Tulburările compulsive sunt un tip de tulburare anxioasă caracterizate prin comportamente repetate și nerezonabile care au ca scop reducerea anxietății sau a stresului. Aceste comportamente pot fi de natură obsesivă, cum ar fi gânduri intruzive sau temeri exagerate, sau compulsivă, cum ar fi verificarea, numărarea, spălarea sau ordonarea.
Tulburările compulsive pot afecta semnificativ calitatea vieții persoanei afectate și a celor din jur. Tulburările compulsive pot fi tratate prin terapie cognitiv-comportamentală, medicamente sau o combinație a acestora. Scopul tratamentului este de a ajuta persoana să învețe să gestioneze anxietatea și să reducă dependența de comportamentele compulsive.
- Întârzii adesea pentru că trebuie să verifici aragazul de opt sau nouă ori pentru a te asigura că este oprit înainte de a părăsi casa ta?
- Vă spălați des pe mâini, încercând să le curățați, dar niciodată nu simțiți cu adevărat că sunt?
- Nu poți arunca nimic pentru că crezi că poate fi de ajutor în viitor?
- Deveniți îngrijorat că veți pierde cumva controlul asupra comportamentului dvs. și veți răni pe cineva, chiar dacă nu ați făcut-o niciodată?
- Efectuați un ritual verbal sau fizic care credeți că vă ajută să vă asigurați că oamenii de care sunteți aproape să rămână sănătoși și în siguranță?
- Îți este greu să renunți la anumite gânduri, găsindu-le atât de intruzive și persistente încât nu poți îndeplini alte sarcini importante?
Dacă ați răspuns da la oricare dintre aceste întrebări, este posibil să suferiți de TOC – sau tulburare obsesiv-compulsivă. Această boală nu este rară; afectează cel puțin patru milioane de adulți din Statele Unite și este a patra cea mai frecventă boală psihiatrică.
Cum arată tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) ?
TOC este o tulburare care este adesea progresivă și poate deveni paralizantă. Unii bolnavi de TOC nu-și părăsesc niciodată casele din cauza diferitelor ritualuri pe care trebuie să le efectueze. Alții nu pot funcționa la serviciu pentru că petrec atât de mult timp angajați în secret în diferite ritualuri. Multe gânduri și practici obsesive sunt în întregime mentale, nu fizice, așa că boala poate fi aproape invizibilă pentru toți cei apropiați de persoana afectată.
După cum sugerează și numele, TOC are două părți: obsesii și compulsii. Mulți oameni suferă doar de obsesii, dar un număr bun dezvoltă în cele din urmă compulsii.
POVESTEA LUI HOWARD HUGHES
Când vine vorba de miliardari excentrici, nu există nimeni ca Howard Hughes. După ce a moștenit compania tatălui său la vârsta fragedă de 18 ani, Hughes a continuat să-și facă un nume ca realizator de film, pionier al aviației și magnat de afaceri. Dar chiar dacă viața lui a fost marcată de faimă și bogății, Hughes nu era străin de greutăți și dureri.
Crescând, mama lui s-a îngrijorat frecvent că fiul ei se îmbolnăvește de o boală care îi pune viața în pericol. Și după ce a murit, Hughes a continuat tradiția, crescând o frică obsesivă de microbi. Activitățile obișnuite de zi cu zi au devenit din ce în ce mai periculoase și s-a convins că acestea îi pot pune viața în pericol.
Pentru a evita contaminarea cu microbi, Hughes le-a ordonat servitorilor săi să se spele bine și să-și acopere mâinile cu mai multe straturi de prosoape de hârtie înainte de a li se permite să-i servească mesele zilnice.
El a scris manuale pentru personalul său, descriind în detaliu cum să deschidă o cutie de piersici, care includea spălarea conservei de mai multe ori, curățarea ei până la metalul gol și turnarea conținutului său într-un castron fără ca vasul și cutia să se atingă unul de celălalt.
Se pare că Hughes și-a petrecut ultimele zile în camere de hotel întunecate, întins gol în pat, purtând în picioare doar cutii de șervețele pentru a se proteja de microbi. În ciuda bogăției sale incomensurabile, Hughes a murit ca prizonier al propriei minți.
