Pentru unii, dragostea este cel mai bun lucru din lume. Iubirea este sursa bucuriei și frumuseții care trebuie avute în viață și, fără dragoste, viața este ca o carapce, lipsită de sens. Pentru unii, dragostea este o experiență suficient de plăcută și a avea un partener este o încântare atunci când este momentul potrivit. Totuși, pentru alții, iubirea este o iluzie, în mare parte fabricată de mass-media de-a lungul mileniilor, dată de credințe religiase, tradiția vorbită și tradiția scrisă, fără sprijinul științific sau raționamentul care să-i acorde credință reală.
Pentru unii dintre acești indivizi, acest lucru ar putea fi legitim. Iubirea poate fi doar o reacție chimică trezită de noutate și interese comune. Pentru alții, totuși, această viziune a iubirii a fost purtată de o inimă frântă sau de speranțe năruite și dezamăgiri și funcționează mai mult ca un mecanism de protecție decât o credință reală. Pentru acei indivizi, învățarea să renunțe la îndoială și să ia în considerare posibilitatea iubirii poate duce la libertate emoțională.
Ce este iubirea ?
Ah, dilema poetului și a muzicianului: ce este mai exact iubirea? Chiar scriind aceste rânduri imi vine in minte celebra piesa a celor de la Haddaway:
Oamenii de știință s-au arătat și ei interesați să găsească răspunsul la această întrebare, precum și secole de artiști care caută să descopere adevărul. Dintr-o perspectivă biologică, dragostea este o serie de reacții chimice, creând o senzație corporală, care apoi se transformă în alte senzații corporale și culminează cu un atașament bazat pe evoluție. Dintr-o perspectivă emoțională, dragostea este un sentiment care evocă imagini cu flori, zâmbete, îmbățisări și țineri de mână. Dintr-o perspectivă spirituală, iubirea este o experiență de a fi dispus să-ți dai viața pentru altcineva, de a merge spre sacrificiu și integritate în comuniunea cu altcineva.
Toate acestea împreună pot fi iubire, dar nici una dintre ele nu reușește să cuantifice în mod adecvat și cu exactitate ce este iubirea. În ciuda nenumăratelor studii de cercetare, poezii, piese de teatru și opere de artă dedicate acestei întrebări – dedicate în întregime determinării exact a ceea ce este iubirea și cum arată – dragostea rămâne încăpățânat de evazivă și în întregime personală pentru fiecare dintre noi. Ce înseamnă iubirea pentru o persoană, nu înseamnă același lucru pentru altă persoană și modul cum arată dragostea pentru o persoană este complet diferit de cum vede iubirea altă persoană. Din acest motiv, dragostea nu poate fi cuantificată, dar este de obicei satisfăcută de acest lucru: sentimente de afecțiune, dorința de sacrificiu și o formă de angajament.
Cum ajungi să îți pierzi încrederea în iubire ?
Pierderea credinței în dragoste poate fi cauzată de foare multe lucruri. Deși o inimă frântă din cauza unei conexiuni romantice pierdute este cel mai adesea menționată ca fiind cauza, aceasta are o imagine restrânsă asupra daunelor potențial cauzate de cei dragi în ansamblu, inclusiv de familie, prieteni și mentori. O trădare percepută – sau o serie de trădări – de către oricine în care ai avut încredere are potențialul de a-ți decima opiniile despre dragoste și de a crea îndoieli cu privire la faptul dacă iubirea este sau nu reală sau complet imaginară.
O relație ruptă cu un părinte poate provoca pierderea credinței că iubirea există. Părinții sau îngrijitorii sunt, de obicei, primii oameni care ne învață cum să stabilim legături și cum ar trebui să arate iubirea. Dacă un părinte este neglijent, crud sau chiar în mod constant nepăsător, acest lucru vă poate eroda rapid părerile despre iubire și poate crea suspiciunea că dragostea despre care se vorbește atât de des nu este reală, la urma urmei, ci este o creatie a oamenilor cu o agendă- sau oameni care pur și simplu nu știu nimic mai bun.
Prieteniile eșuate pot afecta și ele credința în iubire. Prieteniile sunt, de asemenea, printre cele mai de încredere relații vulnerabile pe care le poți avea. Dacă un prieten te trădează, uită ceva important sau te dezamăgește, s-ar putea să experimentezi și pierderea credinței în iubire – mai ales dacă este un prieten apropiat care te-a dezamăgit.
