Termenul de post-traumă spune totul: trauma este în trecut, dar persoanelor cu stres post-traumatic le este greu să o lase în urmă și să meargă mai departe. Ei pot retrăi evenimentul din nou și din nou – uneori în vise urâte care provoacă tulburări de somn, în flashback-uri care îi fac să călătorească în timp înapoi la un moment trecut supărător și în gânduri negative recurente care nu pot fi oprite. Acest lucru îi lasă blocați în noroiul timpului, făcând adesea imposibil să scape de strânsoarea lui.
Tulburarea de stres posttraumatic (in engleza PTSD sau așa cum ne referim aici, PTS) a fost recunoscută pentru prima dată ca o tulburare mentală legată de traume în 1980 de către Asociația Americană de Psihiatrie, în urma cercetărilor privind efectele războiului asupra soldaților și veteranilor din Vietnam. Dar PTS poate fi cauzată de o serie de experiențe traumatice, altele decât traume militare sau legate de război. Pentru a numi câteva: accidente, inclusiv și în special accidente de automobile care amenință viața sau vătămarea (cauza numărul unu a PTS la bărbații civili din SUA este legată de accidentele grave de automobile), abuz fizic și/sau sexual (cauza numărul unu a PTS la civilii din SUA, femei), atacuri teroriste, precum și dezastre naturale precum uragane, tornade, cutremure și inundații.
Așadar, Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT) este o tulburare psihică care apare după un eveniment traumatizant extrem și se manifestă prin anxietate severă, amintiri neplăcute, coșmaruri recurente și gânduri incontrolabile legate de trauma suferită. Aceasta poate fi declanșată de o varietate de evenimente traumatice, cum ar fi un accident de mașină, un atac terorist sau un act de violență.
Simptomele tulburării de stres posttraumatic pot include flash-uri sau amintiri involuntare ale evenimentului traumatizant, evitarea anumitor situații sau locuri care amintesc de evenimentul traumatizant și sentimente intense de anxietate sau iritabilitate.
Tratamentul pentru TSPT poate include terapie cognitiv-comportamentală (TCC), terapie prin expunere și desensibilizare (TED), terapie prin artă și terapie prin mișcare. Medicamentele pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor TSPT, cum ar fi antidepresivele și anxioliticele.
De unde știi dacă ai tulburare de stres post-traumatică ?
Conform Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, după un eveniment traumatic, dacă aveți simptome care includ depresie, anxietate, flashback, evitare, izolare, dificultăți de a adormi și/sau de a dormi, dificultăți de concentrare, iritabilitate, un răspuns exagerat de tresărire și hipervigilență, este posibil să aveți tulburare de stres acut (ASD). Dacă aceste simptome durează mai mult de o lună, atunci este posibil să aveți PTS. Pe scurt, PTS este alcătuit din trei lucruri de bază – traumă, depresie și anxietate.
Diagnosticul de tulburare de stres posttraumatic (TSPT) poate fi pus după minim o lună de la producerea evenimentului nefericit. Dacă reacția acută de stres se menține mai mult de o lună, diagnosticul va fi schimbat în cel de tulburare de stres posttraumatică, în măsura în care sunt îndeplinite criteriile de diagnostic.
Diagnosticul TSPT se bazează pe simptomele raportate de pacient și pe istoricul medical al pacientului. Medicul poate utiliza un chestionar standardizat pentru a evalua simptomele și pentru a ajuta la diagnosticarea TSPT.
Grade de traumă
Așa cum puteți suferi de puțin până la multă depresie sau anxietate, puteți suferi de grade minime până la extreme de PTS (eng. tulburare de stres-posttraumatică). Dacă un eveniment traumatic este sever, el devine o amintire de lungă durată, profund înrădăcinată, spre deosebire de o amintire pe termen scurt, cum ar fi ceea ce ai luat la prânz marțea trecută. O persoană cu PTS minim se va îmbunătăți probabil în timp fără terapie. De exemplu, dacă s-au aflat într-o mașină care a avut un accident in care tabla s-a îndoit, își vor repara mașina, astfel încât să nu se gândească la accident de fiecare dată când văd mașina. În timp, ei vor putea trece pe lângă locul accidentului fără să se gândească constant la „ce-ar fi dacă”: ce se întâmplă dacă aș fi plecat de acasă cu cinci minute mai devreme? Ce-ar fi dacă aș fi luat o altă cale către serviciu? O persoană cu PTS sever poate descoperi că acolo unde odată a văzut viața în mod pozitiv, din moment ce experiența lor traumatizantă, ea vede viața printr-o lentilă mai întunecată. Și relațiile lor, atât personale, cât și profesionale, s-ar fi putut schimba – și nu în bine.
Cum vă poate afecta trauma viața
Uneori, când ai PTS, lucrurile normale pe care le-ai face pentru sau cu alții — a merge la serviciu, a pregăti mesele, a fi interesat de ceea ce au făcut în ziua aceea — devin treburi care în cele din urmă se transformă în resentimente, ceea ce te poate face să te simți iritabil și supărat pe ei. Lucruri simple, atât la serviciu, cât și acasă, care nu te-ar fi deranjat niciodată înainte de traumă – găsirea unui loc de parcare într-o parcare aglomerată, mersul cu liftul până la birou, grămada de rufe care se adună – sunt acum obstacole monolitice care trebuie rezolvate înainte de a putea reveni mental la concentrarea asupra faptului rău care s-a întâmplat și asupra modului în care ți-a schimbat viața.
