Thanatofobia este o frică intensă de moarte sau de moarte. Pentru unii, aceasta implică teama de a fi mort. Alții se tem de procesul de moarte. O persoană cu thanatofobie se poate teme de propria moarte sau s-ar putea să se teamă de moartea cuiva pe care îl iubește.
Din fericire, thanatofobia poate fi tratată, cum ar fi angajarea în psihoterapie. Acest lucru necesită mai întâi identificarea simptomelor, apoi primirea unui diagnostic oficial.
Mulți oameni, dacă nu majoritatea, se tem să moară. Cu toate acestea, dacă frica este atât de răspândită încât îți afectează viața de zi cu zi, atunci s-ar putea să ai o fobie diagnosticabilă. O fobie este un tip de tulburare de anxietate. Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5) clasifică fobiile în trei grupuri: fobii specifice, fobii sociale și agorafobie. Thanatofobia este o fobie specifică.
În timp ce thanatofobia nu este menționată în mod specific în DSM-5, există simptome ale unei fobii care ar putea fi aplicate în examinarea dacă cineva are o frică tipică de moarte sau ceva mai mult. Și anume, poate fi o fobie dacă:
- Aveți griji excesive sau teamă de a muri sau de moarte care vă împiedică viața
- Evitați în mod activ orice situație care implică a muri sau moartea
- Experimentați o anxietate intensă atunci când vă întâlniți sau vă gândiți la a muri sau la moarte
Mai precis, o tulburare de anxietate ar putea produce următoarele simptome fizice:
- Transpiraţie
- Dificultăți de respirație
- Inimă care bate tare
- Greaţă
- Durere de cap
- Oboseală sau insomnie
Deoarece există atât de multe cauze și complicații posibile, este important ca thanatofobia să fie diagnosticată numai de un profesionist instruit în domeniul sănătății mintale. Ei vor încerca să stabilească dacă frica este persistentă, durează mai mult de șase luni și cât de adecvată este frica luând în considerare circumstanțele. Ei pot pune întrebări ghidate pentru a ajuta să descopere exact ce se întâmplă și pot recunoaște simptomele tulburărilor asociate și pot prescrie cursul adecvat de tratament.
Potrivit Institutului Național de Sănătate Mintală din SUA, o serie de factori ar putea expune pe cineva riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate. Și anume, experimentarea unor evenimente de viață stresante sau traumatice, genetică, trăsături de timiditate în copilărie și alte condiții de sănătate fizică.
Frica de moarte poate fi prezentă și în alte condiții și poate fi chiar legată de gravitatea acestora. Un studiu din 2014 publicat în Clinical Psychology Review a legat anxietatea de moarte de o serie de tulburări mintale diferite, inclusiv ipocondria, tulburarea de panică și tulburările de anxietate și depresie. În plus, un studiu din 2019 a legat anxietatea de moarte de simptome mai severe în 12 tulburări diferite.
Persoanele care se confruntă cu thanatofobia pot dezvolta și fobii asociate. Temerile de fantome, pietre funerare, case funerare și alte simboluri ale morții sunt obișnuite, deoarece pot servi ca amintiri ale fobiei principale.
Thanatofobia este mai frecventă la persoanele care:
- sunt în stare precară de sănătate sau sunt diagnosticați cu o boală gravă
- nu au convingeri religioase
- simt nemulțumiți de viața lor
- au o stimă de sine scăzută
- au alte tulburări de sănătate mintală
- au membri ai familiei în vârstă, bolnavi sau pe moarte
- nu au familie sau prieteni apropiati
- experimentează sau asistă la boală, traumă sau violență în locul de muncă
Frica de moarte a unui copil poate fi devastatoare pentru părinte, dar poate fi de fapt o parte sănătoasă a dezvoltării normale. Copiilor le lipsesc, în general, mecanismele de apărare, credințele religioase și înțelegerea morții care îi ajută pe adulți să facă față. Dacă frica se califică drept fobie depinde de severitatea și de perioada de timp în care a fost prezentă.
Cauzele exacte ale fobiilor nu sunt clare. Cu toate acestea, ele se dezvoltă de obicei în anii copilăriei și adolescenței. O tulburare de anxietate poate fi rezultatul stresului pe o perioadă lungă de timp, evenimente traumatice de viață sau genetică.
