Expunerea repetată la anumite tipuri de traume din copilărie poate duce, la vârsta adultă, la anhedonie, o incapacitate de a experimenta plăcerea. Aceasta se manifestă prin faptul că acești adulți creează circumstanțe care ar trebui să le aducă fericire, dar în același timp experimentează anxietate sau tristețe. Astfel, ei pierd parțial sau complet abilitatea de a se bucura de lucrurile bune care li se întâmplă. Recuperarea după acest tip de traumă necesită recuperarea capacității de a se bucura de darurile și succesele pe care le oferă viața.
Anhedonia este un simptom complex, de obicei asociat cu tulburări de sănătate mintală precum depresia, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), schizofrenia și tulburările de anxietate. Anhedonia nu se limitează doar la incapacitatea de a experimenta bucuria, ci poate afecta și alte domenii esențiale ale vieții unei persoane. Pentru a înțelege mai bine acest concept, iată câteva aspecte suplimentare care ar putea oferi claritate:
1. Tipurile de anhedonie
Anhedonia poate fi împărțită în două tipuri principale, fiecare afectând un alt aspect al vieții unei persoane:
- Anhedonia socială: incapacitatea de a găsi plăcere în interacțiunile sociale și relațiile interpersonale. O persoană cu anhedonie socială poate începe să evite întâlnirile sociale sau să nu mai simtă satisfacție din prietenii sau relațiile de familie.
- Anhedonia fizică: incapacitatea de a experimenta plăcerea fizică din activități care în mod normal sunt plăcute, cum ar fi mâncatul, sportul sau activitatea sexuală.
2. Legătura cu dopamina
Anhedonia este adesea asociată cu o disfuncție a sistemului de recompensă din creier, în care neurotransmițătorul dopamina joacă un rol central. Dopamina este implicată în motivație și în procesul prin care creierul nostru învață să asocieze activitățile cu recompensele. O diminuare a producției de dopamină sau o sensibilitate scăzută la acest neurotransmițător poate duce la lipsa plăcerii și motivației în activitățile de zi cu zi.
3. Anhedonia și relațiile interpersonale
În afară de a afecta capacitatea unei persoane de a experimenta bucuria din evenimentele pozitive, anhedonia poate influența modul în care individul se raportează la ceilalți. Cei care suferă de anhedonie pot deveni retrași sau izolați, ceea ce complică relațiile lor sociale și poate contribui la un ciclu vicios de izolare și simptome agravate de depresie.
4. Anhedonia anticipativă vs. anhedonia consumatorie
Un alt mod de a înțelege anhedonia este prin diferențierea între anhedonia anticipativă și anhedonia consumatorie:
- Anhedonia anticipativă: se referă la incapacitatea de a anticipa plăcerea din viitoarele activități. O persoană cu acest tip de anhedonie nu se simte motivată să planifice activități plăcute deoarece nu anticipează că va simți plăcere.
- Anhedonia consumatorie: implică incapacitatea de a simți plăcere în timpul unei activități care, în mod normal, ar trebui să fie plăcută. Chiar dacă o persoană începe o activitate, cum ar fi mersul la un film, aceasta nu reușește să se bucure de experiență în timp real.
5. Impactul asupra sănătății fizice
Anhedonia poate avea un impact negativ și asupra sănătății fizice. Persoanele care suferă de acest simptom pot începe să evite activități fizice care în mod normal sunt plăcute, cum ar fi sportul sau mersul în aer liber. Acest lucru poate duce la un stil de viață sedentar și la probleme de sănătate fizică, cum ar fi obezitatea, probleme cardiovasculare sau alte afecțiuni asociate cu lipsa activității fizice.
6. Tratamentul anhedoniei
Tratamentul anhedoniei poate fi dificil, deoarece nu există o soluție unică. Cu toate acestea, tratamentele pot include:
- Psihoterapia: Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) sau psihoterapia psihodinamică sunt adesea eficiente în identificarea și abordarea cauzelor subiacente ale anhedoniei, cum ar fi traumele din copilărie, depresia sau alte tulburări psihice.
