Urmează un interviu de angajare. Sau poate o prezentare pentru care te-ai pregătit. Poate că trebuie să ai o conversație dificilă cu cineva. Oricare ar fi, ești teribil de stresat din cauza asta. De altfel orice provocare mai serioasă care te scoate din zona de confort poate declanșa întrebări când ești stresat.
În haosul emoțional din mintea ta, abia te poți concentra pe ceea ce trebuie să faci pentru a te pregăti. În momentele tale mai bune te întrebi cum vei face față unui potențial dezastru. În momentele tale nu atât de bune, vrei să anulezi, să apelezi la scuza că ești bolnav sau să amâni pe termen nelimitat.
Evitarea este strategia perfectă în momentele în care ne confruntăm cu amenințări la adresa supraviețuirii noastre. Cu cât fugim mai repede și mai departe, cu atât sunt mai mari șansele să nu fim mâncați de vii. Dar când amenințarea este mai mult imaginară decât reală – o teamă sporită de eșec și consecințele sale devastatoare – trebuie să ne punem la îndoială percepțiile și interpretările. În caz contrar, vom continua să fugim de experiențele care ne conduc la creșterea și rezistența noastră.
Dacă te trezești că cedezi îndemnului de a evita potențialul eșec, fie că te îndoiești de abilitățile tale, sabotându-ți propriul succes, amânând sarcinile care trebuie îndeplinite sau renunțând definitiv și renunțând la asta, iată două întrebări care ar putea schimbă modul în care apari în lume:
Întrebarea #1: De ce mă tem?
Este aproape magic modul în care notarea temerilor tale le face să dispară chiar în fața ochilor tăi. Acest lucru se datorează faptului că credeți că vă temeți de un pericol foarte real și foarte probabil. Dar pe măsură ce îți scrii frica, începi să realizezi că mintea ta ți-a jucat feste. Rezultatul este adesea destul de puțin probabil și cu siguranță nu la fel de mortal. Și chiar dacă se poate întâmpla, rareori este genul care necesită evadare. Cu probabilitatea minimă că este atât sigur, cât și periculos, cu siguranță trebuie să schimbați cursul. Dar să ai asta ca unic modus operandi este un mod trist de a trăi viața, având în vedere că te reții de la probabilitatea mult mai mare de succes.
Așadar, în timp ce ești la asest capitol, acest exercițiu te poate ajuta, de asemenea, să te gândești la cum te vei simți și la ce vei face când îți vei atinge obiectivele. Nu ar fi mai bine să folosești mentalitatea „ce-ar fi dacă” în avantajul tău?
Întrebarea #2: Ce voi face pentru a reuși?
A putea este un verb puternic. Nu e de mirare că Henry Ford a spus celebrul proverb: „Dacă crezi că poți sau crezi că nu poți, ai dreptate”. Acest lucru se datorează faptului că poate este o măsură a competenței, iar când te îndoiești de abilitățile tale, „Ce pot face pentru a reuși?” nu va aduce nimic altceva decât frustrare și deznădejde. A vrea, pe de altă parte, este despre acțiune. Presupune că aveți ceea ce este necesar și vă stimulează să fiți creativ în a veni cu opțiuni, oferindu-vă în același timp autonomia de a alege între ele. Reamintindu-ți incidentele din trecut când ai depășit provocările, reflectând asupra punctelor forte și strategiilor care te-au ajutat să faci acest lucru și a fi creativ cu diferite căi din care să alegi te mută de la o mentalitate de „nu pot” la „pot! ”
Inutil de spus că sfatul este ușor de dat, greu de urmat. Se datorează faptului că cel care oferă sfaturi (eu) este rareori prins în mumbo-jumbo-ul emoțional al unui creier cuprins de panică. Dar ceea ce te poate ajuta este să-ți scrii temerile, astfel încât să poți descurca nodul mental în continuă creștere și să-l așezi într-o formă coerentă.
De ce te temi? Dacă este o prezentare viitoare, care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla? Dacă răspunsul este să fii concediat, să nu mai găsești niciodată un loc de muncă și să ajungi pe stradă, cât de probabil este să se întâmple asta? Dacă vi se pare puțin probabil, transferați-vă energia în entuziasmul pentru succesul dvs. Dacă se simte probabil, întrebați-vă ce veți face pentru a preveni asta. De cine te poți apropia? Ce strategii poți folosi? La ce puncte forte personale poți apela?
Un ultim cuvânt când începeți să acționați pe aceste căi. A acționa „ca și cum” este o modalitate excelentă de a depăși obstacolele interne către succes. Crezi că pregătirea ta nu merge bine? Continuă să te pregătești „ca și cum” merge genial și vei liniști vocea interioară sau criticul interior care îți să reamintesc defectele și eșecurile tale.
A că preface până când devine real are o bază științifică reală, deoarece ocolește creierul emoțional. Când falsificați, vă convingeți creierul emoțional că totul este în siguranță, chiar dacă pericolul potențial este încă prezent. Și având în vedere că pericolul este rareori real, până la urmă nu este un lucru rău!