Religia poate juca un rol în sentimentele cuiva față de moarte. Pe de o parte, religia ar putea fi o sursă de confort în oferirea de răspunsuri la întrebările despre necunoscut. Pe de altă parte, religia ar putea contribui la ideea că calea către mântuire este foarte dreaptă și îngustă, iar cineva s-ar putea teme că orice abateri sau greșeli ar putea determina condamnarea veșnică a acestora. Cercetările actuale indică o legătură slabă între anxietatea de moarte şi religiozitatea.
Credințele religioase sunt foarte personalizate și chiar și un terapeut de aceeași credință generală poate să nu înțeleagă pe deplin convingerile unui client. Dacă frica de moarte are o bază religioasă, este adesea util să solicitați consiliere suplimentară de la propriul lider religios. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui niciodată folosit pentru a înlocui consilierea tradițională de sănătate mintală.
Circumstanțele tragice ne pot plasa într-o durere profundă, amintindu-ne constant despre fragilitatea și prețioșia vieții. Cofondatorul Headspace, Andy Puddicombe, a petrecut zece ani trăind viața monahală, iar o parte a pregătirii sale a fost să examineze moartea pentru a înțelege recunoștința în jurul vieții.
Unul dintre profesorii lui Andy i-a spus: „Ține moartea lângă tine”. Lecția este că există pericolul de a pierde atât de multe dacă nu apreciem nici măcar cele mai obișnuite zile. „Din cauza asta”, spune Andy, „nu observăm fiecare moment care trece, poate le luăm pe altele de bune și nu apreciem valoarea acestei prețioase vieți umane. Dar dacă trăim cu mortalitatea noastră ca pe o experiență zilnică, atunci vom trăi o viață mai fericită și mai sănătoasă.”
Obținând o mai bună apreciere a tuturor întorsăturilor și necunoscutelor crude, devenim mai pricepuți la „arta de a trăi”, valorificând la maximum ceea ce avem, făcând ca fiecare moment să conteze. Înfruntând moartea, acceptând că ea vine la noi toți într-o zi, nu avem doar ocazia să ne schimbăm perspectiva, ci și să ne extindem conștientizarea în jurul vieții însăși.
Anxietatea legată de moarte are o asociere sinistră – anxietatea de îmbătrânire. Îmbătrânirea este marșul lent către acea destinație universală, pe un drum pe care începem să mergem încă din momentul concepției noastre. În general vorbind, suntem la fel de contrariați să îmbătrânim ca și să murim. Piața globală anti-îmbătrânire este de așteptat să depășească 292 de miliarde de dolari până în 2025.
Nu este deloc surprinzător că atât de mulți dintre noi se confruntă cu anxietatea îmbătrânirii. Mai ales când societatea noastră ne bombardează constant cu imagini de tinerețe și frumusețe. A fost nevoie de zeci de ani de viață în lumina reflectoarelor pentru ca legendara actriță Sophia Loren să-și găsească pacea odată cu îmbătrânirea. „Există o fântână a tinereții”, a spus ea. „Este mintea ta, talentele tale, creativitatea pe care o aduci în viața ta și în viața oamenilor pe care îi iubești. Când înveți să atingi această sursă, vei avea cu adevărat vârsta învinsă.”
Acestea nu sunt banalitățile goale ale unui alt chip frumos. Unde începe munca este atingerea sursei menționate de ea. O modalitate de a face acest lucru este, în mod natural, meditația.

Motive pentru Thanatophobia
Există numeroase motive pentru thanatofobie. De-a lungul anilor, filozofii și cercetătorii au observat că există multe dimensiuni complexe ale anxietății de moarte. A ajuta clienții să identifice și să descopere care frici rezonează cel mai mult cu ei este adesea o provocare pentru clinicieni.
Unele posibilități includ:
- frica de procesul de moarte (inclusiv pierderea controlului asupra funcțiilor corpului, umilire, durere, suferință)
- îngrijorarea cu privire la moartea celorlalți semnificativi
- frica de a fi distrus (anihilare)
- anxietate față de necunoscut (o viață de apoi sau neant)
- frica de izolare și singurătate din cauza separării de cei dragi
- regrete că nu s-au îndeplinit obiective importante
Frica de necunoscut
Thanatofobia poate avea rădăcini în fricile legate de necunoscut. Face parte din condiția umană să dorim să cunoaștem și să înțelegem lumea din jurul nostru. Totuși, ceea ce se întâmplă după moarte nu poate fi dovedit fără echivoc cât suntem încă în viață.