Este ușor să-l respingi pe Howard Hughes drept un miliardar nebun care pur și simplu a înnebunit. Dar sub stilul de viață excentric și ritualurile elaborate de curățare, se afla un bărbat nu prea diferit de tine sau de mine.
Adevărul este că deseori cădem în capcanele propriei noastre minți. Și chiar dacă doar puțini oameni cresc o obsesie de proporțiile lui Howard Hughes, toți suntem capabili să avem gânduri nedorite, tulburătoare.
De exemplu, atunci când pregătești cina cu prietenii și ții cuțitul de bucătărie, s-ar putea să ai un gând trecător despre cum ai putea înjunghia persoana de lângă tine. Deranjat de propriul tău gând, ai pus cu grijă cuțitul deoparte… te-ai speriat și în viitor, gândul de a lucra cu acel cuțit de v-a înspăinânta.
Sau când stați lângă marginea unei linii de tren, s-ar putea să vă gândiți cum ar fi să sari în fața unui tren care se apropie. Drept urmare, doar ca să fii mai atent, faci câțiva pași înapoi.
Aceste gânduri intruzive vin sub toate formele și provoacă adesea sentimente de rușine, frică și dezgust. Și, deși pot fi cu siguranță neliniştitoare, sunt, de asemenea, extrem de normale.
Când cercetătorul Adam Radomsky și colegii săi au evaluat peste 700 de studenți din 13 țări diferite, aproape toți studenții (94%) au raportat că au avut un gând intruziv în ultimele trei luni.
Aceasta înseamnă că fie suntem cu toții nebuni, fie gândurile intruzive nedorite fac parte din condiția umană normală. Psihologul Steven C. Hayes crede că este vorba de cea din urmă.
OBSESIILE ŞI COMPULSIILE: CE SUNT?
Obsesiile sunt gândurile, ideile sau impulsurile care apar în mod repetat în mintea persoanei cu TOC. Ei pot simți nevoia de a face lucrurile aproape prea perfect, o îngrijorare nerezonabilă de a fi contaminați de germeni sau o teamă persistentă că le poate veni rău lor înșiși sau celor dragi.
Compulsiile sunt comportamentele care sunt făcute ca reacție la această gândire, de obicei pentru a încerca să câștige un anumit control asupra incontrolabilului. Urmărirea unei rutine comportamentale îi oferă pacientului o ușurare temporară prin credința falsă că ritualul poate asigura că ceva nedorit nu se va întâmpla. De obicei, persoana cu TOC este pe deplin conștientă de faptul că gândirea sa este irațională, dar acest lucru nu poate opri comportamentul. Obsesiile și compulsiile duc adesea la un ciclu de neîntrerupt, inclusiv anxietate severă.
Majoritatea oamenilor experimentează gânduri obsesive sau comportamente compulsive la un moment dat. Totuși, tulburarea TOC nu este prezentă până când ideile și ritualurile au devenit trăsături dominante în viața lor și un anumit aspect al muncii, familiei sau vieții sociale a persoanei este afectat. Odată ce cineva îndeplinește întregul criteriu, TOC de multe ori nu va dispărea, iar terapia este necesară înainte de a avea efecte ireversibile asupra vieții sociale, academice sau profesionale a unei persoane.
Unde începe problema adevărată
Nu există niciun rău în a avea gânduri nedorite, tulburătoare. Gândurile obsesive în sine nu sunt problema. Adevărata problemă, în schimb, începe doar atunci când începem să ne luăm gândurile obsesive în serios sau să le tratăm ca și cum numai gândurile ar fi dăunătoare.
Când ne „contopim” cu gândurile noastre obsesive, începem să le luăm ca pe o directivă, ca pe ceva asupra căruia trebuie să acționăm și pe care trebuie să-l respectăm. Acțiunile rezultate se numesc compulsii și sunt cele care provoacă toate problemele.
De exemplu, nu există nicio problemă în a crede că microbii îți vor contamina corpul, atâta timp cât poți observa aceste gânduri dintr-un punct de vedere dezamorsat. Cu toate acestea, odată ce iei aceste gânduri la propriu și faci până la zece dușuri în fiecare zi pentru a evita contaminarea, aceasta începe să-ți afecteze negativ viața.
