Gânduri precum „Oare m-au considerat enervant?” sau „Am spus ceva plictisitor?” sunt mai mult decât simple frământări după o conversație sau o petrecere. Aceste gânduri intruzive reflectă cât de bine a evoluat specia noastră pentru a înțelege ce gândesc și simt ceilalți.
Cu toate acestea, centrul fricii din creierul nostru, amigdala, poate deveni uneori prea implicat în acest proces de analiză, alimentând nesiguranța și anxietatea. Un nou studiu publicat în revista Science Advances pe 22 noiembrie dezvăluie cum părțile mai recente și avansate ale creierului implicate în socializare sunt în strânsă legătură și comunicare constantă cu partea mai veche a creierului responsabilă cu procesarea fricii.
Creierul social și legătura sa cu amigdala
Partea creierului responsabilă de interacțiunile sociale este numită rețeaua social-cognitivă sau creierul social. Această rețea este o dezvoltare recentă în evoluția umană și ne permite să analizăm reacțiile și emoțiile celor din jur. În terapie cognitiv-comportamentală, această tendință de a „citi gândurile” celorlalți este considerată o distorsiune cognitivă, întrucât presupunem că știm ce gândesc alții, chiar dacă nu putem avea certitudinea acestui lucru.
„Partea creierului care ne permite să facem acest lucru se află în regiuni care s-au extins recent în evoluție”, explică Rodrigo Braga, coautor al studiului și neurocercetător la Northwestern University Feinberg School of Medicine. „În esență, ne punem în mintea altcuiva și tragem concluzii despre ceea ce gândește acea persoană, chiar dacă nu putem ști sigur.”
Această rețea socială este în permanentă comunicare cu amigdala, o regiune veche a creierului asociată cu procesarea fricii și detectarea amenințărilor. Adesea numită „creierul de șopârlă”, amigdala generează reacții fiziologice și emoționale intense, cum ar fi tremurul, transpirația și accelerarea bătăilor inimii atunci când vedem un pericol. Totuși, rolul amigdalei nu se limitează la frică. Potrivit lui Braga, amigdala este implicată și în comportamente sociale precum parentingul, împerecherea, agresivitatea și ierarhiile sociale.
Cum funcționează această conexiune constantă
Echipa de cercetători a descoperit că legătura dintre rețeaua social-cognitivă și amigdala se află într-o regiune specifică a amigdalei numită nucleul medial. Această zonă joacă un rol esențial în interpretarea indiciilor sociale precum agresivitatea și ajută rețeaua social-cognitivă să proceseze stimulii emoționali relevanți.
Această comunicare constantă permite creierului să evalueze situațiile sociale prin filtrul emoțional oferit de amigdala. De exemplu, anxietatea socială poate apărea atunci când această conexiune hiperactivează reacțiile de frică, făcându-ne să ne îndoim de propriile performanțe sociale.
Cum a fost realizat studiul
Pentru a investiga aceste conexiuni, cercetătorii au folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), o tehnică non-invazivă care măsoară activitatea creierului prin detectarea schimbărilor în nivelul de oxigen din sânge. Datele fMRI au fost obținute de la șase participanți și au permis cercetătorilor să observe detalii ale rețelei social-cognitive care nu erau vizibile în scanări cu rezoluție mai mică.
„Am reușit să identificăm regiuni ale rețelei pe care nu le-am văzut înainte”, explică Donnisa Edmonds, doctorand la Northwestern University și coautoare a studiului. „Aceasta este o descoperire importantă, posibilă datorită datelor de înaltă rezoluție pe care le-am utilizat.”
Implicațiile pentru tratarea anxietății și depresiei
Atât anxietatea, cât și depresia sunt asociate cu o hiperactivitate a amigdalei. În cazurile severe, stimularea profundă a creierului este utilizată ca opțiune de tratament, însă procedura este invazivă, deoarece amigdala se află adânc în creier, în spatele ochilor. Descoperirile acestui studiu deschid calea pentru îmbunătățirea unei proceduri mai puțin invazive numite stimulare magnetică transcraniană (TMS).
TMS folosește câmpuri magnetice pentru a stimula celulele nervoase din creier și este utilizată pentru a trata depresia majoră rezistentă la alte forme de tratament. Conform lui Edmonds, cunoașterea faptului că amigdala este conectată cu alte regiuni ale creierului mai apropiate de suprafața craniului ar putea permite specialiștilor să vizeze amigdala indirect, facilitând aplicarea TMS.
„Aceste conexiuni ar putea permite terapeuților să vizeze indirect amigdala, prin stimularea regiunilor mai accesibile ale creierului”, explică Edmonds.
Concluzii și perspective viitoare
Acest studiu oferă o perspectivă nouă asupra modului în care creierul uman procesează interacțiunile sociale și reacțiile de frică. Descoperirea unei comunicări constante între rețeaua social-cognitivă și amigdala poate ajuta la înțelegerea mecanismelor din spatele tulburărilor de anxietate și depresie. În plus, aceste informații ar putea contribui la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente și mai puțin invazive pentru persoanele care suferă de afecțiuni mentale severe.
Prin înțelegerea acestor conexiuni complexe, putem evolua în abordarea sănătății mentale și în dezvoltarea unor strategii care să ne ajute să gestionăm mai bine frica și nesiguranțele sociale, îmbunătățindu-ne astfel calitatea vieții.
