Trebuie să vă recunosc că subiectul articolului scris de medicul Nadine Levy a picat exact după un week-end în care am rămas pe rând fără internet, cablu tv, curent, semnal la telefon… Practic am avut rara ocazie să am o zi pentru mine … și m-am întrebat ce să fac cu ea.
Desigur există situații diferite pentru fiecare dintre noi. De exemplu, medicul Nadine este părinte care lucrează cu normă întreagă iar timpul liber este un eveniment rar. Timpul nestructurat poate fi nefamiliar și poate provoca anxietate, în special pentru cei care trăiesc după ceas.
Și, trebuie să recunosc că și eu am fost puțin debusolat … în astfel de momente rare încercăm să ne echilibrăm nevoile: avem nevoie de odihnă, aventură, singurătate sau conexiune? Sau avem nevoie de altceva? Dar chiar și acest proces se poate simți ca o muncă. Spre exemplu cititul unei cărți de dezvoltare personală sau de psihologie care te pune să faci exerciții sau teme poate fi interpretat drept un efort ?
Întrebarea cum să ne folosim timpul și, într-adevăr, viața noastră, se manifestă în moduri diferite. Cum trăim o viață bogată în sens, conexiune și bucurie? Pentru unii dintre noi, această întrebare provoacă o mare neliniște, având un impact negativ asupra modului în care ne arătăm în lume. Pentru alții se concretizează în îndoieli liniștite care pot apărea în perioadele de tranziție sau de auto-interogare, cum ar fi atunci când suntem între locuri de muncă, la pensionare sau când ne gândim dacă să întemeiem o familie.
Budiștii se angajează adesea în practica de a contempla faptul că viața noastră este limitată și moartea noastră este sigură. Dacă am avea de trăit doar câteva săptămâni, luni, un an sau 10 ani, ce am face cu timpul nostru?
Un instrument pe care ne putem baza atunci când apare această întrebare este practica mindfulness, care încurajează explorarea conștientă a sensului vieții noastre. Ne poate ajuta să dezvoltăm o abordare blândă, receptivă și curioasă față de noi înșine și de ceilalți. Prin conștientizare, devenim mai capabili să răspundem la ceea ce este de fapt prezent, mai degrabă decât să fim preocupați de fanteziile despre cum ar trebui să fie lucrurile. De asemenea, ne aprofundăm percepția asupra motivațiilor, alegerilor și comportamentelor noastre în timp real. Acest lucru poate duce la o mai mare claritate cu privire la modul în care deciziile noastre zilnice se aliniază cu intențiile noastre cele mai profunde.
Ceea ce este dezvăluit nu este întotdeauna frumos sau confortabil. Când ne uităm atent, s-ar putea să vedem că luăm decizii reactive și prost gândite de mai multe ori pe zi. S-ar putea să ne folosim timpul într-un mod care să ne împiedice bunăstarea, mai degrabă decât să o susțină. Un exemplu este navigarea pe internet în loc să ne odihnim când suntem obosiți la sfârșitul zilei. S-ar putea să nu ne gândim de obicei la nimic, dar cu conștientizarea atentă am putea recunoaște că acest lucru duce la un efect în cascadă de oboseală, dispoziție proastă și tensiune în relațiile noastre.
Folosind mindfulness pentru a vedea ce este cu adevărat acolo, devenim mai împuterniciți să facem alegeri care susțin o stare de ușurință, claritate și scop. Odată ce ne aflăm într-o stare de spirit echilibrată, mindfulness ne poate ajuta să intrăm în contact cu moduri intuitive și corporale de cunoaștere (sau „cogniție încorporată”, așa cum este adesea menționată). Acest lucru ne poate pune în legătură cu dorințele noastre mai autentice pentru viața noastră.