- Medicația: Medicamentele antidepresive, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN), pot ajuta la restabilirea echilibrului chimic din creier și la ameliorarea simptomelor anhedoniei.
- Stimularea activităților plăcute: Programele care implică activarea comportamentală, unde individul este încurajat să se implice treptat în activități plăcute, chiar dacă inițial nu simte plăcere, pot contribui la refacerea răspunsurilor pozitive.
7. Anhedonia în contextul traumei
Anhedonia este adesea un rezultat al traumelor din copilărie sau al experiențelor adverse din viață, iar capacitatea individului de a simți plăcere poate fi serios afectată de aceste evenimente. Persoanele care au fost neglijate sau abuzate de către părinții lor pot dezvolta convingeri disfuncționale legate de meritul lor de a fi fericiți, ceea ce face dificilă acceptarea și trăirea emoțiilor pozitive.
Rolul Părinților Sănătoși
Părinții sănătoși din punct de vedere emoțional experimentează fericirea vicarial, adică simt bucuria copilului lor atunci când acesta este fericit. Ei empatizează cu copiii lor și se simt împliniți când copilul sărbătorește o realizare. Copiii crescuți de astfel de părinți sănătoși caută în viața lor lucruri care le aduc fericire și apoi se bucură de succesul obținut.
Părinții cu Probleme Emoționale
Părinții nesănătoși, cum ar fi cei care suferă de tulburări de personalitate, cum sunt tulburarea de personalitate borderline sau narcisismul, au o empatie slabă sau inexistentă. Aceasta le împiedică să experimenteze fericirea copilului lor și să se bucure de realizările acestuia. Din această cauză, acești părinți devin adesea gelosi pe fericirea și bucuria copilului, intrând într-o competiție cu acesta.
Întrucât părintele are mai multă putere în relația cu copilul, el câștigă aproape întotdeauna. Când acest comportament se repetă constant pe parcursul copilăriei, copilul începe să aștepte ca fericirea și bucuria sa să fie luate de la el. În mod rapid, majoritatea sau chiar toate experiențele de fericire ale copilului sunt întunecate de tristețe. Iată câteva exemple tipice:
Minimalizarea Sursei de Fericire a Copilului
Un prim exemplu este situația în care părintele face declarații sau acțiuni care diminuează semnificația evenimentului care îi aduce bucurie copilului. De exemplu, un părinte poate decide să nu participe la o realizare a copilului, cum ar fi o absolvire, un meci de fotbal sau un recital. Situația este agravată atunci când părintele trivializează și mai mult evenimentul copilului în timpul apărării deciziei sale de a nu participa.
Să luăm exemplul lui Peg. Ea aștepta cu nerăbdare ca tatăl ei să vină la meciul de campionat al echipei de fotbal, în care ea era portarul titular. Era o realizare enormă pentru Peg, iar ea era extrem de entuziasmată cu săptămâni înainte.
La meci, Peg a căutat cu privirea tatăl său în mulțime și a devenit din ce în ce mai tristă și anxioasă pe măsură ce meciul progresa. Nu l-a văzut, dar când a ajuns acasă, tatăl ei era acolo.
Peg: Tată, unde ai fost?
Tatăl: Chiar aici, scumpo.
Peg: Mă așteptam să vii la meci. Am fost portarul titular.
Tatăl: E minunat.
Peg: Credeam că vei veni să vezi.
Tatăl: Trebuie să mă trezesc devreme mâine și sunt obosit.
Peg: Meciul a început la ora 4 și s-a terminat la 6.
Tatăl: Pot să te văd jucând fotbal oricând.
Peg: Dar acesta a fost meciul de campionat!
Tatăl: E doar un meci de fotbal. Vor mai fi și altele.