Obsesiile au adesea o componentă superstițioasă. Și chiar dacă majoritatea oamenilor care se luptă cu TOC sunt conștienți că gândirea lor este în mare parte defectuoasă și irațională, totuși se simt presați să își exercite compulsiile. Doar pentru a fi în siguranță.
De exemplu, o persoană poate avea un gând recurent despre pierderea celor dragi într-un accident de mașină oribil. Drept urmare, ea se simte presată să-i verifice frecvent pentru a se asigura că sunt în siguranță, chiar dacă „știe” că eșuarea unui apel nu va provoca un accident.
Acționarea compulsiilor se simte adesea bine, deoarece oferă o ușurare momentană de anxietatea sau spaima pe care gândurile le produc. Dezastrul a fost evitat și nimeni nu a trebuit să moară. Dar, în timp ce acționarea compulsiilor previne suferințele fictive, adesea vine împreună cu costuri reale.
O parte din costuri este imediată și practică. Compulsiile îți pot afecta timpul, când trebuie să-ți petreci timp în fiecare zi verificându-ți în mod repetat încuietorile și întrerupătoarele și efectuându-ți ritualurile compulsive. Ele pot afecta sănătatea dumneavoastră atunci când trebuie să vă spălați mâinile de zeci de ori în fiecare zi înainte ca acestea să fie „cu adevărat curate”. Iar compulsiile pot afecta relațiile tale atunci când trebuie frecvent să-i atragi pe cei dragi în comportamentul tău compulsiv.
Dar partea cea mai proastă este că aceste costuri continuă să crească. Tratând gândurile înspăimântătoare ca pe ceva ce trebuie evitat, le creștem înfricoșarea. Propriile noastre acțiuni le dau statutul pe care nu îl merită și suntem prinși într-un cerc vicios care elimină treptat propria noastră liniște sufletească.
Deci, deși acțiunile compulsive oferă o ușurare momentană, ele provoacă durere și suferință pe termen lung. Dacă vrei să scapi de ciclul obsesiilor și compulsiilor, trebuie să începi să stabilești și să spargi limitările propriei tale minți.
DEPĂȘIREA TOC
Vestea bună despre TOC este că are un prognostic foarte favorabil – TOC este ușor de depășit prin terapie. Majoritatea terapeuților folosesc terapia cognitiv-comportamentală pentru a ameliora simptomele TOC. Clienții învață să-și monitorizeze gândurile și să recunoască legătura dintre gândirea, sentimentul și comportamentul lor. Terapeutul acționează ca un „coach comportamental” și adesea dă multe teme pentru acasă între sesiuni. Progresul poate fi lent, dar treptat clienții învață să-și separe gândurile de comportamente. Odată ce comportamentul se schimbă, există o mare probabilitate ca lucrurile să se îmbunătățească mai devreme decât mai târziu. Ei dezvoltă o serie de instrumente pentru a vă gestiona simptomele în timp real!
Vestea proastă este că izolarea, jena și auto-ura cauzate de TOC pot împiedica unii oameni să caute ajutor. S-ar putea să se teamă că gândurile sau compulsiile lor sunt atât de „nebunești” încât vor fi batjocoriți sau etichetați ca fiind ciudați.
Cum depășești tulburările compulsive
Una dintre cele mai eficiente forme de tratament pentru tulburările compulsive este terapia cognitiv-comportamentală (TCC), care are ca scop identificarea și modificarea gândurilor iraționale care stau la baza obsesiilor și compulsiilor. TCC implică expunerea graduală și controlată la situațiile sau obiectele care declanșează anxietatea, fără a recurge la comportamentele compulsive. Astfel, persoana învață să tolereze disconfortul emoțional și să își schimbe percepția asupra riscurilor sau amenințărilor percepute.
Un alt element important al tratamentului pentru tulburările compulsive este medicația. Există anumite medicamente antidepresive care pot reduce simptomele obsesiv-compulsive prin reglarea nivelului de serotonină din creier. Serotonina este un neurotransmițător implicat în reglarea stării de spirit, a anxietății și a impulsivității. Medicamentele pot fi prescrise de un medic psihiatru, care va stabili doza optimă și durata tratamentului în funcție de fiecare caz în parte.