O modalitate de a accesa o astfel de perspectivă întruchipată este dezvoltarea unei conștientizări a senzațiilor corporale sau a somei (denumită adesea „interocepție”). În antrenamentul de mindfulness, practicantul devine conștient de simțul resimțit al corpului din interior spre exterior. Instrucțiunea este să rămânem sensibil la corp în timpul zilei, astfel încât să putem simți cum se contractă subtil ca răspuns la nemulțumire sau dezaprobare. De asemenea, simțim cum devine expansiv, ușor și receptiv ca răspuns la ceva interesant, entuziasmant sau plăcut. Cunoașterea acestor stări diferite de sentimente întruchipate ne poate da un indiciu despre cum ne-am putea folosi timpul și energia.
Un alt mod de a lucra cu chestiunea sensului este să te angajezi într-o cercetare atentă și o contemplare activă. Acest lucru ar putea implica jurnalizarea, angajarea imaginației sau contemplarea conștientă a unei întrebări în timp.
Când eram la o răscruce în carieră, înainte de a merge la culcare mă întrebam în fiecare seară: „Ce ar trebui să fac în continuare?” În fiecare dimineață mă trezeam cu un răspuns diferit, dar în câteva luni am văzut un tipar clar: voiam să mă întorc la studii în ciuda riscurilor și provocărilor care decurgeau din decizie, povestește Nadine.
O altă fațetă pe care trebuie să o aducem în această anchetă este să trecem dincolo de simțul vieții noastre mici și restrânse în ceva mai larg care ne conectează la umanitatea noastră comună. În acest fel putem răsturna întrebarea pentru a vedea ce apare. În loc de „Ce vreau să fac cu viața mea?” ne-am putea întreba „Ce vrea viața de la mine?” Aceasta abordează capcana gândirii că trebuie să ne generăm propriul sentiment al scopului într-un mod autonom, individual și onorează faptul că sensul se constituie în și prin relație. Știm de la oameni precum Viktor Frankl, Maica Tereza și multe alte figuri religioase că altruismul, abnegația și acționarea dintr-un loc de compasiune pentru ceilalți sunt cele mai mari și mai pline de satisfacții surse de sens.
Mindfulness ne poate oferi instrumentele pentru a aduce conștientizarea micro alegerilor pe care le facem zilnic, care s-ar putea să nu se alinieze cu ceea ce ne cheamă și ne însuflețește cu adevărat. Pe măsură ce practica noastră de mindfulness se adâncește, putem accesa mai bine simțul nostru întruchipat și intuitiv al pasiunilor și intereselor noastre și cum ne putem folosi talentele, darurile și abilitățile speciale pentru a ne servi pe noi înșine și lumea din jurul nostru. S-ar putea să găsim sens în locuri neașteptate: într-o scrisoare scrisă unui vechi prieten, într-o decizie de a începe voluntariatul într-un centru comunitar sau în momente profunde de liniște sub cerul nopții. Orientându-ne în mod conștient către sens și explorând-o în corp, minte și inimă, ne deschidem la ceea ce ar putea fi posibil dincolo de ideile noastre preconcepute despre cum să ne trăim viața.
De ce este atât de greu să ne lăsăm să nu facem nimic
Desigur, ne străduim să realizăm un anumit set de sarcini în fiecare zi, lucruri mici precum curățarea băii sau sarcini mai mari care ne apropie de un obiectiv masiv. Dar acest obicei poate deveni problematic dacă ne simțim legați de o listă de lucruri de făcut sau considerăm fiecare moment al zilei o oportunitate de a face mai mult.
Nu a fost întotdeauna așa. „Cu ani în urmă, oamenii aveau un rol și o sarcină la un moment dat pe care le-ar face înainte de a trece la următorul”, explică psihologul Marny Lishman. Dar, de-a lungul timpului, am ajuns să ne așteptăm la multe de la noi înșine. „Acum, facem mai multe sarcini”, spune Lishman. „Devenim mai ocupați și cu cât facem mai mult, cu atât ne obișnuim mai mult. Cu toții facem mai mult.”
Mitul productivității
În evoluția de la o singură sarcină la multitasking, am aderat cumva la o nouă credință despre productivitate care nu este doar problematică, ci poate încuraja și comportamentul care provoacă dependență. „Te simți bine să fii productiv: este o eliberare de dopamină la fel ca în orice altă dependență”, spune Lishman.
