Este greu să îți păstrezi mintea concentrată. Imaginați-vă că lucrați la un raport important care trebuie predat mâine. În timp ce începi să scrii, telefonul tău se aprinde cu un mesaj de la un prieten. Curiozitatea ta naturală te face să te întrebi ce spune mesajul. Cedezi și îți verifici telefonul sau rămâi concentrat pe raport?
În fiecare zi, mii de alegeri ca acestea se întâmplă în creierul tău. Este o luptă constantă între nevoia ta primară de a ști ce se întâmplă în jurul tău și dorința ta de a crea o muncă excelentă.
În timp ce curiozitatea și concentrarea pot părea impulsuri opuse, ele sunt de fapt profund interconectate. Înțelegând neuroștiința atenției, puteți învăța să vă direcționați și să vă susțineți în mod intenționat curiozitatea pentru a vă atinge ambițiile.
Știința curiozității intenționate
Pentru a înțelege curiozitatea intenționată, trebuie mai întâi să înțelegem conceptul de câmp atențional. Câmpul atențional este combinația dintre tot ceea ce se află în interiorul tău – gânduri, emoții, senzații fizice – și tot ceea ce se află în afara ta, inclusiv ceea ce vezi și auzi. Acesta cuprinde toate informațiile care concurează pentru resursele atenționale limitate ale creierului dumneavoastră.
Atunci când lucrați la ceva și primiți o notificare, două părți ale creierului sunt implicate în gestionarea atenției dumneavoastră în cadrul acestui câmp. Cortexul prefrontal, aflat direct în spatele frunții, este activat atunci când începeți să vă concentrați. Cortexul parietal, în spatele urechii, este activat de evenimentele care vă distrag atenția.
Cercetările arată că aceste două regiuni procesează diferit informațiile. Cortexul prefrontal emite impulsuri de electricitate de frecvență mai lentă, care sunt asociate cu atenția concentrată și cu un comportament orientat spre un scop. În schimb, cortexul parietal emite impulsuri de frecvență mai rapidă, care permit răspunsuri rapide la stimuli neașteptați și procesarea automată a informațiilor.
Cu mult timp în urmă, v-ați fi folosit cortexul prefrontal atunci când lucrați la o unealtă sau construiați un adăpost, dar cortexul parietal ar fi fost activat instantaneu dacă ați fi auzit un zgomot ciudat sau ați fi fost atacat de un animal sălbatic. Astfel, cortexul parietal este inițial un instrument de supraviețuire, asigurându-ne că ne putem comuta atenția către chestiuni mai presante dacă se întâmplă ceva urgent.
În lumea de astăzi, sursele de distragere a atenției sunt constante și este mai puțin probabil să fie critice pentru supraviețuirea noastră. Suntem întrerupți de un flux nesfârșit de indicii și informații concurente și devine mai greu să ne menținem atenția pentru perioade mai lungi de timp.
Curiozitatea intenționată este abilitatea de a vă îndrepta atenția către informații din interiorul sau din afara dumneavoastră într-un mod deliberat. Cercetătorii susțin că “curiozitatea abordează provocarea pe care deliberarea cu privire la modul de alocare a atenției se bazează pe aceleași facultăți de procesare în serie a informațiilor pe care cineva încearcă să le aloce și, prin urmare, le consumă”.
Cu alte cuvinte, curiozitatea ne ajută să ne direcționăm resursele atenționale limitate către cei mai importanți stimuli din câmpul nostru atențional.
Aventuri în câmpul atențional
Navigarea în câmpul atențional poate fi o provocare, cu nenumărați stimuli care concurează pentru resursele dumneavoastră cognitive limitate. Distracțiile, atât interne, cât și externe, vă pot îndepărta cu ușurință atenția de la sarcinile care contează cel mai mult. Cu toate acestea, prin cultivarea curiozității intenționate, puteți gestiona eficient aceste distrageri și vă puteți întări capacitatea de concentrare.
Îndepărtați distragerile evidente. Puneți telefonul deoparte. Și prin departe, vreau să spun în altă cameră. Dacă lucrați într-un spațiu deschis, puneți-vă căștile pentru a descuraja oamenii să vorbească cu dumneavoastră. Iar dacă ești tentat să verifici rețelele de socializare de pe laptop, instalează o aplicație care să te împiedice să le accesezi pentru un anumit interval de timp.
Creșteți încărcătura atențională. Teoria încărcării atenției susține că, deoarece atenția este o resursă limitată, umplerea tuturor “sloturilor” suplimentare din mintea ta poate să nu lase loc pentru alte distrageri. Acesta este motivul pentru care unii oameni lucrează mai bine atunci când au un pic de zgomot de fond sau ascultă muzică în timp ce se află în modul de concentrare. Experimentați cu adăugarea de distractori intenși, astfel încât curiozitatea dvs. să nu derapeze.
Monitorizează-ți mintea. Oricât de intenționat ai fi, vei fi întrerupt de distrageri interne sau externe la un moment dat. Atunci când vă confruntați cu o distragere a atenției, fiți curioși să aflați de ce vă atrage atenția. Este cu adevărat importantă sau este doar un impuls trecător? Evaluând natura distragerii, vă puteți redirecționa mai ușor curiozitatea înapoi la sarcina principală sau puteți identifica atragerea curiozității pe care ați putea dori să o explorați mai departe la un moment dat.
Faceți loc pentru rătăcirea minții. În timp ce studiile sugerează că a vă lăsa mintea să hoinărească prea des poate avea un impact negativ asupra performanței generale în viața de zi cu zi, oamenii de știință au descoperit că a închide laptopul și a visa cu ochii deschiși timp de câteva minute are un impact pozitiv asupra cogniției. Vedeți unde vrea să ajungă mintea dvs. atunci când o lăsați să își urmeze curiozitatea. Puteți chiar să luați câteva notițe după aceea pentru a înregistra orice gânduri interesante.
Întărește-ți curiozitatea. Fă-ți un obicei din a fi curios în legătură cu tot ce se întâmplă în viața ta – peisajul tău interior, evenimentele externe, noile interese și oamenii din jurul tău. Făcând conexiuni între toate aceste domenii ale vieții tale, vei observa că ceea ce poate părea o distragere a atenției la suprafață poate fi sămânța unui proiect.
Curiozitatea intenționată nu înseamnă să nu-ți pierzi niciodată concentrarea – ceea ce ar fi nerealist – ci să-ți monitorizezi atenția și să folosești strategii simple pentru a o readuce la sarcina în cauză atunci când ești distras, păstrând în același timp evidența surselor recurente de curiozitate, astfel încât să le poți explora mai departe într-un mod deliberat.
