„Asistentul medical încurajează şi ocroteşte — e pregătit să se îngrijească de bolnavi, de accidentaţi şi de persoanele în vârstă.“ — Nursing in Today’s World — Challenges, Issues, and Trends (Nursingul în societatea de azi — dificultăţi, controverse şi tendinţe).
ALTRUISMUL este esenţial, însă nu e suficient pentru a fi un bun profesionist ca asistent medical. Un bun asistent medical trebuie să fie bine instruit şi să aibă o experienţă bogată.
„Medicul îl vindecă pe bolnav, însă asistentul medical se îngrijeşte de el. Acest lucru necesită, de obicei, eforturi pentru a le ridica moralul pacienţilor pe care, de exemplu, vestea că au o boală cronică sau că nu mai au mult de trăit îi distruge atât pe plan afectiv, cât şi pe plan fizic. Trebuie să fii o mamă pentru cel bolnav.“ — Carmen Gilmartin, Spania.
„Trebuie să poţi simţi durerea şi zbuciumul sufletesc al pacientului şi să doreşti să-l ajuţi. E necesar să fii bun şi să ai multă răbdare. Trebuie să doreşti mereu să înveţi mai multe despre îngrijirea bolnavilor şi despre medicină.“ — Tadashi Hatano, Japonia.
Avand in vedere citatele de mai sus, ce apartin unor asistenti medicali, trebuie sa mentionam ca un rol important in pregatirea unui viitor asistent medical il are Psihologia medicala. Aceasta este asociata complexului de terapii traditionale pentru a ajuta bolnavul sa inteleaga manifestarile si mecanismele bolii cu care se confrunta, pentru a reduce stresul situatiei in sine dar si a evenimentelor cotidiene.
De asemenea, fiecare afectiune are la origine si o componenta psihologica. Orice perturbare a echilibrului psihic produce pe suprafata cerebrala mici leziuni ce blocheaza activitatea normala a unuia sau mai multor organe. Prin indentificare traumei, a evenimentului negativ si eliminarea tensiunii pe care o produce, se obtine o echilibrare a activitatii mentale si o reglare a functiilor organice si metabolice. Obtinerea unui echilibru mental si afectiv permite pacientului sa adopte o alta perspectiva asupra afectiunii si sa isi desfasoare activitatile profesionale si familiale intr-un ritm normal.
Interesul pentru tipurile tulburărilor de personalitate este legat de felul în care aceşti pacienti reactionează la situatia de a fi bolnavi, de felul în care se comportă în spital. De asemenea interventia medicală va fi mai eficientă dacă ea va fi în acord cu tipul de personalitate, adică va fi un mesaj nuantat şi nu unul standardizat. Mecanismele de apărare vor diferi atât în calitate, cât şi în eficientă, în raport cu structura de personalitate a bolnavului în fata situatiei de boală.
Recunoasterea bolii si acceptarea situatiei de bolnav
Exista urmatoarele modalitati de recunoastere a bolii si a situatiei de bolnav:
Prima varianta este cea realista, rationala, in cadrul careia un individ echilibrat emotional, cu un nivel de cultura sanitara satisfacator si fara probleme existentiale presante, considera ca, in fata unor tulburari de ordin somatic sau psihic aparute cu sau fara cauza aparenta, trebuie sa-si adapteze comportamentul prin masuri igieno-dietetice provizorii pana la prezentarea la medic, considerata obligatorie (sau sa se limiteze la tentative terapeutice simple, daca ele conduc la disparitia simptomelor, iar acestea nu se mai repeta).
Exista de asemenea si cazul in care boala este ignorata. Cel mai adesea, ignorarea simptomelor se datoreaza unei desconsiderari a lor, chiar de catre indivizi cu un psihic normal si cu o atitudine realista in viata de toate zilele, dar aflati intr-un moment de puternica incordare, cu focalizarea intereselor asupra unor probleme care ii fac surzifata de propriile lor suferinte.
Din nefericire exista si negarea, refuzul starii de boala in conditiile constientizarii unor tulburari ce pot constitui semne ale bolii
Si in final, exista atitudinea de resemnare, de dezinteres fata de soarta proprie, o manifesta de obicei bolnavii cu o stare depresiva mai mult sau mai putin exprimata, dar si alti bolnavi ale caror conceptii psihofizice sau religioase cu iz fatalist ii predispun la astfel de reactii, vecine cu starea de indiferentism (proprie in special misticilor).
Relatii asistent medical – pacient
A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica. Viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o activitate intensa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina.
Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoască mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue. Boala este ruperea echilibrului, a armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O persoana ,,intra in boala” cu un anumit tip de sistem nervos si de temperament, cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa, posibil si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti să-i tratam neconditionat pe toti.
Relatia asistent medical – pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient, cu toate ca de multe ori, asistentul medical este considerat o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in practica medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe cand asistentul este cel care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta cauza, relatia dintre asistentul medical si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare.
Comunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie sa coincida cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.
La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentului medical cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatică, respectul. Din acest motiv, profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri cand esti obligat sa divulgi unele secrete, dar trebuie sa stii cand si cui sa o faci.
Cele mai importante atributii ale unui asistent medical sunt : asistarea medicului la efectuarea investigatiilor clinice, realizarea investigatiilor paraclinice uzuale, programarea pacientilor pentru investigatii de specialitate, administrarea tratamentelor, interventii in situatii de urgenta, monitorizarea starii pacientului, completarea documentelor de evidenta a medicamentelor, de evidenta a pacientilor si de observatie clinica medicala, sterilizarea instrumentelor si a materialelor, asigurarea conditiilor igienico-sanitare generale la locul de munca, precum si asigurarea conditiilor necesare desfasurarii tratamentelor si recoltarilor. Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta, pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic, asistentul medical explicandu-i scopul si natura interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general.
In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata, personalizata, competenta si umana.
Psihologia medicala ca ajutor pentru asistentul medical
Pe langa importanta pe care o are Psihologia Medicala asupra modului de comportament pe care un asistent medical il poate adopta cu pacientii, aceasta are o aplicabilitatea si asupra asitentului medical in sine.
Asistenţii medicali trebuie să facă faţă şi surmenajului cauzat de stres. Lipsa personalului constituie un factor în acest sens. Când un asistent conştiincios nu se poate îngriji în mod corespunzător de un pacient din cauză că are prea multe de făcut, stresul se acumulează în scurt timp. Dacă încearcă să îndrepte situaţia apărută lucrând fără pauză şi peste program, asta nu va face decât să-i sporească neliniştea.
În multe spitale din lume sunt cadre insuficiente, iar acest lucru se traduce prin mai mult de munca pentru asistentii medicali existenti.
Un alt motiv care cauzează stres este faptul că turele sunt, în general, prea lungi şi salariile prea mici. În ziarul The Scotsman se spuneau următoarele: „Potrivit cu Unison, o uniune a serviciilor publice, mai mult de unu din cinci asistenţi medicali britanici şi un sfert din infirmieri au un al doilea loc de muncă pentru a-şi putea câştiga existenţa“. Trei din patru asistenţi medicali consideră că nu sunt plătiţi suficient. Ca urmare, mulţi au decis să abandoneze această profesiune.
Mai sunt şi alţi factori care generează stres în cazul asistenţilor medicali. Judecând după interviurile luate de revista Treziţi-vă! în mai multe ţări de pe glob, moartea pacienţilor poate avea un efect deprimant asupra asistenţilor medicali. Magda Souang, de origine egipteană, lucrează în Brooklyn, New York. Când a fost întrebată ce anume a făcut ca munca ei să fie greu de îndeplinit, ea a răspuns: „În 10 ani am văzut cum cel puţin 30 de bolnavi incurabili pe care i-am îngrijit îndeaproape s-au stins din viaţă sub ochii mei. Acest lucru te sleieşte de puteri“. Nu este de mirare că o publicaţie afirmă: „Când îi îngrijeşti necontenit şi cu abnegaţie pe bolnavii care mor, simţi cum resursele tale fizice şi afective se epuizează“.
Asistentii sunt cei mai afectati de sindromul Burn-out datorita stresului pe termen lung. In ultimul timp, se vorbeste despre acest sindrom asociat progresului. Afecteaza, in general, persoanele cu profesii ce presupun comunicare. Sindromul se asociaza cu depresia, pierderea increderii in propria persoana, sentimentul de singuratate.
Un mediu de lucru placut si un echipament adecvat contribuie la reducerea stresului personalului medical. Folosirea culorilor potrivite reduce semnificativ oboseala si creste randamentul muncii. La polul opus, un design inadecvat poate ingreuna activitatea asistentilor medicali si a medicilor.
Adaptarea la stres este strans relationata cu promovarea starii de sanatate si cu prevenirea tulburarilor (bolilor). Adaptarea ne protejeaza prin:
- eliminarea sau modificarea conditiior care creează probleme;
- perceperea controlului semnificatiei trairilor intr-o maniera prin care sa se neutralizeze caracterul ei problematic;
- pastrarea consecintelor emotionale ale problemelor in limite controlabile.
