Tabuurile – reguli impuse asupra unor comportamente aparent inofensive – sunt omniprezente. Unele sunt religioase, altele superstiții, iar unele funcționează ca norme sociale nescrise, influențând felul în care mâncăm, vorbim sau interacționăm. Deși aceste reguli pot părea lipsite de logică, ele îndeplinesc un rol important în societate. Însă, de unde provin și de ce persistă în timp?
Explicații psihologice și sociale ale tabuurilor
Psihanaliza freudiană consideră că tabuurile reflectă reprimarea unor dorințe interzise, oferind o explicație psihologică pentru persistența acestora. În schimb, teoria controlului social le vede ca pe un mecanism de menținere a ordinii în grupuri, descurajând comportamentele care ar putea destabiliza comunitatea. Deși ambele perspective sunt relevante, ele nu reușesc să explice pe deplin originea tabuurilor. Ceea ce pare să stea la baza lor este tendința umană de a căuta explicații pentru evenimente negative. Atunci când viața pare haotică și impredictibilă, aceste reguli creează iluzia unui control asupra evenimentelor nefaste.
Cum iau naștere tabuurile?
Un exemplu sugestiv este cel al tabuurilor alimentare asociate sarcinii. În anumite comunități din Africa, femeile însărcinate sunt sfătuite să evite ouăle, crezându-se că acestea pot cauza complicații la naștere. În medicina tradițională indiană, se recomandă evitarea sau consumul unor alimente specifice pentru a menține echilibrul intern.
Să ne imaginăm un caz concret: o femeie suferă un avort spontan, iar familia sa caută o explicație. Își amintesc că a consumat carne de iepure în timpul sarcinii – o alegere rară – și se întreabă dacă nu cumva aceasta a fost cauza. Nesiguri, decid că este mai bine să evite consumul de iepure în astfel de situații. Treptat, această convingere devine o normă comunitară, transmisă din generație în generație.
Această tendință de a atribui cauze unor evenimente nefericite, chiar și atunci când legătura este întâmplătoare, este bine documentată în psihologia cognitivă. Studiile arată că oamenii au o predispoziție de a face conexiuni cauzale eronate, mai ales în fața unor situații tragice sau inexplicabile. Odată ce astfel de explicații se impun în conștiința colectivă, ele devin norme sociale care persistă chiar și după ce raționamentul original a fost uitat.
De ce persistă tabuurile?
Odată stabilite, tabuurile devin surprinzător de durabile. În timpul cercetărilor de teren desfășurate printre poporul Lahu din sud-vestul Chinei, sociologul Kevin (Ze) Hong a descoperit un exemplu elocvent: în satul studiat, producerea băuturilor alcoolice acasă este strict interzisă. Locuitorii urmează regula fără să o chestioneze, considerând-o parte din tradiția lor. Cu dificultate, Hong a găsit un bătrân care își amintea posibila origine a interdicției. În trecut, o persoană care încercase să producă alcool acasă a murit brusc de o boală gravă. De atunci, sătenii au evitat această practică, preferând să cumpere alcool din alte localități. Deși nu există nicio dovadă clară că această interdicție a prevenit alte tragedii, tabuul a rămas în vigoare. Kevin (Ze) Hong este profesor asistent de sociologie la Universitatea din Macau și cercetător asociat în Departamentul de Biologie Evoluționară Umană la Universitatea Harvard. Studiile sale explorează mecanismele sociale și cognitive prin care credințele și tabuurile se perpetuează în diverse culturi.
Când bătrânii care cunosc originea tabuurilor dispar, regulile continuă să existe, chiar dacă explicația inițială este uitată. Acesta este și cazul superstițiilor larg răspândite astăzi, precum cea legată de pisicile negre. În Europa medievală, pisicile negre erau asociate cu vrăjitoria și considerate semne ale răului. Astăzi, credința că o pisică neagră care îți taie calea aduce ghinion este o rămășiță culturală, deconectată de la originile sale istorice.
Factorii care mențin tabuurile
Două forțe contribuie la menținerea tabuurilor: frica interioară de consecințe și sancțiunile sociale externe. Dacă cineva încalcă un tabu și, ulterior, suferă un necaz, comunitatea poate interpreta acest lucru ca o confirmare a validității regulii. De exemplu, dacă o femeie însărcinată ignoră interdicția de a consuma carne de iepure și naște prematur, convingerea că acest aliment este periculos pentru sarcină se va întări.
În plus, încălcarea tabuurilor atrage adesea dezaprobare socială. Studiile antropologice au documentat numeroase cazuri în care oamenii sunt pedepsiți pentru nerespectarea unor tabuuri aparent arbitrare, de la consumul unor alimente interzise până la căsătoriile în afara grupului social acceptat. Frica de excludere și sancțiuni sociale contribuie astfel la perpetuarea acestor reguli.
Un alt factor este inerția cognitivă, adică tendința de a menține credințele și practicile moștenite, chiar și în fața unor dovezi contrare. Copiii cresc respectând tabuurile învățate de la părinți, fără să le pună la îndoială. Deoarece, în multe cazuri, raționamentul din spatele unei reguli nu este transmis, ceea ce rămâne este doar o interdicție vag definită, dar percepută ca având un risc potențial mare.
Să gândim critic despre tabuurile noastre
Tabuurile nu sunt doar tradiții bizare; ele reflectă nevoia umană profundă de a găsi explicații pentru evenimente nefericite. Aceste reguli oferă un sentiment de ordine într-o lume adesea impredictibilă. Unele tabouri pot avea beneficii practice, contribuind la sănătate sau la coeziunea socială, dar altele merită reevaluate în lumina noilor cunoștințe. Distincția dintre măsuri de precauție justificate și interdicții fără bază reală este esențială pentru o societate informată. Data viitoare când ezităm să trecem sarea direct din mână în mână, poate ar fi util să ne întrebăm: de unde provine această regulă și mai are sens astăzi?