Frica de pierdere a controlului
La fel ca și cunoașterea, controlul este ceva pentru care oamenii se străduiesc. Cu toate acestea, actul de a muri este complet în afara controlului oricui. Cei care se tem de pierderea controlului pot încerca să țină moartea la distanță prin controale de sănătate riguroase și uneori extreme și alte ritualuri.
De-a lungul timpului, este ușor de observat cum persoanele cu acest tip de tanatofobie pot fi expuse riscului de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), tulburare de anxietate (numită anterior ipocondrie) și chiar gândire delirantă.
Frica de durere, de boală sau de pierderea demnității
Unii oameni cu o aparentă teamă de moarte nu se tem de moarte însăși. În schimb, le este frică de circumstanțele care înconjoară adesea actul de a muri. S-ar putea să le fie frică de durere paralizantă, de boli debilitante sau chiar de pierderea demnității asociată.
Acest tip de tanatofobie poate fi identificat prin interogarea atentă cu privire la specificul fricii. Multe persoane cu acest tip de frică suferă, de asemenea, de nosofobie (frica de o anumită boală), tulburare de anxietate de boală sau alte tulburări somatoforme.
Frica de a abandona rudele
Multor oameni care suferă de thanatofobie nu le este atât de frică să moară precum le este de ceea ce s-ar întâmpla cu familiile lor după moartea lor.
Potrivit lui Shamik Mukherji, MD, psihiatru și profesor asistent la Școala de Medicină Donald și Barbara Zucker din Hofstra/Northwell din Hempstead, NY., „Când evaluăm un individ cu o frică extremă de moarte, căutăm mai întâi prezența unei tulburări de anxietate sau depresie mai generalizate. Vedem întotdeauna dacă există factori modificabili coexistenți, împreună cu încercarea de a înțelege cunoștințele care ar putea alimenta frica.”
Chiar și fără o tulburare diagnosticabilă, există teme pe care ne așteptăm să le găsim la indivizi atunci când se gândesc la moarte, unele fiind mai răspândite la anumite vârste sau stadii de dezvoltare, a explicat dr. Mukherji. Acestea ar putea include pierderea autonomiei, a nu vrea să fie o povară pentru ceilalți, anxietatea cu privire la starea de inexistență și a se întreba ce se întâmplă cu sufletul cuiva după moarte.
Frica de moarte sau de a amuri poate fi, de asemenea, la baza multor alte temeri, cum ar fi claustrofobia (frica de spații aglomerate, închise) sau aerofobia (frica de a zbura).
O serie de scale diferite pot fi utilizate pentru a evalua thanatofobia, cum ar fi scala anxietate de moarte, scala multidimensională a atitudinilor morții și Scala 2017 de anxietate de moarte (SDA). SDA este un plus important deoarece include constructele disforiei (neliniște, nefericire sau nemulțumire) împreună cu simptome somatice.
De ce mă gândesc atât de mult la moarte?
După cum sugerează și numele, Thanatophobia – sau anxietatea morții – este o fobie. Și fobiile tind să fie fie ceprinse, fie învățate.
Mulți oameni încep să-și facă griji cu privire la moarte după ce au pierdut pe cineva apropiat. Pierderea unei persoane dragi poate lumina fragilitatea propriei noastre vieți. De asemenea, o „chemare apropiată” sau o experiență aproape de moarte poate duce, de asemenea, la o preocupare cu moartea. În același mod ca și medicii și asistentele care lucrează în A&E – care sunt expuși la moarte în mod regulat – pot fi vulnerabili la dezvoltarea anxietății legate de moarte.
Acestea fiind spuse, nu trebuie să fi fost expus la moarte pentru a dezvolta anxietatea de moarte. De asemenea, se poate dezvolta aparent din senin.
După cum a spus Jung, „ceea ce rezistăm persistă”. Pentru că am fost crescuți într-o cultură care evită conversațiile despre moarte, atunci când ne gândim la asta, am putea încerca să înăbușim aceste frici. Poate că încercăm să ne distragem atenția de la gândurile și sentimentele dificile prin angajarea în strategii de adaptare dezadaptative – prin băutură, fumat, vizionarea la televizor, cumpărături etc…
Dar problema este următoarea: cu cât încercăm să evităm mai mult gândurile și sentimentele dificile, cu atât acestea vor deveni mai intense.