Pe lângă terapie și medicație, există și alte strategii care pot ajuta persoana cu tulburare compulsivă să își îmbunătățească starea de bine. Acestea includ:
- Practicarea unor activități plăcute și relaxante, cum ar fi hobby-uri, sporturi, meditație sau yoga.
- Menținerea unei rutine zilnice care să asigure un echilibru între muncă, odihnă și distracție.
- Evitarea consumului de alcool, droguri sau cafeină, care pot agrava anxietatea sau insomnia.
- Căutarea sprijinului familiei, prietenilor sau al unor grupuri de suport pentru persoanele cu tulburare compulsivă.
- Informarea corectă despre natura și cauzele tulburările compulsive, precum și despre opțiunile de tratament disponibile.
Cum să te confrunți cu obsesiile și compulsiile
Pasul #1 Observați vocea dictatorului din interior
O minte obsesivă este dornică să-ți spună ce ar trebui și ce nu ar trebui să faci. Este ca un dictator care trăiește în capul tău. Vă va îndemna să acționați pentru compulsii și vă va amenința cu sentimente intense de anxietate în cazul în care nu urmați exemplul. Oricât de greu poate fi, este esențial aici să observi cerințele minții tale cu un sentiment de distanță, curiozitate și autocompasiune.
Acest lucru poate însemna pentru tine să te oprești în mijlocul unui gând obsesiv. Sau asta poate însemna să te oprești în mijlocul unei acțiuni compulsive. Apoi, în loc să te conformezi, observă vocea așa cum ai putea observa un copil de patru ani.
Acest lucru este adesea mai ușor de spus decât de făcut și nu există o singură formulă care să se potrivească tuturor. În funcție de circumstanțele dvs. și de istoricul personal cu obsesii și compulsii, este posibil să aveți nevoie de o abordare diferită.
Când surprinzi că ai un gând obsesiv, s-ar putea să vrei să te dezamorsezi de la aceste gânduri spunând „observ că am gândul că (inserează gândul tău obsesiv)”. Pe măsură ce faci asta, s-ar putea să observi cum se creează un spațiu între tine și gând, făcând gândul să-și piardă o parte din putere.
Există o gamă întreagă de tehnici de defuzie cognitivă și poate doriți să experimentați cu diferite tehnici de defuzie cognitivă pentru a afla care funcționează cel mai bine pentru dvs.
Când te surprinzi în mijlocul unei acțiuni compulsive, s-ar putea să vrei să te oprești pentru o secundă și să-ți permiți să simți tensiunea, neliniștea și anxietatea care apar atunci când nu termini constrângerea. Aceasta înseamnă să renunți la dorința de a acționa și să-ți întâlnești sentimentele inconfortabile cu o atitudine de bunătate de sine și curiozitate deschisă.
Primul pas pentru a face față obsesiilor și compulsiilor este să nu faci așa cum îți spune dictatorul din interior, ci să te oprești, să dai înapoi și să observi vocea dictatorială ca pe ceva ce ai, nu ca pe ceva ce ești.
Pasul #2 Efectuați propria declarație de independență
După ce te-ai oprit să cedezi cerințelor minții tale și ai asumat o postură mai deschisă și mai bună față de gândurile tale, este timpul să schimbi scenariul. Este timpul să ne declarăm independența.
Din nou, pașii concreți de acțiune sunt diferiți de fiecare dată, în funcție de circumstanțele dvs. imediate și de istoricul personal cu obsesii și compulsii.
Pentru unele constrângeri ar putea însemna să nu faci nimic, deoarece opusul verificării repetate a încuietorilor și comutatoarelor este să nu verifici încuietorile și comutatoarele menționate. Pentru alte constrângeri, totuși, există o linie clară a ceea ce nu trebuie să faci. De exemplu, atunci când mintea îți spune că trebuie să te speli, este timpul să-ți freci degetele cu niște murdărie.