Această goană de dopamină crește ritmul cardiac și tensiunea arterială și stimulează sistemul nervos; cercetările arată că o eliberare de dopamină crește, de asemenea, motivația de a lua/ de a face/ de cere mai mult. Și astfel ciclul dependenței de productivitate continuă.
„Deși această dependență de productivitate ar putea fi bună pentru o perioadă, nu este bună pentru tine pe termen lung”, spune Lishman despre presiunea pe care acest ciclu o poate exercita asupra corpului și minții. Poate părea contraintuitiv, dar un ciclu de acțiune constantă poate sfârși prin a încuraja un ciclu mai puțin productiv în timp.
„Dacă faci prea mult din ceva, înseamnă că nu îți echilibrezi tot restul vieții și ajungi să te slăbești”, spune Lishman. „Dacă îți iei ceva timp liber, te odihnești mai mult și ai ceva timp social, ajungi să fii mai productiv. Îți oferi creierului și corpului o șansă de a se reface și a se reîncărca.” Acum este timpul să stăpânești arta de a nu face nimic.
Cum să nu faci nimic
A nu face nimic este un concept străin pentru majoritatea dintre noi. În cel mai bun caz, este o prostie să te relaxezi când există o listă lungă de un kilometru care așteaptă atenția ta; în cel mai rău caz, s-ar putea să vă criticați din cauza faptului că sunteți leneși și pierdeți timpul. Dar este cheia pentru a vă recupera din acea dependență de productivitate care vă învârte în cerc. Iată cum poți învăța să nu faci nimic:
- Fii conștient de productivitatea ta frenetică.
Primul pas pentru a schimba orice obicei este să devii conștient de el. „Dacă ești în mișcare tot timpul, trebuie să observi asta și să faci ceva în privința asta”, sugerează Lishman. „S-ar putea să observi că te simți epuizat, ceea ce înseamnă că este o idee bună să te oprești și să fii mai puțin productiv pentru o perioadă.” Urmăriți-vă obiceiurile frenetice de bifare a listei de activități și angajați-vă să ignorați lista aia lungă pentru o perioadă scurtă de timp.
- Programează timpul liber
Așa cum ați pus alte sarcini în calendar, programarea timmpului în care să nu faceți nimic este posibilă. Lishman spune: „Prioritizează-ți un timp din zi pentru a te opri și a încerca să-l vezi ca fiind la fel de important ca a fi productiv. Programează-ți timpul de lucru și puțin spațiu pentru a nu face nimic în jurnal.”
- Aflați ce înseamnă „a nu face nimic”.
Ideea de relaxare este diferită pentru fiecare. „Poate însemna să stai să te uiți la nimic și să fii în momentul de față”, spune Lishman. „Sau poate însemna să faci ceva care este doar pentru tine, ceva fără niciun rezultat, pe care nu îl faci dintr-un motiv specificat. Asta ar putea fi gătitul, grădinăritul, jocul cu copiii tăi sau o plimbare; nu este productiv, așa că activează răspunsul de relaxare în sistemul tău nervos.”
- Încearcă să meditezi.
Dacă să nu faci nimic nu sună ca ceva ce poți să faci, poți adăuga altceva în mix, cum ar fi meditația sau ascultarea muzicii. „Când ai mintea ocupată, să stai jos și să nu faci nimic este destul de greu”, spune Lishman. „Meditația poate ajuta și cu cât o faci mai mult, cu atât mai mult vei dori să o faci.”
- Stai cu disconfortul de a te relaxa.
Să încerci ceva nou se simte inconfortabil pentru o perioadă și nu este diferit atunci când a nu face nimic nu este încă un obicei. „Stați în disconfortul de a nu face nimic și rezistați impulsului de a face mai mult”, spune Lishman. „Veți constata că este de fapt destul de drăguț.” A nu face nimic poate suna ca o cale de ieșire ușoară, dar ar putea fi un bilet pentru a vă recupera dintr-o dependență dăunătoare de productivitate.