Terapii pentru tulburarea de stres-posttraumatică
Mai multe terapii de sănătate mintală, unele cu rezultate mai bune decât altele, sunt utilizate în prezent pentru a trata PTS:
Terapia cognitiv-comportamentală – o terapie de vorbire, este un amestec de terapie comportamentală și terapie cognitivă. Este, fără îndoială, cea mai frecvent practicată formă de terapie pentru sănătate mintală și a avut succes în tratarea PTS.
Terapia de procesare cognitivă, terapia de expunere prelungită și terapia de realitate virtuală sunt în prezent angajate de Administrația Veteranilor pentru a trata veteranii care suferă de PTSD. În toate cele trei procese, clientul retrăiește traumele trecute în încercarea de a stinge emoțiile negative asociate experienței traumatice.
Terapia medicamentoasă – în ultimele decenii, terapia medicamentoasă a fost o abordare comună pentru tratamentul anxietății, depresiei, traumei și a altor tulburări de comportament. Presupunerea este că medicamentele vor distruge modelul nefuncțional de gândire, permițând sănătății mintale a individului să revină în mod natural. Din păcate, medicamentele nu ajung la rădăcina problemei. Sunt soluții temporare care modifică comportamentul; medicamentele nu abordează cauza. În mod previzibil, comportamentul revine adesea când drogurile dispar. Din acest motiv, tratamentele farmacologice sunt frecvent utilizate în combinație cu CBT (eng terapia cognitiv comportamentala), deși studiile au descoperit că adăugarea de medicamente nu a îmbunătățit rezultatele generale.
Terapia cu perspectiva timpului (TPT) – a fost dezvoltată în 2008 pe baza teoriei perspectivei timpului a lui Zimbardo. TPT intră sub umbrela terapiei cognitiv-comportamentale și a fost dezvoltată pentru a ajuta persoanele cu PTS. Pe parcursul terapiei, oamenii blocați în trecut se îndepărtează de o concentrare îngustă asupra trecutului traumatizant, a prezentului fatalist și a unui viitor îndepărtat și adesea sumbru. În schimb, ei călătoresc către o perspectivă temporală echilibrată în care pare posibil să trăim din nou o viață plină și promițătoare. În plus, reformulandu-și „boala” ca o „rănire” și reformularea depresiei și anxietății lor ca un „trecut negativ” pe care îl pot înlocui cu un „trecut pozitiv” și „viitor mai luminos” — și în cele din urmă cu o perspectivă echilibrată în timp — poate părea excesiv de simplist, mai ales celor instruiți în psihoterapie. Dar pentru cei cu PTS, ideea de a avea un cadru înclinat înainte în care să înțeleagă și să lucreze la problemele lor vine cel mai adesea ca o ușurare enormă și o rază de lumină binevenită în întuneric.
Nașterea și utilitatea aplicațiilor de sănătate mintală
Când au fost create inițial, aplicațiile au fost considerate o extensie a industriei divertismentului. Candy Crush și Angry Birds oferă timp de distracție și „ucid plictiseala” atunci când aștepți la coadă, călătorești sau îți iei câteva minute pentru a te relaxa. Aplicațiile de sănătate mintală au fost nemaiauzite. Și oricum, cum ar putea o aplicație să înlocuiască terapia unu-la-unu? Cineva care avea nevoie de ajutor sau de consiliere a făcut o vizită la birou, și-a cumpărat o carte sau s-a ocupat de problemele lor cât a putut singur.
Dar toate acestea s-au schimbat cu câțiva ani în urmă, când comunitățile psihologice și psihiatrice au ajuns la concluzia că aplicațiile de sănătate mintală erau un supliment fezabil pentru terapia clinică și medicamente, iar industria aplicațiilor și-a deschis porțile virtuale pentru a include astfel de aplicații. De atunci, cercetătorii și clinicienii s-au alăturat dezvoltatorilor pentru a crea aplicații care pot oferi o mulțime resurse de autoajutorare.
Acum oamenii au opțiunea de a-și folosi timpul liber pentru a-și stabili calmul și a-și îmbunătăți sentimentul de bunăstare cu aplicații „nutritive” care ajută la reducerea sau ameliorarea depresiei, anxietatea, nivelul de stres și starea de spirit, precum și la creșterea optimismului. Aplicațiile de sănătate mintală sunt deosebit de atrăgătoare pentru persoanele care au nevoie de puțin ajutor, precum și pentru cei care nu au sau nu pot – poate din cauza constrângerilor de timp, a lipsei asigurării, a locuirii în locații îndepărtate sau a stigmatizării vizitei la cabinetul unui terapeut – să se întâlnescă în persoană cu un terapeut.
Piața unor astfel de aplicații este în continuă creștere dar marea majoritate a aplicațiilor sunt produse dezvoltate in SUA. Dacă te pricepi la limba engleză poți descoperi aplicații precum Calm care oferă un catalog impresionant de meditații ghidate, master class-uri sau exerciții de conștientizare. Cu un succes răsunător, aplicația are parteneriate cu specialiști sau experți in domeniu.
Există și aplicații care facilitează conectarea cu psihoterapeuți care oferă servicii de psihoterapie online. Psihoterapia online vine cu o serie de beneficii importante, cum ar fi costuri mai reduse și economia de timp pe care o faci atunci când nu este necesară deplasarea. De asemenea, terapia online poate fi accesibilă oricând și oriunde, chiar și în cazul persoanelor cu un stil de viață foarte dinamic.