Cel mai bine este dacă cursul alternativ de acțiune este de fapt ceva util sau bazat pe valori. De exemplu, un pacient al doctorului Steven C. Hayes a observat că mintea lui i-a spus că copiii lui sunt prea plini de germeni pentru a fi atinși, așa că s-a jucat cu ei pentru a scăpa de această frică.
Eu personal aveam gânduri obsesive despre mâinile mele murdare și că trebuie să le spăl. Când am observat că încep să mă spăl pe mâini ca o formă de evitare, am venit cu acest plan:
Ori de câte ori mintea îmi cerea „să mă spăl pe mâini sau altfel”, chiar dacă nu păreau murdare, zâmbeam și îmi sugeam degetele. Tipule, mintea mi-a replicat despre asta! Dar nu era o chestiune de zile, înainte ca îndemnurile mele obsesive să înceapă să devină ezitante („uh, spală-ți… nu, nu. Nu vreau să spun!”).
povestește doctorul HayesNu transforma acest „joc opus” într-o nouă constrângere. Scopul este de a avea dreptul independent de a trăi o viață plină, indiferent de ceea ce declara dictatorul din interior.
Al doilea pas este să explorezi limitările propriei tale minți și să te comporți liber și independent. Începe prin a încălca regulile și fă ce îți spune mintea să nu faci.
În loc de concluzie
Tulburările compulsive nu sunt o dovadă de slăbiciune sau nebunie, ci o problemă medicală tratabilă. Cu ajutorul specialiștilor și al celor dragi, persoana afectată poate depăși aceste dificultăți și poate duce o viață normală și fericită.
Dacă bănuiți că suferiți de TOC, luați în considerare găsirea unui terapeut. Fiți încrezători că un terapeut știe că această problemă este de neprevenit și biologică, la fel ca o alergie sau o tulburare de vedere. Nu trebuie să fii prizonier al TOC. Combinația de terapie, uneori împreună cu medicamente, oferă de obicei un tratament eficient. Puteți lua o decizie care vă poate schimba viața recunoscând problema și având curajul de a căuta ajutor.
Nu ești singur dacă suferi de TOC, deși s-ar putea să suferi în tăcere. Terapia poate ajuta cu adevărat și vă poate oferi resursele pentru a preveni recidivele în cazul în care acestea vor începe să apară în viitor. Terapia cognitiv-comportamentală oferă adesea sfaturi și tehnici pe care le puteți folosi pentru a gestiona multe tipuri de anxietate, astfel încât poate avea adesea efecte de durată dincolo de TOC.
Cu toții suntem capabili să avem gânduri nedorite, obsesive. Dar, indiferent cât de tulburător poate fi un gând, un gând este doar un gând, fără putere de a vă face rău ție sau altcuiva.
Obsesiile devin problematice doar atunci când intră în domeniul acțiunilor, fie acte private pentru a le anula, fie acte publice pentru a le calma. Odată ce începem să ne luăm gândurile la propriu și să acționăm compulsiv, ele încep să ne afecteze negativ viața. Atunci obsesiile încep să afecteze timpul, sănătatea și relațiile noastre și să obțină un cost din ce în ce mai mare în timp.
Dacă dorim să ne depășim obsesiile și compulsiile, trebuie să învățăm cum să ne oprim în timpul zborului. Este posibil să fie nevoie să ne dezamorsăm de gândurile obsesive, făcând gândurile să-și piardă din putere prin crearea unei anumite distanțe între noi și gând.
Sau ar putea fi nevoie să învățăm cum să facem loc pentru sentimentele incomode care apar inevitabil ori de câte ori rezistăm impulsului de a ne acționa conform constrângerilor noastre. Și atunci când mintea noastră ne prezintă reguli autoimpuse despre ceea ce putem și nu putem face, este timpul să mergem împotriva curentului și să ne comportăm independent, începând cu exact ceea ce ne este atât de frică în minte.
Cu cât depășim mai mult limitările proprii ale minții noastre, cu atât ne eliberăm mai mult din închisoarea noastră mentală și ne putem bucura în sfârșit de o nouă libertate. Este tipul de libertate pe care nici măcar miliarde nu o pot cumpăra.
