Socializarea sexuală a adolescenților
Oamenii heterosexuali au adesea dificultăți în înțelegerea proceselor indivizilor din minoritățile sexuale. Din moment ce majoritatea oamenilor din lume sunt heterosexuali (inclusiv părinții majorității tinerilor minoritari), majoritatea persoanelor din cultura de masă petrec puțin timp reflectând orientarea lor sexuală. Cu toate acestea, dacă ar fi să ne imaginăm cum ar fi să fii un tânăr care începe să dezvolte un sentiment intern al unei identități sexuale minoritare, s-ar putea observa rapid că societatea modernă este ostilă și nereprezentativă pentru orientările sexuale minoritare.
Comentariile pe care membrii familiei și prietenii le fac atunci când sunt discutate probleme de identitate sau orientare sexuală, emisiunile de televiziune, cântece celebre, cărți, filme, panouri publicitare, reviste, conținutul legilor și politicilor, și presupunerile și așteptările oamenilor, îi învață pe copii încă de la o vârstă fragedă că cel mai bine este să fii heterosexual.
Munca lui Debbie Epstein și Richard Johnson în școlile elementare arată că rolurile sexuale heteronormative sunt repetate și întărite atât în clasă, cât și pe terenul de joacă. Copiii joacă jocuri care sărbătoresc perechile heterosexuale, citesc povești cu personaje exclusiv heterosexuale, absorb ipotezele despre oameni pe baza comportamentelor de gen și li se adresează întrebări de către profesori și colegi de clasă care își asumă o orientare heterosexuală viitoare. Pe scurt, din prima zi de grădiniță, tinerii minoritari sexuali sunt socializați sexual pentru a gândi și a se simți într-un mod heterosexual. Când acești tineri ajung la adolescență și descoperă că nu pot îndeplini scenariul sexual pregătit, școala devine un loc care îi face atât în mod explicit cât și subtil să se simtă anormali și devianți.
Liceele și adolescenții din minoritățile sexuale
Citând un raport al Task Force al guvernatorului din Massachusetts, Statele Unite, Rețeaua de educație directă pentru lesbiene gay (GLSEN) raportează că aproximativ două treimi din elevii cu minoritate sexuală de peste ocean au declarat că au fost hărțuiți verbal, fizic sau sexual la școală. GLSEN caută să facă școlile mai sigure prin educație cu privire la problemele de orientare. De asemenea, oferă asistență logistică pentru profesori, administratori și studenți care doresc să ajute școlile să primească și să accepte elevii cu minorități sexuale.
Imaginati-vă că peste ocean problema discriminarilor pe baza de identitate și orientare sexuală este intens discutată și că există state care au aprobat parteneriatele civile intre persoane de acelasi sex.
Situatia din România pentru persoanele din minoritățile sexuale rămâne în continuare mult mai dificilă de gravă, pentru că aceste probleme sunt băgate în continuare sub preș. Într-un stat profund laic unde Biserica Ortodoxă a reușit să inițieze un referendum pentru modificarea constituției astfel încât să fie interzise legi care să permită posibile parteneriate civile, e ușor de imaginat cum stăm la capitolul stimagtizare.
Revenind la situatia de peste ocean, în unele școli, elevii lesbieni, homosexuali, bisexuali, transgender și indeciși, precum și colegii lor heterosexuali, se întâlnesc (adesea în grupuri numite alianțe gay / straight sau GSA) pentru a discuta problemele cu care se confruntă elevii din minoritatățile sexuale și pentru a împărtăși idei despre modul în care să cultive o atmosferă tolerantă.
Statele Unite au adoptat o Lega federală de acces egal în 1984 ce permite formarea unor astfel de grupuri oriunde există cluburi studențești de orice fel. Această lege, inițial puternic promovată de grupuri creștine conservatoare pentru a permite elevilor să organizeze cluburi religioase în școlile publice secundare, se aplică numai în cadrul școlilor publice în care s-a constatat că administrația a stabilit o politică de a pune la dispoziția lor facilitățile grupurilor de după școală. Studenții din minoritatățile sexuale din comunitățile mai mici sau conservatoare sunt adesea mai izolați, deoarece subiectul devine rar, chiar dacă vreodată, parte din discursul public al școlii. Avocații spun că prezența GSA îi face pe studenții minorităților sexuale să se simtă mai în siguranță. Oponenții susțin că GSA încurajează adolescenții impresionabili să experimenteze homosexualitatea și un stil de viață care duce la nefericire și moarte. Adesea, limbajul religios este evocat pentru a explica de ce homosexualitatea este nefavorabilă.