Deci ceea ce a început ca gânduri naturale și sănătoase despre moarte ne poate duce cu ușurință într-un ciclu negativ de anxietate.
Mă tot gândesc la moarte – sunt deprimat?
În timp ce anxietatea de moarte în sine nu este o tulburare, fricile existențiale se află în centrul multor tulburări de anxietate și depresie. Aceasta înseamnă că este adesea legată de aceste tipuri de probleme de sănătate mintală – tulburarea de anxietate generalizată (GAD), în special, care se caracterizează prin îngrijorări frecvente și incontrolabile.
Este important să fie clar că doar pentru că te gândești la moarte nu înseamnă că ai o problemă de sănătate mintală. Temerile legate de moarte devin problematice atunci când apar zilnic și sunt foarte persistente (pentru o perioadă de 6 luni sau mai mult). Când se întâmplă acest lucru, este probabil că aceste gânduri și temeri au început să interfereze cu plăcerea ta de viața de zi cu zi.
Cum pot opri Thanatofobia?
Cursul tratamentului depinde în mare măsură de obiectivele personale ale persoanei. Încearcă ei să rezolve un conflict religios? Vor pur și simplu să poată participa la evenimentele de Halloween fără să intre în panică? Clinicianul trebuie să determine mai întâi nevoile și așteptările persoanei înainte de a concepe un plan de tratament.
În general, totuși, tratarea unei tulburări de anxietate implică psihoterapie, medicamente sau ambele.
Psihoterapie
În funcție de circumstanțe, o varietate de soluții de terapie prin vorbire pot fi adecvate în tratamentul tanatofobiei. Acestea pot varia de la terapii cognitiv-comportamentale la terapii psihanalitice.
Consilierea religioasă suplimentară, medicamentele și alte alternative terapeutice – de exemplu, terapia de expunere – pot fi, de asemenea, utilizate împreună cu psihoterapia.
Medicamentele folosite pentru a trata anxietatea includ benzodiazapinele, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau beta-blocantele. Asigurați-vă că vorbiți cu un furnizor de asistență medicală dacă aveți întrebări despre dacă medicamentele sunt opțiunea potrivită pentru situația dvs. specifică.
Mai multe intervenții pot fi eficiente atunci când se lucrează cu temeri legate de moarte și a muri. Terapia tradițională a vorbirii poate explora o serie de aspecte care ar putea contribui la anxietate, inclusiv probleme generaționale. Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta la reformularea convingerilor disfuncționale. Practicile de mindfulness și meditație încurajează rămânerea în momentul prezent.
Pot fi utile terapiile de expunere, în care cineva citește despre moarte sau vizitează un cimitir sau merge la o „cafenea morții” (unde un grup de oameni și un facilitator instruit își discută experiențele și sentimentele) și apoi își procesează reacțiile cu terapeutul.
Explorarea surselor potențiale de confort, cum ar fi credințele religioase sau filozofice, poate fi de ajutor. Terapia centrată pe sens, înrădăcinată în scrierile psihiatrului și supraviețuitorul holocaustului Victor Frankl, include abordări terapeutice menite să sporească sensul, bunăstarea spirituală și calitatea vieții.
Cu toții am auzit expresia „Trăiește ca și cum ai muri mâine”. Încurajând pacienții să se gândească la ce regrete ar putea avea. Cum își pot găsi acum un scop și sens în viața lor? Ce acțiuni – ai ajuta pe alții, a susține o cauză, mentorat ca modalitate de transmitere a valorilor – i-ar lega de ceva mai mare decât ei înșiși? Ce vise sunt pe lista lor? Pot găsi o modalitate de a transforma unele dintre ele în realitate mai devreme decât mai târziu?
Schimbați-vă obiceiurile
Explorarea a ceea ce declanșează gândurile tale despre moarte și cum ajungi să ai acele gânduri poate fi o modalitate excelentă de a observa tipare și de a evita viitoarele gânduri anxioase. S-ar putea să nu aibă sens să eviți cu totul acești factori declanșatori, dar știind că există, îți va oferi mai multă libertate atunci când vor apărea în viitor.
