Atunci când vorbim despre empatie, ne referim la abilitatea de a înțelege emoțional ce simt ceilalți oameni, de a vedea lucrurile din punctul lor de vedere și de a te imagina pe tine în locul lor. În esență, este să te pui în poziția altcuiva și să simți cam cum se simte acea persoană.
Când vezi o altă persoană suferind, s-ar putea să te poți imagina instantaneu în locul celeilalte persoane și să simți simpatie pentru ceea ce trece.
Pe de altă parte empatia este un concept larg care se referă la reacțiile cognitive și emoționale ale unui individ la experiențele observate ale altuia. A avea empatie crește probabilitatea de a-i ajuta pe ceilalți și de a arăta compasiune.
„Empatia este un element constitutiv al moralității – pentru ca oamenii să respecte Regula de Aur, ajută dacă se pot pune în locul altcuiva. Este, de asemenea, un ingredient cheie al relațiilor de succes, deoarece ne ajută să înțelegem perspectivele, nevoile și intențiile altora.” potrivit Greater Good Science Center, un institut de cercetare care studiază psihologia, sociologia și neuroștiința de bunăstare.
Deși pot părea similare, există o distincție clară între empatie și simpatie. Potrivit lui Hodges și Myers, autori in Enciclopedia Psihologiei Sociale, „Empatia este adesea definită ca înțelegerea experienței altei persoane imaginându-se în situația acelei persoane: Înțelegem experiența celeilalte persoane ca și cum ar fi trăită de sine, dar fără sinele de fapt ce îl experimentează. Se menține o distincție între sine și celălalt. În schimb, simpatia implică experiența de a fi mișcat sau de a fi în ton cu o altă persoană.”
Empatie emoțională și cognitivă
Cercetătorii disting între două tipuri de empatie. În special în psihologia socială, empatia poate fi clasificată ca un răspuns emoțional sau cognitiv. Empatia emoțională constă din trei componente separate, spun Hodges și Myers. „Primul este acela de a simți aceeași emoție ca o altă persoană … A doua componentă, suferința personală, se referă la propriile sentimente de suferință ca răspuns la perceperea problemei altuia … A treia componentă emoțională, care simte compasiune pentru o altă persoană, este cea mai frecvent asociată cu studiul empatiei în psihologie ”, explică ei.
Este important să rețineți că sentimentele de suferință asociate cu empatia emoțională nu reflectă neapărat emoțiile celeilalte persoane. Hodges și Myers observă că, în timp ce oamenii empatici simt suferință atunci când cineva cade, ei nu suferă aceeași durere fizică. Acest tip de empatie este deosebit de relevant atunci când vine vorba de discuții despre comportamentul uman plin de compasiune. Există o corelație pozitivă între a simți îngrijorare empatică și a fi dispus să îi ajutăm pe ceilalți. „Se crede că multe dintre cele mai nobile exemple de comportament uman, inclusiv ajutorarea străinilor și a persoanelor stigmatizate, au rădăcini empatice”, potrivit lui Hodges și Myers. Rămâne dezbaterea cu privire la faptul dacă impulsul de ajutor se bazează pe altruism sau interes personal.
Al doilea tip de empatie este empatia cognitivă. Aceasta se referă la cât de bine un individ poate percepe și înțelege emoțiile altuia. Empatia cognitivă, cunoscută și sub numele de acuratețe empatică, implică „a avea cunoștințe mai complete și corecte despre conținutul minții unei alte persoane, inclusiv modul în care se simte persoana respectivă”, spun Hodges și Myers. Empatia cognitivă seamănă mai mult cu o abilitate: oamenii învață să recunoască și să înțeleagă starea emoțională a altora ca o modalitate de a procesa emoțiile și comportamentul. Deși nu este clar modul în care oamenii experimentează empatia, există tot mai multe cercetări pe această temă.
Cum Empatizăm ?
Experții din domeniul neuroștiințelor sociale au dezvoltat două teorii în încercarea de a dobândi o mai bună înțelegere a empatiei. Primul, Teoria simulării, „propune că empatia este posibilă, deoarece atunci când vedem o altă persoană experimentând o emoție,„ simulăm ”sau reprezentăm aceeași emoție în noi înșine, astfel încât să putem cunoaște direct cum se simte”, potrivit Psychology Today.
Există o componentă biologică și în această teorie. Oamenii de știință au descoperit dovezi preliminare ale „neuronilor oglindă” care se declanșează atunci când oamenii observă și experimentează emoții. Există, de asemenea, „părți ale creierului în cortexul prefrontal medial (responsabil pentru tipurile de gândire la nivel superior) care prezintă o suprapunere de activare atât pentru gânduri și judecăți autocentrate, cât și pentru alte orientări”, explică același articol.
Unii experți cred că cealaltă explicație științifică a empatiei este în completă opoziție cu teoria simulării. Teoria Minții, este abilitatea de a „înțelege ce gândește și simte o altă persoană pe baza regulilor pentru modul în care ar trebui să gândească sau să se simtă”, spune Psychology Today. Această teorie sugerează că oamenii pot folosi procesele de gândire cognitivă pentru a explica starea mentală a altora. Dezvoltând teorii despre comportamentul uman, indivizii pot prezice sau explica acțiunile altora, conform acestei teorii.