Așadar chiar și cu o rată de acceptabilitate mai mare și peste ocean există stimagtizare, chiar dacă in show-uri și seriale pare că nu este așa.
Ca să vă faceți o idee despre gradul de acceptabilitate din România este de ajuns să urmăriți reacțiile și comentariile fantacilor creștini ortodocși la știrea conform căreia Papa Francisc spune că homosexualii au dreptul să fie parte a unei familii. Ei sunt copiii lui Dumnezeu și au dreptul la o familie. Nimeni nu ar trebui să fie alungat sau să fie făcut să sufere din această cauză. Declarațiile fac parte dintr-un documentar în care Papa a vorbit despre abordarea sa în ce privește grija pastorală a Bisericii Catolice față de comunitatea LGBT.
Chiar dacă studenții din minorități sexuale sunt gata să vorbească despre orientarea lor sexuală (și mulți nu sunt și continuă să se prefacă că sunt ca și colegii lor heterosexuali), nivelul de sprijin și nivelul de confort al adulților din școală pot varia foarte mult. Chiar și consilierii și asistenții sociali nu sunt adesea pregătiți să discute probleme legate de orientarea sexuală cu adolescenții. Uneori, profesorii care doresc să predea despre contribuțiile indivizilor minorităților sexuale de-a lungul istoriei sau care doresc să sprijine studenții individual sunt împiedicați să facă acest lucru de către directori și consiliile școlare. Presiunea părinților și opinia publică percepută îi împiedică adesea pe directorii de școli să sprijine tinerii din minoritățile sexuale. În alte locuri, totuși, profesorii și personalul afișează simboluri „zonă sigură” (un simbol conceput ca un semn de sprijin pentru elevi) și se simt confortabil vorbind despre orientarea sexuală pe măsură ce apare în conversații la clasă sau conversații individuale cu elevii.
Contorvesa legată de identitate și orientare sexuală
În ceea ce privește atitudinile și acțiunile față de problemele minorităților sexuale și studenți, chiar și în Statele Unite există puțină uniformitate în școli. Majoritatea școlilor, nu se ocupă de aceste probleme, iar elevii minoritari continuă să sufere în tăcere negând propria lor orientare sexuală. În România situația nu doar că e asemănătoare dar nu e greu de imaginat reacția unui părinte care află de la copilul său că la școala li s-a vorbit despre orientarea sexuală.
Problema orientării sexuale în educație se află la intersecția normelor sociale, psihologice și religioase ale societății cu școala. În timp ce sistemul juridic (nu doar peste Ocean, dar și la nivelul UE) tinde să apere drepturile elevilor: homosexuali, lesbiene, bisexuali, transgenderi și indeciși, de a fi protejați de hărțuire, nici o unitate de învățământ nu a fost trasă la răspunedere pentru crearea proactivă de medii mai primitoare și de susținere pentru tinerii cu minorități sexuale.
În cele din urmă, administratorii, consiliile școlare și cetățenii decid asupra curriculumului și politicilor școlii. Deși Asociația Psihologică Americană (APA) a eliminat homosexualitatea din lista lor de tulburări mentale în anii 1970, mulți încă nu consideră că orientarea sexuală minoritară este normală sau acceptabilă. Unele grupuri religioase precum Focus on the Family din SUA (daca vreti Coalitia pentru Familie din Romania) susțin că adolescenții pot fi convertiți la heterosexualitate folosind un proces cunoscut sub numele de terapie reparativă.
În timp ce grupurile psihologice obișnuite (de exemplu, APA) și grupurile religioase resping astfel de terapii (a se vedea Declarația religioasă de sexualitate, morală, justiție și vindecare din 2000, scrisă de Consiliul de informații și educație sexuală din Statele Unite), pentru că nivelul lor de sprijin, discursul și acțiunea în școli variază foarte mult.
Școala este pur și simplu intersecția unei dezbateri sociale mult mai largi. Adolescenții din minoritățile sexuale îi provoacă pe educatori să se gândească la tensiunea dintre publicul majoritar plăcut și servirea tuturor studenților. Prezența adolescenților minoritari poate încuraja reflecția, conversația și schimbările de politici și practici pentru care mulți educatori nu sunt pregătiți și totuși fără de care adolescenții din minoritățile sexuale nu pot supraviețui.
Referinte: State University / BOSWELL, JOHN. 1980. Christianity, Social Tolerance, and Homosexuality / EPSTEIN, DEBBIE, and JOHNSON, RICHARD. 1998. Schooling Sexualities./ POPKEWITZ, THOMAS S. 1998. Struggling for the Soul: The Politics of Schooling and the Construction of the Teacher.