Bucuria pe care Peg ar fi putut-o experimenta a fost complet inaccesibilă. Ea a trăit anxietate în timpul meciului, temându-se că tatăl ei nu va apărea. Tatăl ei o dezamăgise și înainte, cum a fost cazul unei piese de teatru din clasa a șasea, unde el a ajuns târziu, după pauză, și a adormit în timpul spectacolului.
De fiecare dată când tatăl ei o trata astfel, sentimentele de tristețe și groază creșteau în intensitate. Până când a ajuns la vârsta adultă, aceste sentimente deveniseră preemptive, iar anhedonia îi afecta starea de spirit înainte ca fericirea și bucuria să poată fi trăite.
Sabotarea
Chiar mai dăunător decât minimalizarea bucuriilor copilului este sabotajul acestor momente. Un exemplu de sabotaj este situația în care părintele sabotează preventiv un eveniment fericit. De exemplu, Jim se pregătea pentru absolvirea facultății, iar în seara dinaintea evenimentului, mama sa l-a sunat.
Mama: Jimmy, îmi este greu în seara asta. Poți veni să dormi pe canapeaua mea?
Jim: Îmi pare rău că te simți singură, dar sunt la petrecere cu prietenii mei. Ne vedem mâine la absolvire.
Mama: O să încerc să rezist.
Jim: Ce vrei să spui cu asta?
Mama: De când a plecat tatăl tău, mă simt nesigură uneori când sunt singură.
Jim: Asigură-te că ușile și ferestrele sunt încuiate.
Mama: Mă refer la faptul că mă simt nesigură cu mine însămi. Uneori nu știu dacă mai vreau să trăiesc.
Jim: Mamă, e absolvirea mea. Putem discuta despre asta mai târziu?
Mama: Dacă voi mai fi aici.
Jim: Ce ar trebui să fac?
Mama: Nu poți să vii după ce termini cu prietenii tăi?
Jim: Bem alcool. Nu pot conduce.
Jim a rămas cu prietenii săi, dar s-a simțit vinovat și îngrijorat. Aceste sentimente au persistat pe parcursul întregii zile de absolvire, ruinând evenimentul.
Ca adult, în timpul altor evenimente fericite, cum ar fi nunta sa sau nașterea primului său copil, Jim a fost dominat de anticiparea și frica că mama lui va găsi o modalitate de a strica momentul. De asemenea, se temea că și alte persoane din viața sa ar putea face același lucru. Din această cauză, a luptat să derive orice bucurie din aceste momente minunate.
Recuperarea Bucuriei
Dacă experimentezi anhedonie în timpul evenimentelor fericite și ai fost crescut de un părinte cu empatie redusă, vindecarea ta necesită să îți recuperezi capacitatea de a te bucura. Cea mai eficientă modalitate de a face acest lucru este prin instalarea de granițe interpersonale care să prevină ca alții să-ți fure bucuria. O opțiune este să nu împărtășești experiențele tale fericite cu persoane care au empatie redusă până după eveniment sau deloc.
O opțiune mai dificilă, dar mai durabilă, este să anticipezi comportamentul de diminuare și sabotare și să înveți să îl ignori. Această tehnică utilizează o graniță intrapsihică, în care blochezi influența emoțională a acestor persoane fără a încerca să le schimbi comportamentul. Psihoterapia te poate ajuta să dezvolți și să întărești această abilitate, astfel încât să te poți vindeca de traumele din copilărie care au afectat capacitatea ta de a experimenta bucuria.
Concluzie
Înțelegerea mai detaliată a anhedoniei, atât la nivel biologic cât și psihologic, poate adăuga o dimensiune importantă în articolul despre trauma din copilărie și incapacitatea de a experimenta fericirea la vârsta adultă. Faptul că anhedonia poate afecta nu doar plăcerea generală, ci și interacțiunile sociale și motivația, ne ajută să vedem cât de profund poate fi impactul asupra calității vieții individului. De asemenea, tratamentele disponibile oferă o speranță pentru cei care suferă de această tulburare, subliniind importanța intervenției timpurii și a sprijinului psihologic adecvat.