Deși nu există un consens clar, este probabil ca empatia să implice mai multe procese care încorporează atât răspunsuri emoționale automate, cât și raționamente conceptuale învățate. În funcție de context și situație, pot fi declanșate unul sau ambele răspunsuri empatice.
Cultivarea empatiei
Empatia pare să apară în timp ca parte a dezvoltării umane și are, de asemenea, rădăcini în evoluție. De fapt, „Formele elementare de empatie au fost observate la rudele noastre primate, la câini și chiar la șobolani”, spune Greater Good Science Center. Din perspectiva dezvoltării, oamenii încep să prezinte semne de empatie în interacțiunile sociale în timpul celui de-al doilea și al treilea an de viață. Conform articolului lui Jean Decety „Neurodezvoltarea empatiei la oameni”, „Există dovezi convingătoare că comportamentele prosociale, cum ar fi ajutorul altruist, apar la începutul copilăriei. Copiii cu vârsta de până la 12 luni încep să consoleze victimele suferinței, iar copiii cu vârste cuprinse între 14 și 18 luni prezintă comportamente de ajutor spontane, neremunerate. ”
În timp ce atât influențele de mediu, cât și cele genetice modelează capacitatea unei persoane de a empatiza, avem tendința de a avea același nivel de empatie de-a lungul vieții noastre, fără declin legat de vârstă. Potrivit articolului „Empatie pe toată durata de viață a adulților: descoperiri longitudinale și de eșantionare a experienței, independent de vârstă, empatia a fost asociată cu un profil pozitiv de bunăstare și interacțiune”.
Și este adevărat că probabil simțim empatie datorită avantajului evolutiv: „Empatia a evoluat probabil în contextul îngrijirii părintești care caracterizează toate mamiferele. Semnalându-și starea prin zâmbet și plâns, copiii umani își îndeamnă îngrijitorul să ia măsuri … femeile care au răspuns nevoilor descendenților lor le-au reprodus pe cele care erau reci și îndepărtate ”, potrivit Greater Good Science Center. Acest lucru poate explica diferențele de gen în empatia umană.
Acest lucru sugerează că avem o predispoziție naturală la dezvoltarea empatiei. Cu toate acestea, factorii sociali și culturali influențează puternic unde, cum și cui este exprimată empatia.
Empatia este ceva pe care îl dezvoltăm în timp și în relație cu mediul nostru social, devenind în cele din urmă „un răspuns atât de complex încât este greu să-i recunoaștem originea în răspunsuri mai simple, precum mimica corpului și contagiunea emoțională”, spune aceeași sursă.
Din fericire, empatia este o abilitate pe care o poți învăța și întări. Dacă doriți să vă dezvoltați abilitățile de empatie, puteți face câteva lucruri:
- Lucrați la ascultarea oamenilor fără a întrerupe acele persoane
- Acordați atenție limbajului corpului și altor tipuri de comunicare nonverbală
- Încercați să înțelegeți oamenii, chiar și atunci când nu sunteți de acord cu ei
- Puneți întrebări oamenilor pentru a afla mai multe despre ei și viețile lor
- Imaginați-vă în pielea altei persoane
Cum putem știi dacă suntem empatici ?
Există câteva semne care arată că ai tendința de a fi o persoană empatică:
- Ești bun la ascultarea cu adevărat a ceea ce au de spus alții.
- Oamenii îți spun adesea despre problemele lor.
- Sunteți priceput la reluarea modului în care se simt alți oameni.
- De multe ori te gândești la ce simt alții.
- Alte persoane vin la tine pentru sfaturi.
- De multe ori te simți copleșit de evenimente tragice.
- Încerci să îi ajuți pe alții care suferă.
- Ești priceput să spui când oamenii nu sunt sinceri.
- Uneori te simți epuizat sau copleșit în situații sociale.
- Îți pasă profund de ceilalți oameni.
- Vi se pare greu să stabiliți limite în relațiile cu alte persoane.
A avea o mare empatie te face să fii preocupat de bunăstarea și fericirea altora. Totuși, înseamnă, de asemenea, că uneori poți fi copleșit, epuizat sau chiar suprastimulat, gândindu-te mereu la emoțiile altora.
Există o serie de avantaje ale capacității de a experimenta empatia:
- Empatia le permite oamenilor să construiască legături sociale cu ceilalți. Înțelegând ce gândesc și simt oamenii, oamenii sunt capabili să răspundă în mod adecvat în situații sociale. Cercetările au arătat că a avea conexiuni sociale este important atât pentru bunăstarea fizică, cât și pentru cea psihologică
- Empatizarea cu ceilalți te ajută să înveți să-ți reglezi propriile emoții. Reglarea emoțională este importantă, deoarece vă permite să gestionați ceea ce simțiți, chiar și în perioade de stres crescut, fără a deveni copleșiți.
- Empatia promovează comportamentele de ajutorare. Nu numai că sunteți mai predispuși să vă angajați în comportamente utile atunci când simțiți empatie față de alte persoane, dar și alte persoane sunt mai susceptibile să vă ajute atunci când experimentează empatie.
Empatia joacă un rol crucial în interacțiunea umană, socială și psihologică în toate etapele vieții. În consecință, studiul empatiei este un domeniu continuu de interes major pentru psihologi și neurologi din multe domenii, cu noi cercetări care apar în mod regulat.