Mentorii pot planta și ei semințe de îndoială cu privire la dragoste. De obicei, mentorii sau alte persoane pe care le admiri pot crea îndoieli cu privire la dragoste prin propriile lor eșecuri în dragoste sau prin propriile pierderi. Un mentor respectat care are o aventură și divorțează, de exemplu, ar putea să vă determine să vă întrebați dacă există sau nu dragoste. Un mentor care renunță la un prieten după ani de apropiere poate semăna îndoieli. Când admiri foarte mult pe cineva, lucrezi foarte des pentru a imita alegerile și comportamentul lui, iar asistarea la un eșec – în special una romantică sau legată de dragoste – poate crea îndoieli dacă iubirea este sau nu reală pentru ei și pentru tine.
Cum poate ajunge iubirea să fie o iluzie fără să realizezi ?
Dezamăgirile în relații și lipsa încrederii în existența iubirii pot veni și din iluziille pe care mulți și le fac despre persoanele la care țin dar care nu le răspund la rândul lor cu același interes. De ce ? Simplu, te poți îndrăgosti de iluzia potențialului care ar putea să facă uimitoare persoana pe care o iubești.
Povestea ar putea fi cam așa:
Persoana pe care o iubești nu te-ar invita niciodată la vreuna dintre întâlnirile sale, dar ai ajunge oricum la una dintre ele. Și ca sa îi cauti o scuză vei spune că pur și simplu a uitat, nu? Poți ajunge să te convingi că e o persoană uitucă doar pentru a-ți salva propria durere. Și asta doar pentru că ești îndrăgostit de iluzia acelei persoane.
Persoana respectiva te va evita emoțional și, când vei încerca să vorbesti despre problemele de relație, se va închide pur și simplu. Dar tot vei găsi o scuză: poate a avut o zi proastă. Nu m-ar trata niciodată atât de prost, nu? În realitate ești îndrăgostit de iluzia a ceea ce presupui că sunt bunele sale intenții.
Acea persoană se va folosi mereu de diferite scuze pentru a nu te vedea, deși te va face să fi cucerit de cuvinte dulci în clipa următoare. Desigur, vei spune că nu ești manipulat, si vei gasi scuza ca poate acea persoana se simțea doar obosită în ziua aceea. Ti-a spus că te iubește, așa că vă veți întâlni, nu-i așa? In realitate poți să fi îndrăgostit de iluzia cuvintelor sale.
Te poți trezi vorbind cu prietenii tăi și spunându-le toate lucrurile „bune” care s-au întâmplat, exagerând efectiv importanța acțiunilor și ignorând faptele greșite anterioare. Probabil vei evita cu aviditate să gândești lucruri rele, crezând că asta te face un partener rău.
Asadar poți ajunge să ți pui inima pe tavă unei persoane despre care doar crezi că este ceva, dar în realitate îți poți pierde timpul, energia și dragostea pe care nu le-a dovedit niciodată că le merită.
Idealizarea implică supraestimarea atributelor pozitive ale unei persoane, obiect sau idee și subestimarea atributelor negative; dar, mai fundamental, implică proiecția nevoilor, dorințelor și fanteziilor noastre asupra acelei persoane, obiect sau idee. Exemplul clasic de idealizare este acela de a fi îndrăgostit, când dragostea este confundată cu nevoia de a iubi, iar atributele negative ale persoanei idealizate nu sunt doar subestimate, ci transformate în atribute pozitive și considerate ca fiind îndrăgite. Deși acest lucru poate provoca o trezire grosolană, există câteva modalități mai bune de a ne ușura anxietatea existențială decât prin fabricarea a ceva care este „perfect” pentru noi, fie că este vorba despre o piesă de echipament tehnologic, un loc, țară, persoană sau idol.
Dar nici măcar un zeu nu este suficient. Potrivit filosofului și teologului Sf. Augustin, omul este predispus la un sentiment curios de nemulțumire și la un sentiment subtil al dorinței după ceva nedefinit. Acest sentiment de nemulțumire ia naștere din starea sa căzută: deși are un potențial înnăscut de a se raporta la Dumnezeu sau la absolut, acest potențial nu poate fi niciodată realizat pe deplin și, prin urmare, dorește ca alte lucruri să-i ocupe locul. Totuși, aceste alte lucruri nu se satisfac, iar el rămâne cu un sentiment de neimplinire – dorinta pentru ceva ce nu poate fi definit.
Un motiv pentru care iubirea pare atât de dificilă este că ne agățăm de iluzii. Ne agățăm de emoțiile trecătoare, gândind că e vorba de dragoste și astfel ajungem să ne întristăm mai mult. Pasiunea, atașamentul, pofta și altele asemenea devin bariere în descoperirea iubirii autentice care stă latentă în noi. Nu numai aceasta, ci menținem și o serie de alte iluzii legate de iubire.