Învață să vezi când devii anxioasă
Chiar dacă nu poți împiedica declanșatorii să te trimită într-o spirală anxioasă, a fi capabil să recunoști semnele de anxietate în propria ta viață de zi cu zi te poate ajuta să identifici atacurile mai devreme și să înveți să temperezi acele sentimente cu strategii de coping.
Confruntarea cu Thanatofobia
Dacă trebuie sau nu să căutați tratament pentru orice fobie este o decizie foarte personală. Indiferent dacă alegeți să obțineți asistență profesională, a face față fricii de moarte poate fi o luptă zilnică continuă.
Spre deosebire de multe fobii care sunt declanșate de incidente specifice, cum ar fi vedea un păianjen, thanatofobia poate fi în mod constant în spatele minții tale. Ați putea fi interesat să discutați despre această fobie cu alții care vă împărtășesc frica. Alte sfaturi pentru a face față anxietății, cum ar fi respirația profundă și meditația, vă pot ajuta să vă ușurați sfatea în acest moment.
Studiile arată că meditația poate încetini chiar procesul de îmbătrânire… și totul este despre telomerii noștri.
Ce sunt telomerii? Sunt capace proteice de la capătul fiecărui cromozom din corpul nostru. În timpul diviziunii celulare, cromozomul se reproduce – un proces care scurtează telomerii. Când devin prea scurte, celula nu se mai poate diviza și nu se mai poate replica, iar aceasta este ceea ce crește îmbătrânirea.
Stresul ne îmbătrânește corpul, iar meditația ne ajută să reducem stresul, astfel încât oamenii de știință explorează din ce în ce mai mult beneficiile anti-îmbătrânire ale unei practici consistente de meditație. Un studiu pe termen lung al Centrului pentru Minți Sănătoase de la Universitatea din Wisconsin-Madison a constatat că meditația intensivă a încetinit îmbătrânirea creierului unui călugăr cu până la opt ani.
Desigur, nimeni nu sugerează că nu este nevoie de creme de față, suplimente de vitamine și o nutriție bună, dar meditația – combinată cu exerciții fizice regulate și o dietă echilibrată – ne poate face să arătăm și să ne simțim mai bine.
Cercetările au mai descoperit că meditația îmbunătățește funcțiile cognitive, reduce anxietatea și depresia și promovează emoțiile pozitive. Același studiu a concluzionat că practicarea meditației poate promova de fapt îmbătrânirea sănătoasă și poate întârzia apariția demenței. De asemenea, a descoperit că meditatorii experți au structuri ale creierului mai bine conservate decât grupurile de control de aceeași vârstă.
Depășirea fricii de moarte implică de obicei preluarea controlului asupra anxietății tale în general.
De îndată ce suntem capabili să admitem și să recunoaștem că avem o problemă, ne împuternicim să începem să luăm pașii necesari spre recuperare.
Terapia oferă un spațiu sigur pentru a vă împărtăși temerile și pentru a învăța modalități mai sănătoase de a face față gândurilor și sentimentelor dificile despre moarte atunci când acestea apar.
În cuvintele lui Epictet, „Moartea este necesară și nu poate fi evitată. Adică, unde mă duc să scap de asta?”
Moartea este o parte normală, naturală a vieții. Oricât de mult ne sperie, nu ne putem irosi viața îngrijorându-ne pentru ceva ce știm că nu vom putea schimba niciodată.
Și dacă nu putem scăpa de ea, atunci trebuie să găsim o modalitate de a o accepta.
Unul dintre principiile cheie în Terapia Dialectică Comportamentală (DBT) este acceptarea radicală, care se concentrează pe acceptarea realității, mai degrabă decât pe combaterea ei – sau pe încercarea de a o „evita”. Acceptarea radicală nu înseamnă că trebuie să ne placă ceva, înseamnă pur și simplu să recunoaștem realitatea. Negarea realității nu va face decât să ne provoace mai multă suferință pe termen lung.
Când găsim acceptarea cu propria noastră impermanență, realizăm că tot ceea ce avem cu adevărat este momentul prezent. În loc să ne fie frică de moarte, ne putem concentra asupra îmbrățișării vieții, trăind fiecare moment într-un mod care contează. Astfel, moartea poate deveni o forță motrice pentru construirea unei vieți care să ne facă să ne simțim cu adevărat vii.