu mama ei. Am întrebat-o ce a dus la această realizare și, cu lacrimi în ochi, mi-a spus următoarele:
Aseară m-a sunat mama mea. Aceleași lucruri vechi. Și, ca de obicei, am ascultat-o cum se plângea că prietenul ei nu a ascultat-o niciodată, că niciunul dintre copiii ei nu ține la ea și cât de nedrept este că totul este atât de greu pentru ea. Și după o oră, a închis în sfârșit. Apoi, de îndată ce am închis telefonul, am observat cât de tare se auzea în sufragerie. Copiii mei alergau de colo-colo făcând prostii și sălbăticiuni, iar eu mi-am pierdut cumpătul și m-am trezit strigând la ei să facă liniște și să se ducă în camerele lor. S-au oprit imediat și s-au uitat la mine cu ochii îngroziți. Eu nu țip niciodată la copiii mei. Iar privirea de frică – frică de mine, mama lor – a fost îngrozitoare. Și chiar atunci mi-am dat seama: Am pus atât de mult în rahatul mamei mele (Daniela nu a folosit NICIODATĂ înjurături!) încât am țipat la copiii mei fără niciun motiv întemeiat.
Ceea ce Daniela a realizat în acel moment a fost că decizia ei de a fi mereu alături de mama ei a avut costuri. În mod abstract, da, este bine să “fim acolo” pentru oamenii pe care îi iubim. Dar nu este înțelept să luăm decizii bazându-ne doar pe beneficii, fără să luăm în considerare costurile.
Daniela era atât de secătuită și epuizată de faptul că se confrunta cu emoțiile dificile ale mamei sale, încât nu mai avea energia necesară pentru a-și gestiona propriile emoții dificile. Și, ca urmare, a sfârșit prin a se comporta față de copiii ei într-un mod pe care îl regretă.
Ceea ce Daniela a realizat în cele din urmă a fost că beneficiul de a se simți ca o “fiică bună” pentru mama ei nu merita costurile pe care le suporta pentru ea însăși și pentru familia ei.
Învățând să vă gândiți la costurile de oportunitate emoționale
Cei mai mulți dintre noi avem cel puțin un pic de Daniela în noi-situații în care ne investim energia emoțională fără să luăm în considerare costurile și compromisurile.
De exemplu: Decizia de a nu merge la sala de sport pentru că soțul tău este stresat și anxios și “are nevoie” să petreci o oră vorbind cu el și liniștindu-l. Sau să anulați întâlnirea de seară pentru că copilul tău face o criză de furie pentru că vrea să rămână cu bona.
Ca să fie clar, nu spunem că vreuna dintre aceste decizii este în mod obiectiv greșită. Evident, există momente în care are sens să vă sacrificați timpul de antrenament pentru a sta și a vorbi despre luptele emoționale ale soțului/soției, de exemplu.
De fapt, aceste decizii ar trebui să fie luate doar atunci când ați luat în considerare atât beneficiile, cât și costurile, inclusiv costurile emoționale pentru dumneavoastră. Pentru că, dacă ignori sau devalorizezi în mod cronic importanța costurilor de oportunitate emoționale, este o rețetă pentru epuizare, anxietate, stres și resentimente.
Resentimentul, în mod specific, este foarte adesea un semnal că suportați prea multe costuri emoționale și că ceva trebuie să se schimbe (de obicei, limite mai bune).
Dacă vă simțiți resentimentar în mod obișnuit față de cineva din viața dumneavoastră, merită să analizați cu atenție relația dumneavoastră cu emoțiile dificile ale acestuia și convingerile dumneavoastră cu privire la cât de multă responsabilitate aveți pentru a vă implica cu ele.
Și dacă nu te-am convins iată ce implicații are epuizarea emoțională pentru sănătatea mintală.
Vulnerabilitatea crescută la tulburările de sănătate mintală: Epuizarea emoțională este adesea un precursor al unor probleme de sănătate mintală mai grave, cum ar fi anxietatea și depresia. Epuizarea cronică a resurselor emoționale slăbește capacitatea individului de a face față factorilor de stres, făcându-l mai susceptibil la provocări de sănătate mintală.
Deficiență cognitivă: Epuizarea emoțională prelungită poate afecta funcțiile cognitive, inclusiv memoria, concentrarea și luarea deciziilor. Acest lucru poate exacerba și mai mult stresul și poate contribui la un ciclu de bunăstare mentală diminuată.
Consecințe asupra sănătății fizice: Mintea și corpul sunt conectate în mod complicat, iar epuizarea emoțională poate avea efecte tangibile asupra sănătății fizice. Aceasta se poate manifesta sub formă de insomnie, dureri de cap, probleme digestive sau chiar afecțiuni mai grave, cum ar fi problemele cardiovasculare.
Relații tensionate: Epuizarea emoțională poate tensiona relațiile, deoarece indivizii se pot lupta să se conecteze cu ceilalți la un nivel emoțional. Acest lucru poate duce la o întrerupere a comunicării, la creșterea conflictelor și la un declin suplimentar al sănătății mintale.
Strategii și soluții pentru a face față situației
Îngrijirea de sine: Acordați prioritate îngrijirii de sine prin încorporarea activităților care aduc bucurie și relaxare în rutina dumneavoastră. Acestea pot include hobby-uri, exerciții fizice sau pur și simplu să vă luați timp pentru a vă relaxa.
Stabilirea limitelor: Stabiliți limite clare atât în sfera personală, cât și în cea profesională, pentru a preveni angajarea excesivă și împrăștierea prea mult.
Căutarea de sprijin: Ajungeți la prieteni, familie sau profesioniști în domeniul sănătății mintale pentru sprijin. Împărtășirea sentimentelor și a experiențelor dumneavoastră poate oferi perspective valoroase și ușurare emoțională.
Tehnici de conștientizare și de reducere a stresului: Încorporați în viața de zi cu zi practici de conștientizare, meditație și tehnici de reducere a stresului. Aceste instrumente vă pot ajuta să gestionați stresul și să preveniți epuizarea emoțională.
Concluzie
Epuizarea emoțională este un adversar tăcut care poate eroda treptat sănătatea mentală a unei persoane. Recunoașterea semnelor și abordarea cauzelor profunde sunt pași cruciali în atenuarea impactului acesteia. Prin încurajarea unei culturi de autoîngrijire, căutarea de sprijin și implementarea strategiilor de adaptare, persoanele pot naviga prin complexitatea epuizării emoționale și pot cultiva o bunăstare mentală rezistentă și prosperă. Nu uitați, a avea grijă de sănătatea dvs. emoțională nu este un lux, ci o necesitate în călătoria spre o viață împlinită și echilibrată.
