Un studiu amplu pe 10.346 de adulți din zece țări europene sugerează că a fi crescut religios se asociază, în medie, cu o sănătate autoevaluată ușor mai slabă după 50 de ani. Imaginea nu este însă uniformă: sănătatea mintală și cea cognitivă par dezavantajate, în timp ce funcționalitatea fizică are semne ușor pozitive. Rezultatele diferă și în funcție de vârstă, gen, educație, istoricul familial și practicile religioase la maturitate.
- De ce contează contextul din copilărie
- Metodologie pe scurt
- Rezultatele principale (imagine de ansamblu)
- Ce se întâmplă pe fiecare domeniu de sănătate
- Cine este mai expus la efectul negativ
- Religiozitatea la maturitate: o piesă importantă din puzzle
- De ce pot apărea aceste diferențe
- Ce NU spune studiul
- Implicații practice
- Ce urmează în cercetare
- Concluzie
De ce contează contextul din copilărie
Literatura despre religiozitate și sănătate oferă concluzii mixte. Unele cercetări indică beneficii (sprijin social, comportamente sănătoase, risc mai mic de sinucidere), altele găsesc legături cu depresia în anumite populații. Lipseau, însă, analizele care urmăresc influența educației religioase timpurii asupra sănătății la vârsta a treia. Noul studiu publicat în Social Science & Medicine completează această lacună.
Metodologie pe scurt
Autorii au folosit date din Survey of Health, Aging, and Retirement in Europe (SHARE), selectând persoane de 50+ ani din zece țări. Participanții au răspuns la întrebarea: „Ai fost educat religios de către părinți?”. S-au analizat mai multe dimensiuni ale sănătății actuale:
– Sănătate autoevaluată pe o scală în 5 trepte (de la „slabă” la „excelentă”).
– Indicatori fizici (afecțiuni cronice, limitări în activitățile zilnice).
– Sănătate mintală (simptome depresive).
– Sănătate cognitivă (numeracy/orientare).
Pentru analiză s-a folosit „causal forest”, o tehnică de învățare automată capabilă să detecteze tipare complexe și efecte diferite între subgrupuri. Modelul a controlat 19 variabile, de la condiții timpurii de viață la demografie și practici religioase adulte.
Rezultatele principale (imagine de ansamblu)
În medie, educația religioasă din copilărie s-a asociat cu o scădere mică (−0,10 puncte) a scorului de sănătate autoevaluată. Pentru majoritatea respondenților, semnul asocierii a fost negativ, dar nu pentru toți: modelul a identificat și o parte de persoane pentru care legătura a fost pozitivă.
Ce se întâmplă pe fiecare domeniu de sănătate
– Sănătate mintală: asociere negativă (mai multe simptome depresive).
– Sănătate cognitivă: asociere negativă (performanțe mai slabe la numeracy).
– Sănătate fizică: asociere pozitivă (mai puține limitări în activitățile zilnice).
Cine este mai expus la efectul negativ
Asocierea nefavorabilă a fost mai puternică la:
– Persoanele de 65+ ani.
– Femei.
– Persoane fără partener.
– Persoane cu nivel educațional mai scăzut.
– Cei cu istorii familiale dificile (părinte cu probleme de sănătate mintală sau consum problematic de alcool).
Religiozitatea la maturitate: o piesă importantă din puzzle
Efectul negativ a fost mai pronunțat la cei care, la maturitate, declarau că se roagă dar nu frecventează organizații religioase. Această combinație sugerează o interacțiune între amprenta timpurie și modul actual (mai privat decât comunitar) de a trăi religiozitatea.
De ce pot apărea aceste diferențe
– Mecanisme psihosociale: religia poate oferi sens și coping, dar poate genera conflict interior (vinovăție, rușine) pentru unii.
– Mecanisme sociale și economice: comunitățile oferă sprijin și resurse, dar pot aduce și tensiuni sau norme restrictive.
– Mecanisme comportamentale: anumite doctrine descurajează fumatul/alcoolul, posibil explicând funcționalitatea fizică ușor mai bună.
Ce NU spune studiul
– Datele despre copilărie sunt retrospective (posibile erori de memorie).
– Designul este secțional: descrie asocieri, nu cauze.
– Măsura „educație religioasă” este generală: nu surprinde intensitatea, tipul sau strictețea educației.
Implicații practice
Pentru profesioniștii din sănătate: includeți istoricul religios timpur și modul actual de trăire a religiei în anamneză, ca context. Explorați experiențele pozitive/negative, sursele de sprijin vs. conflict interior. Orientați intervențiile spre nevoile identificate (psihoterapie, grupuri de suport, educație pentru sănătate).
Pentru politici publice: investiții în sănătatea mintală a vârstnicilor și programe țintite pentru subgrupurile vulnerabile (femei, persoane singure, educație scăzută), indiferent de istoria religioasă. Dezvoltarea de spații comunitare incluzive poate valorifica beneficiile rețelelor sociale, reducând totodată costurile psihologice.
Pentru persoane și familii: dacă trecutul religios a lăsat urme (vinovăție, rușine, frică), discutați cu un specialist familiar cu temele credință–valori–traumă. Dacă religia a oferit structură și comunitate, păstrați elementele protectoare (rutine sănătoase, conexiuni) fără a perpetua presiuni care vă fac rău.
Ce urmează în cercetare
Sunt necesare studii longitudinale, care să urmărească traiectorii de la copilărie la vârsta a treia. Măsuri mai fine ale educației religioase (stil parental, intensitate, tip confesional) pot clarifica de ce unele domenii (fizic) par protejate, iar altele (mintal/cognitiv) nu. Investigarea mecanismelor (coping, sprijin social, stil de viață) va crește relevanța clinică.
Concluzie
Educația religioasă din copilărie nu determină sănătatea la bătrânețe, dar lasă o amprentă detectabilă și eterogenă. Media arată o ușoară scădere a sănătății autoevaluate, însă tabloul pe domenii și subgrupuri este nuanțat. Valoarea practică a studiului stă în a privi dincolo de medii și a integra istorii personale, contexte de viață și formele de religiozitate trăite la maturitate.
Referințe
– Xu Zong, Xiangjiao Meng, Karri Silventoinen, Matti Nelimarkka, Pekka Martikainen. Heterogeneous associations between early-life religious upbringing and late-life health: Evidence from a machine learning approach. Social Science & Medicine.