Când vine vorba de relații, toți avem o fantezie despre cum ar fi partenerul nostru ideal sau despre cum ar trebui să fie o relație. Și o mare parte din acest lucru provine din condiționarea socială, literatura, muzica și filmele. Vorbim despre partenerul nostru de vis și uneori credem că am găsit acea persoană.
Dar de multe ori constatăm, după ce a trecut ceva timp, că euforia dispare. Acest lucru se datorează parțial creierului care nu mai produce substanțele chimice legate de atracția inițială. Dar acest lucru are legătură și cu propriile noastre proiecții. Persoana cu care suntem nu este cea care părea să fie inițial. S-ar putea să nu fie ceea ce așteptam sau, mai rău, s-ar putea dovedi a fi exact opusul. Ne trezim dezamăgiți, chiar frustrați sau dezamăgiți din dragoste.
Cu toate acestea, problema nu este întotdeauna cu cealaltă persoană. Problema stă la noi și la imaginația noastră. Ne imaginăm cum ar fi partenerul perfect și relația perfectă. Și căutăm pe cineva care pare să se potrivească acelui ideal. Și când întâlnim pe cineva, încercăm să proiectăm acel ideal asupra lor. În unele cazuri se pare că se potrivește. Dar necesită exagerarea calităților lor dezirabile, în același timp ignorându-le sau minimizându-le pe cele nedorite. Celălalt lucru este că este nevoie de timp pentru a cunoaște cu adevărat pe cineva. În fazele inițiale sunt atât de multe pe care nu le știm, așa că avem tendința de a umple aceste lacune cu imaginația noastră.
Deoarece suntem prinși de fantezie și imaginație, vedem totul printr-un filtru îngust și tulbure. Vedem doar ceea ce vrem să vedem, doar ceea ce se potrivește cu idealul nostru, chiar dacă l-am remodelat puțin. Și nici nu este în întregime în capul nostru. Cealaltă persoană își filtrează probabil propriul comportament, oferindu-vă tot ce este mai bun din ele în timp ce își ascunde imperfecțiunile. Vrem să-i facem pe plac celuilalt. Vrem să îi asigurăm. Așa că ne străduim să fim puțin mai de dorit, puțin mai atenți și mai afectuoși, puțin mai plăcuți și mai acceptabili și să distragem atenția de la orice calități pe care celălalt le-ar putea găsi neplăcute.
Este ca și cum am fi la un interviu pentru o poziție importantă, așa că ne comportăm cel mai bine. Vrem să-l convingem pe celălalt că suntem cei mai potriviți, așa că depunem un efort suplimentar pentru a mulțumi acea persoană. Dar, odată ce ne asigurăm poziția și ne simțim puțin mai confortabili, diminuăm treptat acel efort și temperamentele și obiceiurile noastre autentice încep să iasă la iveală.
Deci, la începutul relației există atât de multă iluzie, atât de multă fantezie. Dar ne place asta. O face captivantă și pasională. Dar problema cu iluzia este că este dificil de întreținut. La început, încercăm să ne liniștim unii pe alții, indiferent dacă ne dăm seama sau nu. Încercăm să le păstrăm atenția și interesul. Dar odată ce simțim că am asigurat relația, începem să ne relaxăm. Începem să ne așezăm și să revenim la modul nostru obișnuit de a ne comporta. Acesta este momentul în care relația devine plictisitoare sau nemulțumitoare. Atunci începe să apară tensiunea și conflictul.
În această etapă credem că celălalt s-a schimbat. Într-adevăr, tocmai s-a întors la sinele lor obișnuit. O vreme jucau un joc, probabil că nu știau de el, așa cum probabil nu știți de propriul dvs. joc. Și acum începeți cu adevărat să vă vedeți mai autentic.
Acesta este punctul din relație când iubirea este cu adevărat testată. Pentru că acele iluzii pe care le confundăm atât de des cu dragostea sunt subțiri. Sunt temporare și nu pot dura. Și dacă nu există o iubire autentică sub ele, atunci nu există niciun fundament pentru o relație sănătoasă și totul se prăbușește.
Deci, dacă vrem să avem o relație sănătoasă și puternică, trebuie să înțelegem toate acestea. Trebuie să avem o abordare realistă. Acest lucru nu înseamnă că nu ne putem bucura de euforia inițială a pasiunii, dar trebuie să înțelegem graba chimică și, ca orice medicament, efectul se va epuiza. Deci întrebarea este: putem îmbrățișa realitatea? Putem aprecia relația și în autenticitatea ei?
Cum să renunți la indoieli că iubirea poate fi și reală
